Patrick Matiș – In 1989 s-a nascut Omul Nou
Anul 1989, din punct de vedere calendaristic dar si numerologic, a fost un an de schimbari majore, din pacate, nu pozitive. Omul nou s-a nascut in acel an si s-a gestat in laboratoarele sinistre ale ideopatilor materialisti cu zeci de ani in urma, sau poate cu mai bine de o suta de ani in urma.
Acest Om Nou s-a vrut a fi un individ fara trecut, fara mama, fara tata, fara identitate si fara viitor. De fapt, viitorul acestui tip de individ este unul dictat de catre laboratoarele neo-marxiste ale P.R.-ului postfreudian, fabricatoare de drepturi dar nu si de oameni. Omul are viitor, drepturile nu au viitor, caci se schimba mereu precum morala vremurilor. Dreptul pe care il avem astazi, maine e posibil sa nu-l mai avem, si sa avem altul etc. Atunci cand exista doar drepturi dar nu exista oameni care sa le posede, care sa si le exercite, nu exista nici un viitor pentru omenire.
Omenia omenirii se califica prin responsabilitate si nu prin militarea pentru drepturile, chipurile, nerespectate, caci intotdeauna se vor inventa drepturi noi, scuze noi, premise noi pentru iresponsabilitatea unora sau altora, petru fuga lor din fata jertfei de sine pentru un viitor care sa dureze. Indivizii cu drepturi decad din responsabilitati pentru ca viata lor este dictata intotdeauna de mediul corporatist, de asa-numita cultura organizationala care ii plateste pentru a milita, pentru a protesta si pentru a se opune oricaror demersuri de bun simt ale altora, mediu, de altfel, eminamente socialist si comunist, in acelasi timp. Este ca si cum ar vrea sa are si sa semene pe fundul marii. Ei nu au o personalitate proprie ci fabricata din ideile altora. Nu au un proiect real pe care sa-l afiseze celorlalti din jur, indiferent in ce tara ar fi, pentru ca nu isi cunosc mediul, nu vor sa si-l cunoasca, nu sunt la curent nici macar cu nevoile semenilor lor s. a. Cu alte cuvinte, sunt masini de votare si nimic altceva. Ei reprezinta electoratul viitorului neo-globalist.
Pe de alta parte, responsabilitatile si nevoile, pur umane, sunt semne ale constiintei chiar si publice. Sa spunem ca exista totusi un inconstient colectiv, dat de marea masa de manevra a populatiei, dar exista si un constient colectiv, o constiinta publica ce este activata din chemarea interioara catre responsabilitate a indivizilor. Nevoile ard in interior dar si in exterior, sunt vizibile, iar constiinta publica isi striga cauza. Astfel, se ridica de printre oameni, de printre indivizi, voci cu adevarat facatoare de realitati, voci responsabile si puternice in spirit, in vointa. Aceste lucruri sunt total necunoscute Omului Nou neo-marxist. De fapt, neo-marxismul este o himera, o butaforie a unor sincer inselati din secolul trecut care se perpetueaza in fanteziile morbide ale celor din aceste timpuri, iar acestea duc catre sociopatie. Societatea se imbolnaveste datorita murdariei, balastului toxic al indivizilor, datorita meme-urilor, virusilor mentali lansat intr-un spatiu public sau altul, si, implicit, imbolnavesc si societatea ca un total.
Comparatia dintre Omul Nou sociopat si Omul Normal este vizibila mai ales in societatea romaneasca. Unul este Omul Nou confectionat pe smartphone si in retelele de socializare, adica in spatiul virtual, redus aproape total la o incontienta dementizata prin digitalizare, si altul este Omul Normal care vine cu solutii la problemele ce striga la cer in ziua de astazi. Acesta din urma este o fiinta constienta intr-o oarecare masura si prin care se manifesta o inteligenta superioara pe care o putem identifica, de multe ori, ca fiind de ordin divin, realizatoare de miracole care dureaza si vor dura in timp. Societatea, de fapt, se construieste si se sprijina pe acestia, nu pe cei care intra in categoria Omului Nou de tip sovieto-neo-liberalo-marxisto-postuman. Ultimii nu fac altceva decat sa erodeze societatea solida in timp precum cariile, care sunt degradari, fermentari pana la putrefactie, si care ajung sa „topeasca” prin entropie toata structura. Pe acestia nu se poate construi nimic, nici societate, nici cultura, nici civilizatie.
