In Articole

Ioan Buduca - Fenomenul Piteşti, azi

Fenomenul Piteşti a fost un program care a urmărit să dea forme voluntare degradării conştiinţelor. A pornit de la forme impuse şi le-a transformat în opţiuni voluntare. Programul a fost aplicat, în anii ’50, pe deţinuţi cu o anume condiţie intelectuală, la început integră.

Tulburătoare ipoteza judecătoarei Gabriela Baltag că, azi, am avea o continuare a acestui program de înjosire a conştiinţelor şi că el ar fi aplicat pe unii procurori şi pe câţiva judecători.

Cum ar putea arăta, azi, fenomenul Piteşti?

Mai întâi, e necesar un conducător de program, cineva cu funcţie de şef peste carierele procurorilor. Acel cineva ar trebui momit cu o ofertă înjositoare greu de refuzat, una care să poată părea înălţătoare şi care să compenseze eventualele crize de conştiinţă pe parcursul aplicării programului. Dar mult mai sigur ar fi dacă oferta aceasta ar fi dublată cu elemente tari de şantajabilitate. Conştiinţa acestui „personaj”, aşadar, ar fi infectată cu o otravă care să poată fi prezentată drept medicament. „Personajul” ar suporta mai bine să lucreze pentru sabotarea unor linii economice şi politice dacă ar putea fi convins că reprezentanţii acestor linii sunt periculoşi pentru stat. O asemenea convingere nu o poate injecta decât un înalt ofiţer de informaţii.

Aşadar, capul marelui peşte nu poate fi pe umerii „personajului” mai sus descris. Noul Fenomen Piteşti are nevoie de regia unui serviciu secret cu interese economice proprii, capabil de mafiotizare şi de trădare ca să şi le consolideze.

Cum legea noastră încurajează asemenea afaceri ale serviciilor secrete şi odată ce „personajul” de care vorbim a fost construit, restul are a fi operă de degradare voluntară a conştiinţelor unor procurori cu atât mai lacomi de carierism cu cât pregătirea lor profesională nu promite decât negrul de sub unghii.

Nimic din acest program nu ar putea fi mantelat cu succes dacă nu ar exista judecători disponibili să fie obedienţi faţă de voinţa serviciilor ori a procurorilor.

Are a fi mai anevoios să ajungi la înjosirea conştiinţelor unor judecători? Nu şi dacă procurorii înjosirii voluntare şi doar ei au pe mână dreptul de a acuza judecătorii.

Pe când lucrurile stăteau aşa, Noul Fenomen Piteşti arăta ca o oală ermetic închisă. Înjosirea putea fi prezentată drept slujire fără pată şi reproş.

Curând, ceea ce este Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie nu va mai exista. Cine va prelua dreptul de a face dosare acuzatoare judecătorilor care nu vor să intre voluntar în programul de înjosire? Dacă tot DNA va reprelua acest drept, Noul Fenomen Piteşti ar putea fi prezentat iarăşi drept slujire angelică a dreptăţii.

Ar mai rămâne să identificăm componenta „sovietică” a Noului Fenomen Piteşti. Aici, lucrurile ar deveni mult mai clare dacă am şti câţi procurori au fost „reeducaţi” în ONG-urile progresismului. Care s-au specializat de ani buni să reformeze ideea de dreptate în aşa fel încât liberalismul clasic să devină o amintire de care să ne fie ruşine.

Noul Fenomen Piteşti de mâine va avea procurori care îi vor pedepsi pe urmaşii celor care, în trecut, au avut ţigani robi. Deocamdată, procurorii reeducării noastre i-au pus în cătare pe politicienii naţionalişti şi pe aceia care vor dezvoltare prin noi înşine. Curând vor avea dosare spectaculoase părinţii care se opun educaţiei şcolare bazate pe filme porno pentru copii.

A consemnat pentru dumneavoastră Ioan Buduca via cotidianul.ro.

Recent Posts

Lăsați un comentariu

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
valeriu gafencu, sfantul inchisorilor