Mihai Eminescu – Suntem romani si punctum!

Nu cu fraze si maguliri, nu cu garde nationale de florile marului se iubeste si se creste natia adevarata. Noi o iubim asa cum este, cum a facut-o Dumnezeu, cum a ajuns prin suferintele seculare pana in zilele noastre. O iubim sans-phrase; o iubim fara a-i cere nimic in schimb, nici chiar increderea ei, atat de leste de indus in eroare, nici chiar iubirea ei, inadita azi la lucruri straine si la oameni straini.

Noi sustinem ca poporul romanesc nu se va putea dezvolta ca popor romanesc decat pastrand, drept baze pentru dezvoltarea sa, traditiile sale istorice astfel cum ele s-au stabilit in curgerea vremilor; cel ce e de o alta parere, s-o spuna tarii!

Suntem romani si punctum.

Noi sustinem ca e mai bine sa inaintam incet, dar pastrand firea noastra romaneasca, decat sa mergem repede inainte, dezbracandu-ne de dansa prin straine legi si straine obiceiuri…

Nu e permis nimanui a fi stapan in casa noastra, decat in marginile in care noi ii dam ospetie. Daca natia romaneasca ar fi silita sa piarda o lupta, va pierde-o, dar nimeni, fie acela oricine, sa n’aiba dreptul a zice c’am suferit cu supunere orice masura i-a trecut prin minte sa ne impuna.

Noi am zis de la inceput ca nu exista compensatii pentru Basarabia, precum nu exista niciodata vro plata pentru o palma macar din pamantul patriei.

Aceste sunt lucruri sfinte, cari se pierd sau se castiga prin imprejurari istorice, dar nici se vand, nici se cumpara, nici se schimba.

Eu las lumea ce merge deja, ca sa mearga cum ii place dumisale. Misiunea oamenilor ce vor din adancul lor binele tarii e cresterea morala a generatiunii tinere si a generatiunii ce va veni. Nu caut adepti la ideea intai, dar la cea de-a doua sufletul meu tine cum tine la el insusi.

Crist a invins cu litera de aur a adevarului si a iubirei, Stefan cu spada cea de flacari a dreptului. Unul a fost libertatea, celalalt aparatorul evanghelului ei. Vom depune deci o urna de argint pe mormantul lui Stefan, pe mormantul crestinului pios, al romanului mare.

Discurs cu ocazia primului Congres al Studentilor Romani de la Putna, din 25 mai 1871 (fragment).