Societatea, cultura, civilizatia sunt manifestari ale constiintei umane. Acestea dau sensul de acasa pentru multi dintre noi. Este un confort durabil, o liniste in atmosfera lumii care ne mentine in stare de echilibru. Cand aceasta este perturbata, se dezechilibreaza elementele umane care sustin intreg angrenajul social. Acest dezechilibru e dat in primul rand de violenta. Exista o violenta ascunsa in cei care se considera sau intra in tagma Omului Nou. Aceasta iese la iveala ori de cate ori imbecilitatea suprema le dicteaza. De fapt, dresorii lor, indivizi care ii comanda, sunt farsorii noii lumi, noii ordini mondiale care lucreaza sa destabilizeze ceea ce este frumos si creativ. Nu mai vorbim de factorul religios, divin, spiritual, caci acesta ii raneste de moarte precum aghiazma pe posedat. Diabolicitatea din ei urla ca si cand a fost arsa cu acid. Insa, constiintele lor dorm profund si le putem asemui cu Pinocchio prins in sfori.
Incepand cu anii ’90, la noi s-a declansat imbecilizarea prin uciderea ideilor creative. Concomitent cu aceasta a fost si asasinatul la nivel orizontal, in viata de zi cu zi, a tot ceea ce inseamna gospodaria tarii cu toata economia (mai ales industria) sa, politica sa, socialul sau. In timp, tot ceea ce vedem astazi sunt aglomerari instinctive catre satisfacerea unui supravietuirii. Este gregar acest instinct imbolnavit de mentalitatea lui mai mult.
Odata cu nasterea Omului Nou, la noi, putem vedea in ochii celor care merg pe strada lipsa de viata. Nu mai exista poveste ci cantecele psihologice care contin lamentari asupra existentei. Cine vine cu solutii este luat imediat in deradere caci totul se naruie pentru ca asa se doreste. Indivizii au inceput sa ceara, inca de la nasterea Omului Nou, noua ordine mondiala. O doresc, sunt patimasi pentru ea! Altfel nu ne putem explica multitudinea de consumatori care cumpara din hypermarket-uri straine zi de zi, clipa de clipa. Un profit urias este in buzunarul acestor capuse ale tarii, de sorginte transnationalista. Permisiunea pentru aceasta vine din mintea colectiva care se inclina slugarnic, ca o prostituata, catre acesti fantazmagorizatori realizatori de iluzii. Industria in general este fauritoare de iluzii, iar orasele lor sunt artificiale si viu-colorate, doar-doar acapareaza cat mai multi contribuabili. Asa s-a intamplat si se intampla la noi.
Publicitatea isi are rolul de manipulatoare principala a mecanismelor inconstiente ale slabiciunilor pe care cu totii le avem. Suntem precum dependentii de droguri care sunt viciati si nu pot trai fara alimentul care ii satisface in propriul lor creier. Totul este senzatie puternic resimtita de catre acestia. In rest, cei care nu se ating de substantele mentale ale publicitatii, ignoratorii dar nu ignorantii noilor himere, stau departe si pun la cale o lume care vine dupa aceasta lume in decadenta.
