Lucian Ciuchiță – Balul nonvalorilor pe scena României

România de astăzi e o scenă pe care absurdul joacă, fără cortină, o țară în care prosperă maneliștii, iar intelectualii se pierd în anonimat și sărăcie. Suntem captivi într-o lume dominată de nonvalori, unde aroganța și lipsa de scrupule s-au ridicat pe tronul unei societăți tot mai amorțite. Zeci de posturi de televiziune transmit manele fără încetare, însoțite de emisiuni în care vedete improvizate țin lecții despre o nouă „normalitate”, în care vulgaritatea e ridicată la rang de artă.

De ce o țară întreagă trebuie să plătească pentru ignoranța și gusturile îndoielnice ale unei minorități? De ce suntem forțați să asistăm, în orele de vârf, la paradele obscene ale unui spectacol degradant?

Trăim sub asediul unei „pandemii a nonvalorii”, care ne sufocă nu doar spiritul, ci și speranța.

Când inteligența tace, prostia cântă!

Cei care mai scriu cu har, cei care încă poartă în ei focul culturii autentice, sunt ignorați, marginalizați și împinși spre uitare.

Scriitorii adevărați, aceia care merită respectul unei națiuni, nu doar că nu sunt sprijiniți, dar sunt zdrobiți de un sistem care promovează obediența și mediocritatea.

În locul lor, găsim scribi fără suflet și fără operă, grupați în coterii literare sterile, care își împart între ei premii fără valoare și titluri care sună a gol.

Această mutilare culturală nu s-a produs dintr-odată.

A fost un proces lent, dar sigur, în care cărțile au fost înlocuite de spectacolul ieftin, iar introspecția a fost abandonată în favoarea divertismentului facil. Trăim într-un prezent în care „pâinea și circul” antichității s-au metamorfozat în reality show-uri grotești și scandaluri fabricate, în vedete create peste noapte și în discursuri lipsite de substanță.

Efectele sunt devastatoare. Generațiile tinere cresc într-un mediu în care valorile reale au fost îngropate sub un munte de kitsch și trivialitate. Prin manipulare subtilă și mesaje subliminale, spiritul este încet, dar sigur, atrofiat. Omul devine astfel o marionetă, incapabil să distingă adevărul de minciună, hrănindu-se cu iluzii care îi oferă doar o alinare temporară.

Am ajuns într-un punct critic al istoriei noastre. Sub masca globalizării și a multiculturalismului, suntem despuiați de identitate, de dragostea pentru autentic și de respectul pentru trecut. Sistemul nu caută oameni de valoare, ci doar pe aceia care pot fi manipulați, care acceptă să joace roluri dictate de alții.

Instituțiile publice reflectă perfect acest haos: incompetența, corupția, nepotismul și birocrația sunt regulile nescrise ale funcționării lor. Meritocrația a fost pervertită într-o caricatură, iar oamenii cu coloană vertebrală sunt eliminați fără milă. În locul lor, tronează semidocții și parveniții, cei pentru care ascensiunea nu e decât o tranzacție încheiată în umbra intereselor obscure.

Apusul intelectualității în patria manelelor…

Și astfel, ne trezim cu o întrebare care răsună ca un ecou al disperării: mai există viață înainte de moarte? Sau am devenit deja o națiune condamnată să rătăcească printre iluzii și promisiuni deșarte, incapabilă să-și mai regăsească calea?

A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Ciuchiță.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!