In Articole

Jurnalul lui Ion Antonescu referitor la lovitura de stat din 23 august 1944

In data de 23 august 1944 cu totii stim ca am intors armele impotriva Germaniei naziste a lui Hitler. Acest fapt a fost oare programat sau destinat, ori ambele? In oricare caz, aveam sa platim scump, si inca mai platim, asa-zisele datorii de razboi in masura in care nici Germania de azi, nici Rusia, nici UE, nici Europa insasi par ca nu ne-au iertat. Dar pentru ce? Pentru ca am boicotat istoria instaurarii unei noi ordini mondiale care avea sa termine cu statele nationale si cu omenirea insasi, subjugandu-le unor reglementari transnationale pe toate planurile, dar mai ales economice si politice. In schimb, socialismul a triumfat un timp pentru ca mai apoi sa intre in colaps din greseala proprie la sfarsitul anilor ’80 si inceputul anilor ’90.

Mai jos vom expune jurnalul maresalului Ion Antonescu privind lovitura de stat de atunci, din 23 august 1944, si parerile sale personale despre acea izbanda a inamicilor Romaniei si Europei in sine. Sa vedem:

„Astazi, 23 august 1944, Am venit in audienta la Rege la ora 15:30 pentru a-i face o expunere asupra situatiei frontului si a actiunii intreprinsa pentru a scoate Tara din greul impas in care se gaseste. Timp de aproape 2 ceasuri Regele a ascultat expunerea, pastrand ca de obicei o atitudine foarte rezervata, aproape indiferenta.

La expunerea mea a asistat la audienta Dl. Mihai Antonescu. I-am aratat Regelui ca de aproape doi ani Dl. Mihai Antonescu a cautat sa obtina de la Anglo-Americani asigurari pentru viitorul Tarii si i-am afirmat cu aceasta ocazie ca, daca as fi gasit intelegere, si as fi putut gasi intelegere pentru asigurarea vietii, libertatilor si continuitatii istorice a acestui nenorocit popor, nu as fi ezitat sa ies din razboi, nu acum, ci chiar de la inceputul conflictului mondial, cand Germania era tare.

In continuare, i-am aratat conversatia avuta, imediat la intoarcerea mea de pe front, in noaptea de 22-23 (august 1944), cu D-nii Clodius si Mihalache si in dimineata zilei (de 23 august 1944) cu Dl. G. Bratianu. D-lui Clodius i-am vorbit in fata D-lui M. Antonescu pe un ton raspicat si i-am amintit ca atat prin Dl M. Antonescu de acum cateva luni, cat si in februarie, la ultima intrevedere, am aratat Germaniei ca, daca frontul nu se va mentine pe linia Tg. Neamt-Nord Iasi-Nord Chisinau-Nistru, Romania va cauta solutia politica pentru terminarea razboiului. I-am aratat D-lui Clodius ca nici o tara, si nici chiar Germania, nu ar putea continua razboiul in caz cand jumatate din teritoriul ei ar fi ocupat si tara total la discretia Rusilor. I-am cerut ca si Dl. M. Antonescu sa arate acest lucru la Berlin, sa roage sa inteleaga pozitia Tarii noastre in fata cataclismului ce o ameninta si a mea in fata Istoriei si a Tarii si sa-mi dea dezlegarea a trata un armistitiu, dorind sa iesim din aceasta situatie ca oameni de onoare si nu prin acte care ar dezonora pentru vecie Tara si pe conducatorii ei. Dl. Clodius a promis ca va arata exact dorinta noastra; i-am aratat ca noi trebuie sa ne luam libertatea de a ne apara viata viitoare a neamului.