Continuand pe aceeasi linie istorica contemporana, a anilor ’90, putem vedea, gratie eforturilor publicitatii si modei de pe atunci, diferite manifestari ale modei in randul oamenilor, in randul populatiei de rand si nu numai, si in randul celor cu functii publice. Pe la inceputul acelei decade era moda blugilor, care a continuat pana mai tarziu, pana chiar foarte recent. Si azi romanii mai poarta blugi. Acest tip de pantaloni devenise o moda unisex valabila in randul nostru, al orasenilor, dar si al celor de la sate. Apoi au urmat protestele din Piata despre care putem vorbi, pentru cine-si mai aduce aminte, ca erau dirijate de diverse agenturi care lucrau cu instrumente si metode de manipulare psihologica in masa. Putini romani inteleg impactul, forta, puterea publicitatii inca de cand a fost inventata in aceasta lume. A facut ravagii, pur si simplu.
Mai tarziu au inceput sa apara libertatile, inclusiv economice. Acestea s-au manifestat prin emanciparea dorintelor romanilor. In noul tip de Romanie, zice-se democrata unde si in cadrul careia fiecare eram, chipurile, liberi sa facem, spunem, credem ce vrem, eram bombardati cu mondenitati care s-au concretizat astazi prin promovarea non-valorilor si a scepticismelor derizoriului de tip intelectualoid ieftin sau gratuit, de tipul pe ce te bazezi cand spui asta, daca totul este inventat de om si este derizoriu?. Astfel ca, totul este relativ si dilematic in continuu, constant, si nu mai conteaza daca oamenii au certitudini, caci formatorii de opinie relativizeaza totul dupa forma ateismului si a scepticismului, unde totul devine dezbatere intelectuala. Iar in ceea ce priveste promovarea non-valorilor, cu aceste inferioritati, prostimea isi hraneste propria ignoranta contribuind la propria sa imbecilizare prin care se adanceste intr-un dolce far niente. Nu se poate dezlipi de ea caci devine fel de a fi.
Alimentarea populatiei cu mondenitati a fost si este un proces, se pare, de lunga durata. Deja are zeci de ani de cand se realizeaza acest experiment in mod continuu in spatiul asa-zis public. Nu incetam sa achizitionam asemenea informatii de joasa vibratie, de inferioara calitate. Degenerarea, prin acestea, continua pana la cote patibulare, instinctive si gregare infraumane, oricat de academicesti ar parea aceste cuvinte, este de neimaginat. Scopul? Nu numai tinerea in ignoranta ci si reducerea populatiei.
Laolalta cu acest experiment-fenomen negativ, care ne-a decimat creativitatea si originalitatea romaneasca, a mai urmat un experiment: migratia romaneasca spre Occident sau alte tari mai bogate. Romanii, am fost mintiti si ni s-a promis o viata mai buna in alte tari care ne-au acceptat ca si forta de munca externalizata. Dar putini au fost acei romani care chiar au facut cariera si performanta in alte tari, ca mai apoi sa se intoarca, unii, pentru a face ceva aici, pentru a-si ajuta tara natala in orice fel pot si se simt competenti. Cativa dintre acestia au reusit si reusesc, iar alti cativa nu, datorita obstacolelor grave pe care le-au intalnit aici, chiar si din partea propriilor sai conationali din functiile publice cutare sau cutare.
