In Articole, Modelul de Tara

Mihai Eminescu - Societatea e miscarea, statul e stabilitatea

Istoria dinlauntru a popoarelor este o lupta intre ideea statului si individualism. Ce este individualismul? Fiecare fiinta organica e pentru sine lucrul principal, semenul sau lucru secundar[…]. Acest element e si periculos, si folositor. Periculos, daca o putere mai mare nu-i pune margini; folositor, daca in margini legiuite el cauta a-si realiza prin munca aspiratiile sale; individualismul este tatal inflorirei si al decaderei, justitiei si injustitiei, binelui si raului.

Fata cu aceasta iluzie a inteligentiei si a inimei individuale, care e cauza ca om pe om se exploateaza, om pe om se nimiceste, fata cu acest bellum omnium contra omnes, un ochiu mai limpede zice: Stai! Nimicind pe vecinul tau, tu lovesti in tine, caci puterile care exploateaza natura bruta s’au imputinat, TU esti mai sarac cu o suma oarecare de puteri.

Deci, vecinul sa traiasca. El produce grau, el are trebuinta de mine, eu de el, nimicirea sa ar fi o pierdere vadita pentru mine, care nu ma pot ocupa cu toate celea. Va sa zica interesele individuale sunt armonizabile. Iata dar ideea statului: ideea armoniei intereselor[…].

Statul insa, ca o forma si mai inalta a aceluias princip, nu vede in clase indivizi deosebiti, ci un complex de organe sociale: natiunea. Toate clasele sunt inaintea sa egal de importante, menirea sa este de a stabili armonia intre ele, de a opri ca una sa fie exploatata prea mult prin alta, caci toate traesc si infloresc una de la alta si peirea uneia conditioneaza peirea mai curanda sau mai tarzie a celeilalte.

Statul mai are si un scop moral. Drept va ramane, totdeauna, ca societatea exista prin exploatare a unei clase prin alta – afara de clasa, dupa parerea noastra cea mai importanta, care exploateaza de-a dreptul natura, care produce materiile brute[…]. Deci pe langa aceea ca statul va ingriji ca aceasta clasa, acesti hamali ai omenirei sa stea cat se poate de bine, el va cauta a deprinde si clasele superioare la o munca folositoare, care sa compenseze pe deplin sacrificiile celor inferioare. Deci societatea e campul schimbarilor vecinice, a luptelor pentru existenta si suprematie, un bellum omnium contra omnes, statul este regulatorul acestei lupte, el opreste ca aceste puteri egal de folositoare sa se nimiceasca una pe alta. Societatea e miscarea, statul stabilitatea.

„Convorbiri literare”, 1 august 1876.

Recent Posts

Lăsați un comentariu

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
pandemie, psihicul umanioan aurel pop, academia romana, presedintele academiei romane, patriot, revolutia sexuala, educatia sexuala, homosexualitate, periculosii batrani, patriotism
%d bloggers like this: