In Articole

Martirizat si de unguri, si de bolsevici - Parintele academician Ioan Lupas, fauritor al Marii Uniri

ioan lupas, marea unireIoan Lupas, bursier Gojdu, academician ardelean, profesor de istorie bisericeasca, preot, ministru in doua randuri, politician nationalist si fauritor al Marii Uniri de la 1918, a fost martirizat atat de unguri cat si de bolsevici. Bogata sa activitate stiintifica, lupta sa neincetata pentru drepturile romanilor, care nu l-a scutit de inchisoare, lucrarea sa misionara ca protopop de Saliste, dar si directoratul Sectiei de istorie a prestigioasei Academii Romane, il recomanda ca o figura importanta a neamului romanesc in lupta sa pentru emancipare.

„Opera [sa] are dimensiuni impresionante: intre 1901 si 1962 el a publicat 848 de carti si articole, tratand cele mai variate probleme ale istoriei si vietii culturale ale poporului roman. In aceasta opera de o atat de vasta si diversa cuprindere se poate insa usor observa un interes precumpanitor pentru istoria Transilvaniei, pentru locul ei in cadrul istoriei romanesti”, asa cum observa istoricul Florin Constantiniu in cuvantul inainte la masiva antologie Ioan Lupas, Din istoria Transilvaniei, Editura Eminescu, Bucuresti, 1988, p. XI. Considerat de Nicolae Iorga, in scrierea memorialistica Oameni cari au fost (vol. I, Bucuresti, 1934, p. 351), drept „cel mai bun scriitor istoric din tanara generatie ardeleana”, carturarul ne-a lasat o opera in care „Militantismul politico-istoriografic si postiluminismul au modelat intreaga opera de istoric a lui Ioan Lupas de la primele lui studii […] si pana in ultimii ani de viata” (Florin Constantiniu, op. cit., p. IX).

ioan lupas, marea unire

Personalitate marcanta a vietii culturale si bisericesti din secolul al XX-lea, Ioan Lupas a vazut lumina zilei la 9 august 1880 in Saliste, judetul Sibiu. A urmat studiile primare in localitatea natala, in perioada 1886-1891, apoi a urmat suplimentar o clasa la Gimnaziul Romano-Catolic din Sibiu, in vederea perfectionarii cunostintelor de limba germana si maghiara. Din 1892, a urmat studiile secundare in cadrul Liceului de Stat din Sibiu, unde a obtinut rezultate stralucite. Din cauza unui conflict pe teme nationale cu profesorul de istorie Arpad Tompa, ale carui aprecieri asupra istoriei poporului roman nu puteau fi acceptate de tanarul Lupas, acesta impreuna cu colegul sau Octavian Goga au fost nevoiti sa se transfere in ultima clasa la Liceul „Andrei Saguna” din Brasov. Aici au sustinut si examenul de maturitate, Ioan Lupas fiind sef de promotie, asa cum arata pr. prof. acad. Mircea Pacurariu in „Dictionarul teologilor romani”.

andrei saguna, ioan lupas, marea unire

Din toamna anului 1900 a urmat cursurile Facultatii de Litere si Filosofie din cadrul Universitatii din Budapesta, unde s-a bucurat de o sustinere financiara din partea Fundatiei Gojdu, administrata de Mitropolia Ardealului. Inca din timpul studiilor efectuate in capitala ungara s-a facut remarcat prin implicarea sa in cadrul Societatii Academice „Petru Maior”, unde a sustinut comunicari pe teme istorice, cum ar fi „Principiul dualistic in religie si filosofie” in 1901 sau „Andrei Saguna ca scriitor” in 1902, dupa cum aflam din lucrarea „Ioan Lupas 1880-1967. Slujitor al stiintelor istorice, invatamantului si Bisericii”, scrisa de Nicolae Edroiu, Alexandru Moraru, Dorel Man si Veronica Turcus. In tot acest timp, Ioan Lupas a publicat articole in ziarele sibiene „Telegraful roman” si „Tribuna”.