Iar aici avem parte de doua tipuri de experimente de inginerie sociala care au ca scop docilizarea prin imbecilizare, cu alte cuvinte tampirea romanilor pentru ca sa nu mai faca nimic, sa nu reactioneze impotriva, si anume primul prin bombardamentul cu informatii false, informatii de o inferioara calitate care ne reduc ca si fiinte umane la simple creaturi instinctive, consumiste, adormite si nepasatoare, pentru ca mai apoi sa ne arate cu degetul si sa rada de noi. Aceia care ne denigreaza din afara sunt aceiasi care practica pe noi astfel de experimente de inginerie sociala. Sa nu va mire acest lucru! Este o farsa care ni se joaca insa ne reduce ca si specie umana, pana la urma, nemaivorbind de conditia de a fi roman. Al doilea tip de inginerie sociala care duce spre imbecilizare este exact umilirea poporului roman in alte tari din Occident, si nu numai, prin externalizarea fortei sale de munca. Nu ne-ar fi mai bine sa muncim in tara pentru noi insine? Evident. Numai ca in tara sunt putini romani care muncesc pentru ei insisi, majoritatea lucrand pentru altii („lucrez la patron, la o firma…”). Este un tertip prin care si romanii cautam siguranta zilei de maine. Ceea ce vreau sa spun prin acest exemplu, prin umilirea in alte tari a romanilor care lucreaza acolo, care-si castiga existenta, este faptul ca, in mare parte romanii sunt angajati in posturi chiar umilitoare, cum este cazul Marii Britanii care pune la dispozitie posturi de ingrijitori sau ingrijitoare pentru persoanele cu dizabilitati sau veterani de razboi, pentru persoane care nu mai pot sa aiba grija de ele insele, singure. Iar pentru aceasta evident ca acei romani le si fac toaleta, ii sterg la fund, ii spala etc. Umilitoare? Sa-mi arate Marea Britanie daca ar face asa ceva cu cetatenii lor? De ce nu au romanii parte de posturi mai bune decat acestea, inclusiv decat culesul de capsuni in Spania? Pentru ca acolo suntem necalificati in mare masura pentru ceva superior. Majoritatea romanilor nu au competenta in acte pentru posturi mai bune si mai bine platite. In fine.. discutia despre acest subiect este vasta, variata si merita un alt articol. Ceea ce vreau sa spun este motivul pentru aceasta externalizare a capacitatii de munca a romanilor. Suntem atacati pe toate planurile si suntem directionati spre ce vor inginerii sociali.
O ultima etapa de creare a Omului Nou este prin tehnologizarea care se face la noi in ziua de astazi. Mai toti avem telefoane (asa-zis) inteligente si mai toti suntem conectati la internet (3G, 4G, wi-fi etc.), mai ales cei care traim si lucram in oras. Pe strada, in transportul in comun, in magazine sau in muzee, romanii astazi sunt cu ochii, urechile si nasurile in telefoanele acestea care le ocupa mare parte din viata, basca mare parte din atentie. In plus, vedem, deja, persoane care asta fac si la volan, in trafic. Mirarea mea este cum de nu creste numarul de accidente grave, in trafic, din acest motiv, sau poate ca mass-media nu arata. Si apoi ne intrebam: unde este Romania in acest caz? Intelegem prin Romania, adica romani. Unde sunt romanii? Mai exista ceva romanesc autentic in toate acestea? Poate limba, desi se suprascrie cu forme neologistice.
Prin acestea se creeaza Omul Nou din 1989 si pana astazi, in Romania. Motivul pentru aceasta dar si pentru existenta de acum incolo a acestui tip de individ nascut si crescut in laboratoare sociale este pregatirea pentru Omul Postuman, ultima specie de individ al noii ordini mondiale, al globalismului, care chiar nu are identitate, nici trecut, dar nici viitor. Este si va fi doar un numar, sau o simpla cifra, cu inteligenta redusa si poate chiar inlocuita de inteligenta artificiala atat de mult trambitata de exegetii sai de azi. Insa, care este pericolul? Omul Nou si Omul Postuman sunt doar niste efecte ale degenerarii umane in care ne aflam astazi. In realitate, pericolele sunt mult mai multe. Sa nu uitam de faptul ca distrugem Natura si implicit planeta ca si organism cosmic viu. Prin degenerarea noastra atacam echilibrul macrocosmic si natural al planetei noastre, iar efectele se intorc impotriva noastra. In realitate, ne vom autodistruge inainte sa ajungem la Omul Postuman.
Solutia? Sa incetam sa mai traim astfel si sa inversam procesul de formare a Omului Nou si a Omului Postuman prin intoarcerea la natura si sa traim ecologic, economic, sustenabil si constient.
A consemnat pentru dumneavoastră
Al vostru devotat Patrick Matiș
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!