Mihai Eminescu – Da, suntem reacționari!

Sunt acum câteva zile, cetiserăm în Românul, un articol în care ni se făcea onoarea de a fi recunoscuți de organ al reacțiunii. […]

Când capetele mai luminate ale generațiunilor trecute au îmbrățișat ideile liberale și s’au hotârît a se consuma în munca propagării lor, nu-și înfățișau viitorul astfel cum e prezentul. Adevărații apostoli ai libertății erau înainte de toate români pătrunși de conștiința unității noastre naționale și doreau libertatea și egalitatea numai ca niște înlesniri pentru desvoltarea poporului. Ideile liberale nu erau pentru dânșii un scop, ci un mijloc pe care întotdeauna-l subordonau principiului naționalității. Noi suntem urmașii acelor oameni, mai puțin liberali decât „naționalii-liberali”, dar mai mult naționali decât dânșii.

Nu ne-am sfiit niciodată și nu ne sfiim nici acum a declara fără șovăire, că susținem ideile liberale numai pe cât ele nu produc o perturbațiune în desvoltarea noastră națională și numai pe cât ele nu ne împing spre forme de viețuiri străine de firea poporului românesc. […]

Noi susținem că poporul românesc nu se va putea desvolta ca popor românesc, decât păstrând drept baze pentru desvoltarea sa, tradițiile sale iestorice astfel, cum ele s’au stabilit în curgerea vremilor; cel ce e de altă părere, s’o spună țării.

Noi susținem că e mai bine să înaintăm încet, dar păstrând firea noastră românească, decât să mergem repede înainte, desbrăcându-ne de dânsa prin străine legi și străine obiceiuri; cel ce e de altă părere, să aibă îndrăzneala de a ni-o spune. Tac însă cu toții, fiindcă știu, că grăind și-ar pierde toată trecerea. Și nimic mai mult de cât modul în care adversarii noștri discută cu noi, ne dovedește că ideile noastre sunt ideile țării, că viitorul e al nostru și că nu mai e departe ziua în care țara se va curăți de elementele stricate ce azi se răsfață într’însa.

Stând la mormintele fraților lor căzuți pe câmpiile Bulgariei, Românii di nce în ce se pătrund mai mult și tot mai mult de convingerea că viața publică este un lucru serios, iar nu o comedie unde cel mai isteț trebue să fie răsplătit prin aplauze.

Mihai Eminescu, TIMPUL, 17 februarie 1880.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!