Inchisoare pentru cauza romaneasca

mucenicia brancovenilor, ioan lupas, marea unireLa incheierea studiilor, in 1904, si-a sustinut teza de doctorat in istorie si filosofie, cu tema „Biserica ortodoxa din Transilvania si unirea religioasa in cursul secolului al XVIII-lea”, lucrare publicata in acelasi an la Budapesta. Incepand cu 1 septembrie 1905 a fost numit profesor pentru Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, Istoria patriei si Istoria universala la Seminarul „Andreian”, viitorul Institut Teologic-Pedagogic din Sibiu. In perioada 1905-1908 a urmat „pe cale particulara” cursurile aceleiasi institutii de invatamant pentru a indeplini cerinta de a fi absolvent de teologie pentru a putea profesa. In luna noiembrie 1907 a fost condamnat pentru „delict de presa” la trei luni inchisoare si 200 de coroane amenda pentru „a fi instigat clasa plugarilor la ura impotriva clasei proprietarilor de pamant” (in revista „Tara noastra” – nota red.). Pedeapsa a fost ispasita intre august si octombrie 1908 in temnita din Seghedin. In timpul detentiei, Lupas a inceput sa scrie monografia istorica a „Mitropolitului Andrei Saguna”, publicata in 1909 la Sibiu si rasplatita de Academia Romana cu Premiul „Adamachi”. In aceeasi perioada, Ioan Lupas a fost ales membru in Sinodul Arhiepiscopiei Sibiului, precum si membru in Congresul National Bisericesc al Mitropoliei Ardealului.

Protopop de Saliste

Datorita activitatii sale de aparare a drepturilor Bisericii si a populatiei romanesti, atat la catedra, cat si pe plan publicistic, la interventia ministrului instructiunii publice de la Budapesta, Apponyi Albert, Ioan Lupas a fost nevoit sa paraseasca Sibiul, din septembrie 1909 pana in noiembrie 1911. A fost hirotonit preot si numit paroh si „administrator protopopesc” al „tractului” Saliste. Dupa un an de interimat, la 1 noiembrie 1910 este ales protopop de Saliste. Tinand cont de faptul ca protopopul era si inspector scolar confesional si avea 13 scoli in subordinea sa, Ioan Lupas a reusit sa salveze de urmarile legii scolare din 1907 a aceluiasi ministru Apponyi scolile primare romanesti din protopopiatul sau.

Cu toate ca s-a dorit, de fapt, indepartarea sau scoaterea sa de pe scena culturala a Sibiului prin numirea la Saliste, Ioan Lupas a continuat sa conferentieze la Sibiu sau in cadrul sedintelor Academiei Romane, abordand teme prin care dorea evidentierea eforturilor poporului roman in lupta pentru identitatea nationala, dusa de reprezentanti ai Bisericii. Astfel, in 1917 a sustinut la Sibiu, in sala festiva a Muzeului ASTRA, actuala Biblioteca „Astra”, conferinta cu tema „Misiunea episcopilor Gherasim Adamovici si Ioan Bob la Curtea din Viena in anul 1792”, sustinuta pentru apararea cauzei ziaristilor romani detinuti sub acuzatia de delicte de presa, asa cum a fost si cazul sau.

In 1913 a sustinut la Academia Romana comunicarea cu tema „Principele ardelean Acatiu Barcsai si mitropolitul Sava Brancovici (1658-1661)”, iar un an mai tarziu, la 14 mai 1914 a fost ales membru corespondent al Academiei Romane. Pentru activitatea sa prolifica si sustinuta si la recomandarea lui Nicolae Iorga, in anul 1916, Ioan Lupas a devenit membru titular al Academiei Romane. Discursul de receptie cu tema „Nicolae Popea si Ioan Micu Moldovan” l-a rostit abia la 8 iunie 1920.

Dupa al doilea arest direct la Alba Iulia

La doar cateva luni, in august 1916, si el este arestat de catre autoritatile maghiare, asa cum s-a intamplat cu multe personalitati si multi preoti din Marginimea Sibiului si din alte zone ale Ardealului ce au luptat pentru drepturile romanilor si au avut o atitudine contrara celei oficiale odata cu intrarea Romaniei in razboi, impotriva Austro-Ungariei si Germaniei, in vederea eliberarii Transilvaniei. Cu toate acestea, in martie 1917 a fost eliberat, avand pana atunci domiciliul obligatoriu la Budapesta. La 1 decembrie 1918 a participat la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia, fiind ales in Marele Sfat al Natiunii Romane si secretar al Resortului pentru Culte si Instructiune Publica din cadrul Consiliului Dirigent al Transilvaniei, cu sediul la Sibiu. In acelasi an a publicat la Sibiu si lucrarea sa „Istoria bisericeasca a romanilor ardeleni”, de un real folos pentru studentii de la facultatile de Teologie si Istorie.

