Lucian Ciuchiță – Mari scriitori români: Sorin Titel

Există scriitori pe nedrept ignorați de către mass-media și publicul larg, figuri literare de o valoare inestimabilă, a căror operă ar merita un loc central în cultura noastră. Un astfel de nume este Sorin Titel, un autor a cărui contribuție depășește cu mult notorietatea sa, și pe care, cu îndrăzneală, îl consider de cel puțin zece ori mai valoros decât Mircea Cărtărescu.

De ce fac această comparație? Nu din dorința de a-l minimaliza pe Cărtărescu, ci pentru a trage un semnal de alarmă asupra manipulării culturale orchestrate de către sistem. Există scriitori pe care elita culturală îi propulsează și cărora li se cumpără premii din bani publici, în timp ce alții, mult mai valoroși, sunt lăsați în umbră, deși ar merita să fie în centrul atenției literare.

Născut pe 7 decembrie 1935 în comuna Margina, județul Timiș, Sorin Titel a purtat în suflet pentru totdeauna atmosfera autentică a peisajelor bănățene și complexitatea lumii rurale. Mediul în care a copilărit și-a pus amprenta profundă asupra operei sale, în care cititorul întâlnește o simfonie de imagini, teme și simboluri care evocă această lume plină de contradicții și frumuseți ascunse.

Liceul l-a urmat la Lugoj și Caransebeș, însă traseul său universitar a fost marcat de frământările politice ale vremii. În 1956, Sorin Titel a fost exmatriculat de la Facultatea de Filologie din București pentru susținerea mișcării revoluționare a studenților din Ungaria, un act de curaj care a arătat din plin spiritul său rebel și neconformist. După numeroase peripeții, reia studiile și reușește să absolve facultatea în 1964.

Primul său volum de schițe, „Copacul”, publicat în 1963 la Editura pentru Literatură, reprezintă o promisiune a ceea ce avea să devină stilul său unic: o scriitură elegantă, subtilă și densă, în care peisajul bănățean capătă o simbolistică aproape mitică. „Copacul” este mai mult decât o simplă colecție de schițe – este o punte între ruralitatea arhaică și frământările sufletești ale personajelor, o meditație asupra rădăcinilor și fragilității umane.

În 1966, Sorin Titel publică „Reîntoarcerea posibilă”, un roman ce marchează începutul preocupărilor sale pentru condiția individului prins între trecut și prezent. În această operă, timpul devine fluid, iar personajele sunt supuse unei căutări perpetue a identității.

Un an mai târziu, în 1967, lansează volumul de povestiri „Valsuri nobile și sentimentale”, în care delicatețea narativă este dublată de o profundă introspecție. În povestirile sale, sunetul valsurilor devine un ecou al unor dorințe neîmplinite, iar timpul pare să se destrame sub greutatea amintirilor.

Romanul „Dejunul pe iarbă” (1968) aduce în prim-plan alienarea omului modern, sub masca unei simplități aparente. Într-un decor natural idilic, conflictele psihologice ale personajelor capătă o forță devastatoare.

„Țara îndepărtată” (1974) este considerată una dintre cele mai importante opere postbelice ale literaturii române. Premiat de Asociația Scriitorilor din București, romanul deschide o tetralogie monumentală, completată de „Pasărea și umbra” (1977), „Clipa cea repede” (1979) și „Femeie, iată fiul tău” (1983).

Aceste patru romane explorează teme esențiale: înstrăinarea, căutarea rădăcinilor, relația dintre timp și memorie. În „Pasărea și umbra”, simbolistica atinge un vârf al rafinamentului, iar metafora păsării devine un laitmotiv al aspirației către libertate. „Femeie, iată fiul tău” este încununat cu Premiul Academiei Române și cel al Uniunii Scriitorilor, fiind considerat de critici drept punctul culminant al operei sale.

Sorin Titel nu a fost doar un prozator de excepție, ci și un eseist rafinat. În „Herman Melville. Fascinația mării” (1975), explorează universul literar al marelui scriitor american, dezvăluind o fascinație personală pentru simbolistica oceanului. „Pasiunea lecturii” (1976) și „În căutarea lui Cehov și alte eseuri” (1984) sunt dovezi ale profunzimii sale intelectuale și ale respectului pentru marii clasici.

„Melancolie”, romanul neterminat din 1988, rămâne o mărturie emoționantă a frământărilor sale literare din ultimele zile. Publicarea postumă a volumului „Bucătăria de vară” (1997), ce cuprinde scenarii cinematografice, arată încă o latură creativă a scriitorului, prea puțin cunoscută de publicul larg.

Cele două volume de „Opere” (schițe, povestiri și romane) consolidează statutul său de mare prozator. De la simbolurile naturii din primele schițe până la meditațiile profunde asupra condiției umane din romanele mature, Sorin Titel și-a construit o operă monumentală.

În timp ce unii scriitori sunt propulsați de către sistem și transformați în vedete culturale, Sorin Titel rămâne un nume de referință pentru cei care caută autenticitatea literară.

Moștenirea sa, deși uneori marginalizată, reprezintă una dintre cele mai valoroase comori ale literaturii române din secolul XX.

Este de datoria noastră să redescoperim astfel de personalități și să le oferim locul cuvenit în panteonul literaturii române.

Sorin Titel este un scriitor care, deși plecat prematur dintre noi, la 17 ianuarie 1985, continuă să trăiască prin cuvintele sale. Asemeni marilor clasici, opera sa va rămâne un punct de referință pentru oricine caută să înțeleagă esența umană și frumusețea complicată a vieții. Prin el, literatura română a găsit un povestitor de talia lui Ioan Slavici, un observator lucid și poetic al lumii în care trăim.

A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Ciuchiță.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!