Mihai Eminescu – Colinde, colinde

În anul 1933, ziarul „Universul” publica în ediția sa de Crăciun un colind inedit (singurul) al poetului Mihai Eminescu. Articolul menționa că în caietul pe care a fost scris originalul erau notate înca trei strofe neterminate însă de poet.

„Printre zecile de caete ale lui Eminescu – dăruite Academiei Romane de Titu Maiorescu, în 1902 – se găsește unul de 343 de file, înregistrat în Sala manuscriselor sub numarul 2276”, nota atunci Universul.

„Fila 203 a acestui caet cuprinde o poezie de Crăciun care avea să aibă șapte strofe cu rime încrucișate. Din ultimele trei strofe însă, Eminescu n’a așternut întregi decât versurile cu soț (al doilea și al patrulea):

În leagan l’împăture

…Și magii alăture

Din ‘naltul tăriilor…

…Ș’a Sîntămariilor

Rădice coroanele…

…S’arate icoanele”

Ziarul „Universul” mai adăuga:

„Dar cele dintâi patru strofe le putem considera aproape definitive”.

„Colinde, colinde

E vremea colindelor

Căci gheața se’ntinde

Asemeni oglinzilor.

Și tremură brazii

Mișcând ramurelele

Căci noaptea de azi-i

Cînd scântee stelele

Se bucur copii

Copiii și fetele

De dragul Mariei

Își își peptenă pletele…

De dragul Mariii

Ș’a Mântuitorului

Lucește pe ceruri

O stea călătorului…”.