In Articole

Mircea Eliade – „Teroarea istoriei” si destinul Romaniei

„Printre neamurile fara noroc, ne numaram in frunte noi, Romanii. Ca sa supravietuim in Istorie, ne-am istovit mai mult decat s-au cheltuit alte neamuri ca sa cucereasca pamantul. Nicolae Iorga spunea ca nenorocul ni se trage de la Alexandru Machedon: in loc sa-si ridice privirile spre Miaza-noapte si sa uneasca toate neamurile thracice intr-un mare imperiu, Alexandru s-a lasat atras in orbita civilizatiei mediteraneene si, ajuns in culmea puterii, s-a indreptat spre Asia. Thracii care, dupa spusa lui Herodot, erau «cel mai numeros popor dupa Indieni» au pierdut, prin Alexandru, singura lor sansa de a intra in istoria universala ca factor autonom; ei au contribuit la facerea Istoriei, dar in numele altora: in numele Imperiului Roman sau al Bizantului, prin imparatii pe care i-au dat cu prisosinta atat Rasaritului cat si Apusului. Dar Nicolae Iorga a inteles admirabil consecintele indepartate ale gestului lui Alexandru Machedon: uriasul rezervor de oameni, energii si mituri pe care il constituia spatiul balcano-carpatic, nu si-a mai putut gasi de atunci prilej de a intra masiv si de-sine-statator in Istorie. Politiceste Thracii au pierit fara urmasi…

O mie de ani in urma, a avut loc ceea ce putem numi pe drept cuvant o catastrofa de incalculabile consecinte pentru istoria Romanilor: Slavii au ocupat Peninsula Balcanica si s-au intins pana la Adriatica. Marea unitate etnica, lingvistica si culturala pe care, in pofida tuturor navalirilor barbare, o alcatuia romanitatea orientala (care se numea, chiar din secolul IV dupa Christos, Romania), a fost definitiv sfaramata. Neamul Romanesc se va forma pe o intindere imensa – din Balcani si pana in muntii Tatrei – dar destinul lor politic va fi limitat la Dacia. Politiceste, romanitatea sud-dunareana va fi condamnata; ca si Thracia, dupa Alexandru Machedon, Romania orientala va servi destinele altora. Posibilitatile unui organism politic unitar, zamislindu-se in spatiul intregii Romania, au fost definitiv anulate prin asezarea masiva a slavilor in Peninsula Balcanica.

De ce am idolatriza, noi, Romanii, Istoria? Descindem dintr-unul din «neamurile cele mai numeroase din lume» si praful s-a ales de el, nici macar limba nu i se mai cunoaste. Am facut parte dintr-o Romanie de trei ori mai mare decat Dacia, si «vicisitudinile istoriei» au sfaramat-o definitiv; o mana de Macedoneni trebuie sa plateasca si astazi, cu lacrimi si sange, nenorocul de a se fi nascut Romani. Toata lumea e de acord ca Dacii se aflau asezati pe pamantul nostru cu cel putin o mie de ani inainte de Christos, si cu toate acestea am fost singurul popor european caruia i s-a contestat dreptul de a stapani tara pe care au locuit-o mosii si stramosii lui.
Istoria Neamului Romanesc n-a fost decat o lunga, necontenita, halucinanta hemoragie. Ne-am alcatuit intr-un uragan si am crescut in vifor. Popor de frontiera, luptam si muream pentru toti. Muream, mai ales, platind miopia si neghiobia altora.”

(Mircea Eliade – „Teroarea istoriei” si destinul Romaniei)

„Timpul n-a avut puterea sa stirbeasca forta, nici sa slabeasca speranta daco-romanilor. Ramasese aceeasi rasa, rezistenta, rabdatoare, intrucat se considera nemuritoare: Romanul nu piere, suna un dicton popular in toate regiunile Romaniei. Mai e si-un altul, aproape la fel de raspandit: Apa trece, pietrele raman. Apa era navalirea barbara, romanii erau pietrele.”

Recommended Posts

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
ion coja, contrarevolutionari, roman, romanii, romanicalin georgescu, iesirea din matrix, proiect de tara, apa, hrana, energie, leadership, prin noi insine
%d bloggers like this: