Mihai Eminescu despre romanii peninsulei Balcanice

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/02/img.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/02/img.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Mihai Eminescu despre romanii peninsulei Balcanice” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1549795222012{margin-bottom: 0px !important;}”]„Nu exista un stat in Europa Orientala, nu exista o tara de la Adriatica pana la Marea Neagra care sa nu cuprinda bucati din nationalitatea noastra. Incepand de la ciobanii din Istria, de la morlacii din Bosnia si Ertegovina, gasim pas cu pas fragmentele acestei mari unitati etnice in muntii Albaniei, in Macedonia si Tesalia, in Pind ca si in Balcani, in Serbia, in Bulgaria, in Grecia pana sub zidurile Atenei, apoi, de dincolo de Tisa incepand, in toata regiunea Daciei Traiane pana dincolo de Nistru, pana aproape de Odesa si de Kiev.

Pe cand rusii au cea mai mare ingrijire pentru triburile cele mai neinsemnate chiar care se tin de marea familie slava, pe cand germanii staruiesc prin autoritatile lor consulare pentru cele mai neinsemnate colonii ale lor din Orient si pe cand fiecare popor apusean dezvolta o deosebita ingrijire pentru nationalii sai din aceste locuri, singuri noi ne zbuciumam in lupte interne pentru cea mai buna forma posibila a organizarii omenesti, neavand un ideal de cultura, ci cel mult idealuri politice cari nu stau in proportii cu puterile noastre si cari, in loc de a da nastere la fapte, vor fi cel mult cauza unor aventuri periculoase.

Cu ocazia Congresului de la Berlin aproape toate popoarele Peninsulei Balcanice au dat semne de viata, numai romanii transdanubieni nu. Cauza e lesne de inteles. Toate celelalte fragmente de populatiuni stau in legaturi de cultura cu acele centre politice create de nationalitatile lor. Grecii din Turcia europeana citesc si scriu limba care se vorbeste la Atena; sarbii din Turcia inteleg foarte bine institutiile si cultura confratilor lor liberi; numai noi, cu maniera noastra de a vedea, suntem straini in Orient si ramanem neintelesi chiar pentru cei de un neam cu noi. Cum ne-am putea explica in alt mod fenomenul intru adevar ciudat ca fragmente atat de insemnate de straveche populatie precum sunt romanii din Tesalia si Macedonia sa nu dea absolut nici un semn de viata, cu tot trecutul lor cel stralucit, cu toate ca pana astazi si-au pastrat si aparat limba si datinile mai bine decat slavii, dintre cari multi s-au grecit, decat albanejii, dintre cari asemenea multi s-au facut turci. […]

Pe cand sute de mii de oameni ce fac parte din neamul nostru sunt coprinse de un adanc intuneric, pe cand mintea lor naturala, curajul lor innascut si iubirea lor de munca ii fac vrednici pentru un viitor mai mare, tot pe atuncea noi nu miscam nici degetul cel mic macar in favorul lor, ci ne framantam in turburari interne, ametiti de orgia palavrelor bizantine si putrezind de vii prin coruptiunea unor parveniti din Fanar carii sub pretextul a chiar ideilor nationale irosesc in vant puterile noastre.”

Din TIMPUL

ROMANII PENINSULEI BALCANICE

26 septembrie 1878 | EdP X, 123

Mihai Eminescu

PUBLICISTICA LITERARA

Editura HUMANITAS, Bucuresti, 2018[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!