In Articole

Mihai Eminescu - Teoria Statului Organic (12) - Moravurile fara legi pot totul, legea fara moravuri aproape nimic

„A generaliza o asertiune sustinuta numai in parte e o sofisma din cele mai comune. E adevarat ca sofismele sunt atat de dese in gazete incat mai nu merita ca cineva sa releveze erorile, parte intentionate, parte neintentionate, cite obvin in ele. Un cod al siretlicului gazetaresc, al apucaturilor sofistice a acestei bresle de negustori de vorbe, scris popular pentru intelegerea fiecarui ar merita in adevar acel nume pe care calugarii l dadeau in evul mediu logicei lui Aristotel: medicamentum mentis.

In unul din numerele trecute vorbisem de schimbarile din Bulgaria si gasisem ca manifestul tanarului principe de Battenberg avea, abstractie facand de orice alte motive, un sambure sanatos. In adevar, orice stat are nevoie de o seama de conditii indispensabile pentru ca sa poata exista de pe o zi pe alta. La statele cu trecut istoric sau cari si-au avut in curs de sute de ani obiceile lor juridice si administrative, lucrul merge de la sine. Moravurile fara legi pot totul, legea fara moravuri aproape nimic. E un adevar acesta, atat de general, aplicabil tuturor formatiunilor de stat, incat se va vedea ca statele in care exista si mai multa justitie si mai multa libertate cetateneasca sunt acelea unde obiceiul vechi, datina, tine loc legilor scrise, unde acea datina nici a fost codificata vreodinioara.

Cu totul altfel in Bulgaria. Lipsita din veacul al XIV-lea de o autonomie oricat de restransa, trecuta prin focul si sabia cuceritorilor osmani, dreptul public si cel privat, traditie si datina au fost ingropate sub ruinele Cetatii de Spini, impreuna cu dinastia sismanizilor din Bdyn, incat miscarea de emancipare a popoarelor orientale i-au gasit egalizati de sabia pagana, care taiase orice cap rasarea deasupra putin intelegatoarei multimi.

Problema a fost si este cu totul alta decat in Romania, ale carei parti constitutive aveau trecutul si traditiile lor stabilite de la inceputul secolului al XIII-lea si pana la 1700. Alte conditii de existenta ca stat are deci a propune Alexandru Bulgariei sale, ca sa existe in mod normal; altele cu totul isi imagina Epureanu pentru Romania. Epureanu era liberal si liberal sincer. Admirator si cunoscator al institutiilor liberale engleze, el recunoscuse adevarul ca garantia duratei si trainicei dezvoltari a unui stat, cu institutiile lui cu tot, e impacarea formelor traditionale de existenta cu cuprinsul lor nou, cu dezvoltarea noua. Astfel stejarul, oricat de mic ar fi la inceput, un vlastar rasarit din pamant, are acelasi caracter, aceeasi forma, ca uriasul secular care a dat nastere unui codru de stejari, care a asimilat cu esenta sa si a absorbit in formele sale paturi din ce in ce mai adanci ale suprafetei pamantului. A imputa lui Epureanu c-ar fi propus loviri de stat sau feudalism este neadevarat pe de o parte, absurd pe de alta, fata c-un om care a fost prezident de Consiliu intr-un cabinet din care facea parte si d. Ioan Bratianu.

Dar fiindca Constitutia se numeste pact intre tara si dinastie, daca ilustrul Carada, improvizat in tribun al poporului, pretindea ca opera unei singure nopti de insomnie, copiata de pe texte straine, cuprinde conditiile ce tara le pune dinastiei, dinastia avand inainte-i un viitor de sute de ani, avea din parte ‘si dreptul sa puna asemenea conditii bine cumpanite, pentru ca din acordarea reciproca a conditiilor sa rezulte legea fundamentala a statului. Aceasta nu s-a facut si nici nu se mai poate face. Deci numai in marginele Constitutiei actuale se pot crea acele legi organice cari sa asigure autoritatea Coroanei pe de-o parte, pe de alta dezvoltarea morala si economica a ceea ce noi numim elementul istoric, autohton, al tarii fata cu paturile neistorice ale unei recente si din ce in ce mai mari imigratiuni.

Daca in adevar tara n-ar fi compusa decat din acei eleganti picpocheti inmanusati, scosi ca din cutie, cari formeaza elita partidului rosu, din acei oameni cu patru clase primare si exigente aristocratice, din gheseftari, nagaica eventuala a unui Ehrenrot roman ar avea efecte moralizatoare. Dar, contrariu asertiunii d-lui Dimitrie Bratianu, tara consista in cea mai mare parte din oameni cinstiti, cari n-au nevoie decat ca munca adevarata si rezultatele ei sa fie asigurate prin o administratie onesta si prin o justitie nepartinitoare, oameni ce ar trebui sustrasi de sub sistemul de coruptie electorala si administrativa a partidului rosu.

Generalizarea celor zise de noi despre Bulgaria asupra Romaniei e deci o sofisma a foii oficioase, pe care o respingem.”

Articol publicat in TIMPUL, 22-23 mai 1881.

Recommended Posts

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
dumitru dulcan, dumitru constantin dulcan, dulcan, emotii negative, corp fizic, corpul fizic,carol 2, carol al doilea, hitler, carol al 2-lea, carol, regele carol, intalnire carol hitler
%d bloggers like this: