Iulia Gorneanu – Zilele Lupului: Filipii de Iarnă (partea a doua)

Iulia Gorneanu – Zilele Lupului: Filipii de Iarnă (partea a doua)

Lupul nu este văzut doar ca simplu distrugător al turmelor, în imaginarul țăranului român el este singurul animal ce alungă bolile copiilor și poate vedea dracii. Etnologul Ion Ghinoiu vorbește despre o „vietate, în egală măsură temută și îndrăgită, prototip al războinicului înnăscut și model de demnitate, personificată și aleasă totem de către strămoșii autohtoni ai românilor, geto-dacii”, în timp ce Mircea Eliade susține că dacii se numeau ei înșiși „lupi” sau „cei care sunt asemenea lupilor”.

Ion Ghinoiu

Ion Ghinoiu

Cert este faptul că Lupul rămâne animalul cel mai venerat din calendarul popular al românilor, prezență simbolică în momentele cheie din viața omului: „[…] Și-ți va mai ieși / Lupul înainte / Frate bun să-l prinzi / Că Lupul mai știe / Seama codrilor / Și el te va scoate/ La drumul de plai / La fecior de crai / Să te duci în rai”. În acest fragment al unui cântec ceremonial de înmormântare din Gorj, Lupul deține un rol psihopomp, de animal-călăuză al sufletului mortului spre lumea de dincolo.

Această ipostază a Lupului, închipuit ca stăpân al lumii morților, se regăsește în mitologia greacă, etruscă (unde zeul morții are urechi de lup) precum și în cea a țărilor nordice. În satele noastre, urletul lupului este considerat purtător al unui mesaj funest.

Prestigiul sacral al acestui animal în peisajul rural românesc este atestat de faptul că în Maramureș mamele își pun copii bolnavi sub semnul Lupului, botezându-i cu numele lui, iar în Hunedoara le dau primul lapte printr-un instrument ritual în formă de cerc, numit „gură de Lup”. Astfel, printr-un transfer simbolic al puterii animalului invocat, se transmite copilului vigoarea, vitalitatea și forța acestuia.

filip, filipii de iarna, zilele lupului

Elena Niculiță-Voronca

Elena Niculiță-Voronca

Totodată, caracterul totemic al lupului este dat și de credința în metamorfozarea oamenilor în lupi (pricolici, tricolici, vârcolaci). Acest animal-devorator al soarelui și al lunii, datorită faptului că vede noaptea, este adesea asociat cu simbolurile luminii.

Datinile și credințele poporului român, adunate și așezate în ordine mitologică, de Elena Niculiță-Voronca

Datinile și credințele poporului român, adunate și așezate în ordine mitologică, de Elena Niculiță-Voronca

Lupul albastru din mitologia mongolă, lupul singuratic al popoarelor din preeria nord-americană, lupul ceresc al chinezilor, lupul din antichitatea romană atribuit Zeului Marte… acest animal legendar iese din calendarul popular al românilor și le bântuie poveștile, basmele, legendele. Am selectat pentru voi una dintre acestea, consemnată acum mai bine de un veac de Elena Niculiță-Voronca în excepționala culegere „Datinile și credințele poporului român, adunate și așezate în ordine mitologică”:

„Diavolul s-a apucat să facă dihănii de plop, ca să-l mănânce pe Dumnezeu, și a făcut pe lup. Iată vine Dumnezeu! ‘Ce faci?’ – îl întreabă. ‘Ia, fac și eu , numai nu poate umbla.’ ‘Mai cioplește-l puțin!’… L-a cioplit. ‘Dă-mi-l mie, zice Dumnezeu, c-a umbla.’ ‘Ți-l dau!’ Dumnezeu l-a blagoslovit și s-a făcut lup; iar din surcelele cioplite a făcut căței și i-a amuțat asupra dracului. Dracul, la fugă. Lupul și câinii după drac. Dracul, de frică, s-a suit într-un copac, da’ lupu’ a sărit și l-a apucat de călcâi. De aceea e dracul cu călcâiul rupt”.

A consemnat pentru dumneavoastră Iulia Gorneanu.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!
Become a patron at Patreon!
0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lăsați un comentariu