La 1 septembrie 1919 a fost numit prin Decret al Consiliului Dirigent Roman ca profesor titular pentru Istoria moderna a romanilor si Istoria Transilvaniei la noua Universitate din Cluj. La inaugurarea universitatii clujene a participat si regele Ferdinand, care a pus la dispozitia noii universitati suma de 400.000 de lei pentru infiintarea unui institut pentru studiul istoriei romane, atat de vitreg tratata sub stapanirea trecuta. In vara aceluiasi an a fost infiintat Institutul de Istorie Nationala, condus de Ioan Lupas si Alexandru Lapedatu, constituindu-se aici cea mai veche biblioteca de istorie din tara.

De doua ori Ministru

Ioan Lupas a continuat si activitatea politica, fiind ales deputat de Saliste in primul Parlament al Romaniei reintregite, iar in anul 1926 a devenit ministru al Sanatatii si ocrotirilor sociale in guvernul Averescu. In anul 1937 a devenit ministru al Cultelor si artelor in Guvernul Romaniei condus de Octavian Goga, nasul sau de cununie.

Ceea ce trebuie remarcat este ca, paralel cu activitatea politica, Ioan Lupas a desfasurat, in continuare, o intensa activitate stiintifica si academica, concretizata in numeroase comunicari in cadrul Academiei Romane, unde in 1932 a devenit presedinte al Sectiunii Istorice si conferinte in diversele „despartaminte” ale Astrei. Materialele rezultate in urma acestei activitati prodigioase au fost stranse incepand cu anul 1928 intr-o serie de volume intitulate „Studii istorice – Studii, conferinte si comunicari istorice” (vol. I, Bucuresti, 451 p.; vol. II, Cluj, 1940, 320 p., vol. III, Sibiu, 1941, 312 p., vol. IV, Sibiu 1943, 392 p., vol.V, Sibiu, 1946, 511 p.). Pe aceeasi linie se va inscrie si publicarea in 1933 a celor doua volume privitoare la „Cronicari si istorici romani din Transilvania” (Craiova, 472 p.) si „Istoria unirii romanilor” (Bucuresti, 406 p.). Tot el a ingrijit publicarea in 1940 la Cluj a volumului „Documente istorice transilvanene” (522 p.), prin care se dorea initierea publicarii unei serii de colectii de izvoare diplomatice asupra istoriei premoderne a Transilvaniei.

Din nou in temnita ungureasca

ioan lupas, marea unireCa o marturie a prestigiului de care se bucura, precum si a pregatirii intelectuale de care a dat dovada de-a lungul intregii sale activitati, in anul 1943 a aparut volumul „Omagiu lui Ioan Lupas la implinirea varstei de 60 de ani”. Acest eveniment editorial s-a produs cu o intarziere de trei ani din cauza evenimentelor ce au avut loc dupa semnarea Dictatului de la Viena din 30 august 1940 si rapirii Transilvaniei de Nord. In anul 1945, profesorul Ioan Lupas s-a pensionat, prevazand, parca, evenimentele care vor urma pe scena politica a tarii, evenimente care se vor repercuta si asupra sa.ioan lupas, marea unire Astfel, in anul 1948 a fost inlaturat din Academia Romana, alaturi de alti 104 membri ai inaltului for academic, iar dupa doi ani, in 1950, a fost arestat de catre autoritatile comuniste impreuna cu fostii ministri din perioada interbelica, fiind incarcerat la Sighet, acolo unde a stat in aceeasi celula cu Silviu Dragomir, fostul sau coleg de la Universitatea din Cluj, si cu Stefan Metes, fost director al Arhivelor Statului din Cluj si membru corespondent al Academiei Romane. Aici a fost inchis pana in iulie 1955, perioada in care a compus balada „Pohod na Sighet”, aici incercand astfel sa nu se lase coplesit de situatia data, deloc noua pentru el, care fusese incarcerat in conditii nedrepte asemanatoare si de catre autoritatile maghiare inainte de 1918. Dupa eliberare si-a petrecut ultimii ani la Sibiu si Bucuresti, unde era stabilita fiica sa, Marina. A trecut la cele vesnice la 3 iulie 1967 si a fost inmormantat in cimitirul Manastirii Cernica.

