In Articole

Grigore Hagiu, poetul îndrăgostit de culori și de cuvântul vulnerabil

Născut în nordul judeţului Galaţi, în ţinutul plin de generozitate al Târgului Bujor, în familia primarului Ionel Hagiu, poetul Grigore Hagiu a părăsit ţinuturile natale după terminarea liceului, dar nu a uitat niciodată acel „peisaj de şes deluros dar ferm în linii, cu suavităţi vegetale, deprinse să se dezvăluie pe de-a-ntregul numai sufletului plămădit şi una cu el…”.

De fapt, întreaga viaţă şi creaţie a poetului a stat sub amprenta târgului „cu nume de floare sălbatecă”, despre „bujorii care umpleau câmpurile cu mireasma lor dulce-amară”, „boierul Grig” vorbind adesea în creaţia sa.

A început să compună primele versuri, după propriile mărturisiri, în camera sa din Strada „Pictor Stahi” din Bucureşti, luând contact cu lumea efervescentă şi ademenitoare a cenaclurilor literare ale vremii. Cu Cenaclul Tineretului a colindat prin Bacău, Tulcea, Ploieşti, alături de nume mari ale culturii române, precum Draga Olteanu Matei, Margareta Pogonat, Silvia Popovici, Dinu Săraru, iar ca membru al Cenaclului „Nicolae Labiş” a legat o relaţie de prietenie cu Nichita Stănescu, „fratele lui de inimă şi poezie”, care îl aprecia ca pe un „bărbat de o eleganţă interioară maximă”, a cărui simplă aparenţă printre reprezentanţii curentului liric „a dat şi dă vârf poeziei”.

Spirit boem, Grigore Hagiu a fost mai bine de trei decenii o figură pitorească şi importantă în viaţa artistică a Bucureştiului, dovedindu-se a fi una dintre cele mai autentice voci lirice ale generaţiei sale, un spirit viu care considera că „a şti ce nu poţi şi a nu încerca să faci ce nu-ţi stă în puteri e foarte important”, fără cunoaşterea de sine nefiind posibilă punerea în valoare a propriei personalităţi.

Începând cu anul 1991, în luna septembrie, cu prilejul aniversării „poetului stărilor diafane”, se organizează la Galaţi, dar şi la Târgu Bujor, Festivalul şi Concursul Naţional de Poezie „Grigore Hagiu”, manifestări omagiale la care se adună poeți din întreaga țară și care, alături de versurile subtile ale poetului ce trec proba timpului, dovedesc eternitatea creaţiei în faţa efemerului existenţei.

În colecțiile Bibliotecii Orășenești din Târgu Bujor, bibliotecă ce poartă numele lui Grigore Hagiu, se găsesc fotografii inedite și publicații ale timpului, donate de sora poetului, renumita artistă plastică Eugenia (Gina) Hagiu-Popa. După moartea poetului, aceasta s-a dedicat ilustrării și editării operei rămase în manuscris dar și amenajării în spațiul complexului cultural din Târgu Bujor a unui spațiu muzeal care recrează pentru vizitatori atmosfera camerei de lucru a poetului „îndrăgostit de culori și de cuvântul vulnerabil”, după cum îl definea din punct de vedere poetic prietenul Fănuș Neagu. Și continua acesta: „ca om, Grigore Hagiu nu trăiește decât două anotimpuri: toamna și iarna. Primăvara se pierde cu pictorii și cu zugravii de biserici… Vara, habar n-am pe unde se duce… Toamna, când merele se logodesc cu lumina melancolică a dealurilor dinspre Muscel, apare pe bulevardele Bucureștilor… Și înaintează spre iarnă, necunoscând o clipă ‘greul șederii pe loc’. Legea lui de căpătâi e dansul mișcării, prietenia și-o falnică nepăsare față de timp, de durere și de ce-o fi să se întâmple mâine. Ochii lui, mereu aprinși de bucurie, par să citească pe cer numai versuri scrise de el…”.

Sursă: Infoghid Grigore Hagiu.

Recent Posts

Lăsați un comentariu

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
operatiunea crimeeaion coja, contrarevolutionari, roman, romanii, romani, trianon