Lucian Ciuchiță – INDEPENDENȚA a luat foc!

Nava „Independența” a fost simbolul mândriei industriei navale românești, un titan al mărilor ce reflecta ambiția unei națiuni de a-și afirma excelența pe scena internațională. Construită la Șantierul Naval Constanța în 1977, acest supertanc petrolier avea o capacitate de încărcare impresionantă de 150.000 tdw, fiind nu doar cel mai mare vas construit vreodată în România, ci și primul dintr-o serie de nave proiectate să domine flota comercială a țării. Petrolierul era, fără îndoială, nava amiral a marinei comerciale românești, un veritabil „Titanic” al apelor noastre.

Ceremonialul de botez al navei, desfășurat la 27 mai 1977, a fost o manifestare de fast, în prezența liderilor Nicolae și Elena Ceaușescu. Totuși, evenimentul a fost umbrit de un incident simbolic: sticla de șampanie lansată de Elena Ceaușescu pentru a binecuvânta nava nu s-a spart, ci doar a ricoșat inofensiv de bordajul impunător. Acest moment nefericit a fost imediat interpretat ca un semn prevestitor de ghinion și blestem, de rău augur care avea să bântuie destinul navei.

Pe 15 noiembrie 1979, la ora 04:35, destinul „Independenței” s-a schimbat dramatic în Marea Marmara, într-un episod tragic ce avea să marcheze profund istoria maritimă românească. Petrolierul românesc, aflat în al 19-lea său voiaj, se pregătea să tranziteze Bosforul în drum spre Marea Neagră. Coliziunea cu nava grecească „Evriali”, care a lovit vasul în dreptul tancurilor 3-4 babord, a declanșat o catastrofă de proporții: tancurile de marfă s-au spart, deversând țiței în mare, iar scânteile produse au alimentat explozii devastatoare.

Flăcările ce au cuprins nava au transformat-o într-un infern plutitor, în care timpul și speranța s-au topit odată cu metalul fierbinte. Din cei 45 de membri ai echipajului, doar trei au supraviețuit tragediei; 42 de vieți s-au pierdut, dintre care 11 marinari au fost dați dispăruți. Incendiul a ars neîncetat timp de 29 de zile, până când, în dimineața zilei de 14 decembrie 1979, flăcările au fost în sfârșit stinse, lăsând în urmă doar ruinele carbonizate ale mândriei naționale.

„Independența”, scufundată și mistuită de flăcări, devine un simbol dramatic al unei paralele mult mai vaste între soarta unei nave și destinul unei națiuni. România și-a pierdut propria independență în flăcările manipulării și ale minciunii, la fel cum „Titanicul” flotei românești a pierit într-o mare de țiței și foc. O țară poate fi văzută precum o corabie – destinul ei depinde întru totul de cel ce ține timona. Dacă navigatorul este nepregătit sau orbit de propriile iluzii de mărire, corabia se va scufunda inexorabil.

Astfel, tragedia navei „Independența” devine un avertisment viu, o lecție dureroasă despre fragilitatea suveranității și a visurilor unei națiuni. Cum ar fi arătat istoria dacă timonierii României ar fi ales calea prudenței și responsabilității? Este o întrebare care împinge la o introspecție profundă, căutând răspunsuri în cele mai tainice cotloane ale conștiinței colective.

A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Ciuchiță.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!