Relativ la conversatia cu Dl. Mihalache, desi ea a durat cateva ceasuri, totusi i-am aratat numai esentialul. Dl. Mihalache mi-a cerut sa ma sacrific si sa fac eu pacea, oricat de grele ar fi conditiile puse”. Maresalul Ion Antonescu nota in continuare ca a refuzat deoarece nu putea accepta: pierderea Basarabiei si nordului Bucovinei, conditiile inrobitoare de armistitiu, intoarcerea armelor impotriva Germaniei, act pe care-l considera „odios”, nici „ocupatia ruseasca cu toate consecintele ei”. Ion Antonescu nota ca in dimineata zilei de 23 august a discutat cu Gheorghe Bratianu, caruia i-a cerut „sa-mi dea in scris” angajamentul partidelor istorice ca-si asuma raspunderea pentru acceptarea armistitiului. Revenind la problema audientei maresalul nota:

„Cum Regele spunea ca aceste tratative sa inceapa imediat, Dl. Mihai Antonescu i-a spus ca asteapta raspunsul de la Ankara si Berna pentru a obtine consimtamantul Angliei si Americii de a trata cu Rusii. Aceasta, fiindca Churchill, in ultimul sau discurs, a spus, vorbind despre Romania, ca ‘aceasta Tara va fi curand la discretia totala a Rusiei’, ceea ce era un avertisment ca vom fi atacati in forta si ca vom fi total la discretia lor si ca va trebui sa tratam mai intai cu Rusii. Acest ‘mai intai’, legat si de alte

indicatii pe care le-am avut pe cai serioase, a determinat pe Dl. Mihai Antonescu sa arate Regelui ca este o necesitate sa mai astepte 24 de ore, sa primeasca raspunsurile pe care le asteapta si dupa aceea sa continue cu tratativele. Eu am confirmat ca sunt de acord cu aceste conditii, chiar cu plecarea D-lui M. Antonescu la Ankara si Cairo pentru a duce tratative directe. In acest moment, Regele a iesit din camera, scuzandu-se fata de mine, si discutia a continuat catva timp cu generalul Sanatescu, revenind cu afirmatia ca va aduce el adeziunea scrisa a D-lor Maniu, Bratianu si Titel Petrescu.

Cand eram in curs de discutiuni si ma plictiseam asteptand revenirea Regelui pentru a pleca, Regele intra in camera si in spatele lui apare un maior din garda Palatului cu 6-7 soldati cu pistoale in mana. Regele a trecut in spatele meu, urmat de soldati, unul din soldati m-a prins de brate pe la spate si generalul Sanatescu mi-a spus: ‘D-le Maresal, sunteti arestat pentru ca nu ati vrut sa faceti imediat armistitiu’. M-am uitat la soldatul care ma tinea de brate si i-am spus ca sa ia mana de pe mine si, adresandu-ma generalului Sanatescu, in obrazul Regelui, care trecea in alta camera cu mainile la spate: ‘Sa-ti fie rusine; acestea sunt acte care dezonoreaza un General’. M-am uitat fix in ochii lui si i-am repetat de mai multe ori apostrofa. Dupa aceea, bruscat, am fost scos din camera pe culoar unde o bestie de subofiter mi-a spus sa scot mana din buzunar, ceea ce am refuzat. Dupa aceea, impreuna cu Dl. Mihai Antonescu, am fost bagat la ora 17 intr-o camera ‘Safe’ Fichet si incuiati cu cheile. Camera nu are decat 3 m pe 2, este fara fereastra si fara ventilatie. Dupa 2 ore s-a deschis usa si ni s-au oferit scaune aduse din afara. Nu s-a avut nici o dorinta de a se da acestei camere-celula cel putin aspectul curat. Este plina de praf si intr-o dezordine organizata.

Iata cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru Tara lui, care a salvat-o de 2-3 ori de la prapastie, care a scapat de la o teribila razbunare pe membrii Dinastiei, care a luat juramantul tanarului Rege in strigatele multimii, care imi cerea sa dau pe toti din Palat pentru a fi linsati si care a servit timp de patru ani, cu un devotament si cu o munca de mucenic, Armata infranta, Tara si pe Regele ei. Istoria sa judece.

Ma rog lui Dumnezeu sa fereasca Tara de consecintele unui act cu atat mai necugetat cu cat niciodata eu nu m-am cramponat de putere. De mai multe ori am spus Regelui in[tre] patru ochi si in prezenta D-lui M. Antonescu ca, daca crede ca este un alt om in Tara capabil sa o serveasca mai bine ca mine, eu ii cedez locul cu o singura conditie: sa prezinte garantii si sa nu fie un ambitios sau un aventurier.”

Sursa: Departamentul de Investigatii Romania.

Recommended Posts

Lăsați un comentariu

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
%d bloggers like this: