In Stiri

Mircea Popescu - Diplomatia romaneasca fara strategie si fara diplomati

Cine a fost atent la recentele evolutii pe plan extern la care a fost implicata Romania, a putut constata o succesiune de evenimente internationale care, analizate cu atentie, scot in evidenta lipsa de performanta in diplomatia romaneasca.

In primul rand ne putem referi la atacurile externe asupra Romaniei venind dinspre UE, mai precis dinspre unele tari membre UE care sunt satelitii Germaniei progresiste.

Saptamana trecuta, o scrisoare publica a unui grup minoritar de ambasadori din UE a devenit modul sui generis de „dialog diplomatic” cu Romania.

Unii sustin ca de fapt a fost vorba de atentionare a partidelor de la guvernare.

Nimic mai fals, deoarece ambasadorii sunt functionari acreditati sa reprezinte interesele statelor care i-au trimis la post si se supun unor rigori protocolare conform relatiilor internationale. Deci, nu sunt acreditati sa faca campanii in favoarea sau defavoarea partidele politice.

Orice alta interpretare face parte, mai ales in perioadele electorale, din campaniile interne de promovare sau discreditare ale partidelor.

Pe de alta parte, coincidenta sau nu, s-au intetit si atacurile din partea reprezentantilor, de data asta politici ai UE din Parlamentul European, aflati in campanie electorala, prin care se folosesc tot felul de subterfugii pentru a tine deasupra Romaniei o sabie a lui Damocles in vederea acceptarii de conditii impuse de fortele progresiste europene, cum ar fi ultrafederalistul Guy Verhofstadt din partea ALDE, Serghei Stanishev din partea PES si Manfred Weber din partea PPE.

Ca un numitor comun, afara de imbratisarea principiilor globalismului si multiculturalismului progresist, interesele acestora sunt strans legate de o Germanie aflata intr-un adevarat razboi rece cu Administratia national-conservatoare a lui Trump.

Si de la Trump la pozitia Romaniei ca aliat al Americii cu tendinte suveraniste, nu-i decat un pas pentru incriminarea tarii pe toate planurile. La aceasta, se adauga si recenta intentie a guvernului roman exprimata public, de a muta ambasada noastra la Ierusalim, intentie care vine in coliziune directa cu opozitia Germaniei.

Ori, recenta victorie a lui Netaniahu, alt nationalist si conservator, constituie pentru Germania si aliatii sai din UE o lovitura si o ingrijorare suplimentara ca valul acesta suveranist, pe langa Brexit, sa nu cuprinda si alte tari membre ale UE, iar Romania este o importanta tara est-europeana care, impreuna cu Polonia, constituie un important potential de influenta zonala.

In Europa, lipsa unei diplomatii ferme si suficient de proactive pentru gasirea unor aliati zonali apropiati conceptual de principiile suveranitatii, expune Romania, prin izolare, unor presiuni si atacuri permanente din partea „colegilor” din UE fara a fi capabila sa contracareze agresivitatea crescanda a acestora.

In acelasi timp, si in Statele Unite, principalul aliat strategic, diplomatia romana pare sa fie in suferinta.

Un episod extrem de elocvent este cel al recentei vizite la Washington a presedintelui Senatului Romaniei, Calin Popescu-Tariceanu. Astfel, din recentul interviu de la intoarcerea sa, trebuie retinut faptul ca vizita sa nu a fost pregatita de Ambasada Romaniei ci de o firma de consultanta.

Cine nu stie, firmele de consultanta sunt firme de lobby specializate platite legal, dar cu bani grei.

De aici se pot trage niste concluzii.

Se tot vorbeste despre lobby-ul pe care trebuie sa-l faca comunitatile romano-americane. Teoretic este corect, dar practic este o utopie. Si o spun ca unul care am incercat cu organizatiile la care am participat sa ajungem la nivelul inalt al politicii americane.

Si totusi, a existat un astfel de moment, atunci cand s-au facut eforturi mari pentru accederea Romaniei in NATO. Dar atunci a fost o actiune concertata comunitate-diplomatie.

Am mai spus-o si trebuie s-o repet chiar daca unora nu le place. Artizanul acestei actiuni a fost Mircea Geoana, ambasadorul fara pereche al Romaniei in Statele Unite.

In intreaga sa perioada ca ambasador a umblat prin comunitati, de multe ori fiind insotit si de ambasadorul Statelor Unite in Romania, Jim Rosapepe. In plus, relatiile pe care si le-a facut in cele mai diverse cercuri americane au facut sa aiba deschise usile Casei Albe.

Ce avem astazi pe plan diplomatic? Ambasadori care nu se vad in comunitati cu care sa conlucreze pentru crearea unei imagini favorabile tarii prin scoaterea in evidenta a importantei si potentialului elementului romanesc, dar nici nu intreprind actiuni diplomatice care sa aiba impact pozitiv asupra Romaniei. Poate cel mult pentru promovarea unor partide, desi nu acesta este rolul lor.

Desigur, totul porneste de la varf, de la lipsa unei strategii externe a Romaniei inghetata in paradigma: „Suntem membri UE de la care trebuie sa primim voie sa ne miscam”. Nici macar o strategie pentru Basarabia nu exista.

Pana nu se va schimba politica externa a Romaniei si nu se va primeni aparatul diplomatic, degeaba ne plangem ca suntem „colonie”. Suntem colonie atata timp cat ne complacem in aceasta stare care treptat, treptat devine o stare de spirit la nivelul populatiei.

Diplomatia Romaniei ar trebui sa aiba mai multi Mircea Geoana ale carui metode sa fie studiate, sau sa fie readus Mircea Geoana in diplomatie.

Dar nimeni nu-i profet in tara lui.

A consemnat Mircea Popescu, 11 Aprilie 2019.

Recent Posts

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
mensa, timeea petrescuion coja, contrarevolutionari, roman, romanii, romani