„Nepretuite servicii Bisericii si Neamului nostru”

Figura lui Ioan Lupas de luptator pentru drepturile Bisericii si ale romanilor din Ardeal l-a asezat intre marile personalitati romanesti ale secolului al XX-lea. Dupa cum am aratat, inca de la inceputurile studiilor sale se dedica cercetarii istorice a unor aspecte mai putin cunoscute si inedite ale trecutului neamului romanesc, cercetari concretizate in numeroase prelegeri publice sub cupola diverselor institutii de cultura din tara si, dupa 1918, din strainatate. Meritele sale stiintifice au fost de altfel foarte curand recunoscute prin alegerea sa in cadrul personalitatilor de elita, membre ale Academiei Romane, unde a ocupat chiar functia de presedinte al Sectiei istorice. Chiar daca perioada in care a ocupat functia de protopop de Saliste a fost vazuta ca o „pedeapsa” venita din partea autoritatilor maghiare prin presiunea exercitata asupra autoritatilor eclesiale ardelene, totusi, cei 10 ani de activitate aici trebuie vazuti si ca perioada de studiu, de cercetare si de aprofundare a anumitor aspecte din viata poporului, acum intocmind textul majoritatii conferintelor care il vor recomanda a fi ales in forul stiintific romanesc al academiei. Constiinta sa de persoana care trebuie sa isi indeplineasca datoria si responsabilitatile la care a fost chemat au facut din Lupas si un preot iubit de catre cei pe care i-a slujit cu devotament si pentru ale caror drepturi a luptat, de asemenea. Bun pastor, predicator si orator deosebit, cunoscator desavarsit al problemelor cu care se confruntau pastoritii sai, va incerca sa le fie fiecaruia un sprijin, indemnandu-i spre scoala, cultura si respectul fata de traditie. In „Certificatul oficios” emis de catre Arhiepiscopia Ortodoxa Romana de la Sibiu pentru dovedirea calitatii de profesor si protopop de Saliste a lui Ioan Lupas se preciza ca „atat ca profesor, cat si ca paroh si protopop, parintele Lupas a adus nepretuite servicii Bisericii si Neamului nostru“, cum arata Nicolae Edroiu in lucrarea amintita.

Sustinator al studiilor de istorie nationala, la Cluj

ioan lupas, marea unirePerioadele de detentie, de la inceputul secolului al XX-lea si cea din perioada comunista se dovedesc a nu fi stavilit avantul creator al lui Ioan Lupas care creeaza sau concepe o parte din operele sale viitoare, chiar si in aceste conditii vitrege. Prin activitatea sa bisericeasca si culturala de dinaintea Marii Uniri, el a influentat infiintarea Institutului de Istorie Nationala in cadrul Universitatii din Cluj, acesta fiind un vis mult dorit, dar neimplinit al intelectualilor romani ardeleni, dar care nu s-a putut concretiza din cauza imprejurarilor istorice si politice, aceasta institutie ramanand peste veacuri un etalon in studiul istoriei pe plan national. Prin abordarea unor teme istorice inedite pana in acel moment si prin coordonarea aparitiei a zece volume din Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, Ioan Lupas a contribuit decisiv la progresul istoriografiei romanesti si la evidentierea unor aspecte ale istoriei noastre nationale, ce pana atunci nu au fost sau nu au vrut sa fie evidentiate. Ca dovada a valorii acestor studii si publicatii, multe dintre ele sunt republicate si la inceputul secolului al XXI-lea.

Emanuel Pavel Tavala, Ziarul Lumina via marturisitorii.ro.

Recommended Posts

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
constantin prezan, bolsevismion ratiu, decalogul romanilor din diaspora, diaspora
%d bloggers like this: