De citit articolul anterior: Testamentul lui Wilhelm Filderman. (n. r.) 1. Existenta acetui text a fost mereu contestata de asa zisii holocaustologi, care sustin ca este vorba de un text inventat in redactia revistei „Baricada”, unde a fost prima oara publicat, imediat dupa decembrie 1989. Daca nu ma insel, „Baricada” a publicat numai fragmentul despre Maresalul Ion Antonescu, de departe cel mai interesant. 2. Textul a fost integral publicat (pentru prima oara?) in volumul Memorial anticomunist din inchisoare, de Oliviu Beldeanu, Editura Jurnalul Literar, 1999. Volumul relateaza amplu cele petrecute la Berna, cu ocazia acelui atac, si tot ce a urmat. Sau aproape tot. La Bucuresti, adica in Romania, circula inainte de 1990 zvonul ca acel atac avusese o tinta precisa: documentul care cuprindea lista parlamentarilor francezi platiti de Moscova sa blocheze diverse proiecte si mai ales proiectul legislativ de infiintare a Pietei Comune, punctul de plecare al Uniunii Europene de azi! Documentul a fost gasit in geanta pe care bietul Aurel Setu, tinta si victima atacului, colonel KGB sub acoperirea de sofer al Legatiei, nu a vrut s-o dea de buna voie atacatorilor sai. Se povestea ca presedintele de atunci al forului legislativ francez, inarmat cu acest document, i-ar fi chemat la el in birou pe toti parlamentarii in cauza, i-a comunicat fiecaruia ca numele sau figureaza pe lista cu pricina, dar ca el nu crede ca acea lista poate fi adevarata… Cum sa existe parlamentari francezi in solda Kremlinului?! De aceea asteapta plin de incredere votul! Iar votul celor de pe lista, abil santajati, a fost in favoarea infiintarii Uniunii Europene de azi… Ordinul Moscovei nu a putut fi urmat gratie acelor romani! Petre Tutea tragea concluzia: flacaii aceia, cu pretul vietii lor, au salvat Europa de la bolsevizare pe cale parlamentara!… E greu de stiut daca chiar asa s-au petrecut lucrurile. Francezilor le vine peste mana sa recunoasca, daca au ce recunoaste! 3. Revin la declaratia lui Filderman. E neasteptata referinta sa la Ion Antonescu, mai ales ca este atat de ampla si fara nicio legatura cu procesul. Care sa fie explicatia? Eu as pune-o in legatura cu faptul ca evreii chemati sa depuna marturie in apararea celor acuzati in „Procesul Marii Tradari Nationale” au avut atunci, in 1946, o prestatie penibila. Cei mai multi, in frunte cu Marele Rabin Alexandru Safran, nu s-au prezentat, iar cei care s-au prezentat, in frunte cu Wilhelm Filderman, au dat declaratii marcate de teama de a nu fi considerati complici ai regimului defunct. Cine are timp, sa compare aceasta declaratie, din 1955, cu declaratia aceluiasi Filderman de la procesul din 1946. Si sa puna pe doua coloane declaratiile lui Filderman. Sa vedem ce iese! Vreau sa zic ca prin aceasta declaratie Filderman si-a potolit probabil niscai mustrari de constiinta. La fel cum s-a intamplat si cu Alexandru Safran, cand a revenit in Tara, in 1995, si a tinut sa se vada cu Serban Alexianu, vechi prieten, fiul lui George Alexianu, inmanandu-i acestuia la sfarsitul intalnirii urmatorul inscris: „Lui Serban Alexianu, amic din tineretea noastra, in amintirea ilustrului sau parinte, care in intreaga-i viata si activitate profesionala si mai ales in perioada neagra a razboiului a facut din inima si total dezinteresat atat de mult pentru comunitate. A platit la comanda omunista cumplit si total nedrept. Intreaga-i suferinta sa-i fie izbavita.” Comisia Wiesel a pus la indoiala autenticitatea acestei declaratii si l-a trimis la Geneva pe nepotul rabinului Safran, sa afle daca declaratia este olografa. A aflat ca este, dar nu s-a invrednicit sa publice si sa comenteze in raportul comisiei acest inscris, atat de clar si atat de important. Evident, bietul Safran a avut de suferit dupa aceasta declaratie. El, saracul, o daduse cu intelegerea de a fi publicata dupa moartea lui… Imi fac mea culpa ca nu am respectat promisiunea pe care i-o facuse in acest sens dl Serban Alexianu. De indata ce am obtinut o copie xerox a inscrisului l-am publicat fara nicio remuscare, fara sa astept acordul dlui Serban Alexianu. De la Verite avant toute chose!… 4. Interesanta mentiunea pe care Filderman tine s-o faca cu privire la confiscarea averilor evreiesti pe vremea Maresalului. Act pur formal, efectuat de ochii lumii, ai Uniunii Europene de atunci, cu sediul la Berlin… Da, daca il judeci pe Ion Antonescu si pe romani pentru legile si decretele promulgate in acei ani, se poate vorbi de mari crime si abuzuri impotriva evreilor. Daca faci apel insa la fapte, la efectele legilor anti-semite, nu ai niciun motiv de indignare, de suparare, nici ca vreu, nici ca roman! 5. „Miscatoare scene de solidaritate intre romani si evrei”… Sa ne aducem aminte de scrisorile lui Filderman adresate Maresalului, adevarate strigate de groaza si disperare, provocate de macelul la care evreii erau supusi in Transnistria, unde fusesera deportati din ordinul Maresalului. Scrisoarea de raspuns a Maresalului este un text impecabil sub toate aspectele. Nereusind totusi sa fie convingator prin cuvintul scris, Maresalul s-a vazut nevoit sa recurga la solutia extrema: l-a deportat si pe Filderman, liderul evreilor din Romania, l-a trimis si pe el in Transnistria, sa vada cu ochii sai cat erau de adevarate si de intemeiate acuzele cu care Filderman s-a adresat Conducatorului statului. Cateva luni a stat Filderman in Transnistria, a putut sa se intalneasca cu fiecare evreu si sa afle tot adevarul. Revenit la Bucuresti, Filderman n-a mai rostit dupa aceea niciun cuvint impotriva Maresalului, nicio plangere in legatura cu soarta evreilor stramutati – acesta este cuvintul potrivit, stramutati in Transnistria. Scenele de solidaritate umana, intre romani si evrei, au fost nenumarate. Daca este ceva ce n-am sa iert niciodata evreilor si romanilor care clameaza holocaustul din Transnistria, nu este faptul ca evreii aceia spun minciuni si ca inventeaza crime abjecte neintamplate. Ii acuz si niciodata n-am sa le iert faptul ca ascund si lasa uitarii acele miscatoare scene de solidaritate care s-au petrecut. Se pierd astfel in neantul uitarii, raman neconsemnate nenumarate fapte minunate de omenie activa, eficienta, eroica! Care deseori tin de domeniul sublimului, al fantasticului in ordinea … Continue reading Ion Coja – Testamentul lui Wilhelm Filderman (comentarii)