MODELUL DE TARA – Interviu cu profesorul Florian Colceag (II)

„Avem in diaspora somitati mondiale despre care in Romania nu se stie nimic”

Sa revenim pe pamant. S-a mai realizat in lume ceva asemanator?

Nu de o asemenea anvergura. Dar toate programele functionale din lume se pot exprima printr-o reprezentare matemtica.

Pe ce se bazeaza, in afara de proiectul propriu-zis, estimarea succesului acestui proiect? Care sunt premizele favorabile?

Bunele practici, adica experienta anterioara. E un principiu fundamental in demararea oricarui proiect. Exista un numar de capete de program care, peste tot in lume unde au fost aplicate, au adus beneficii. Dar nu fiecare singur, ci la pachet. Prin „modelul de tara”, noi putem pune pe picioare o structura functionala cu 120 de specialisti initial – cate patru pe fiecare directie mare – care, la randul lor, gestioneaza fiecare un alt numar de persoane pe care le specializeaza pentru derularea unor zeci de programe. E vorba de o formare de formatori care se desfasoara simultan cu derularea programelor. Acest mecanism se poate face rapid, dar numai cu oameni specializati.

Avem acesti specialisti?

Bineinteles. I-am avut dintotdeauna, dar nimeni nu i-a luat in seama. Si – atentie! – o buna parte dintre acestia se afla in diaspora. Nu li s-a cerut niciodata sprijinul, pentru ca nu li s-a inteles rostul. Oamenii astia, somitati internationale de care in Romania nu se stie nimic, sunt dispusi sa contribuie la redresarea tarii de origine. Asta daca li se cere acest lucru si daca ar avea in Romania conexiunea credibila pentru ei.

Ce inseamna o conexiune credibila?

Oameni ca ei. Care gandesc si actioneaza dupa aceleasi reguli, care cunosc aceste reguli si care sunt specialisti recunoscuti in domeniu. Specialistii, de oriunde ar fi, se cunosc intre ei, de la un anumit nivel de autoritate in sus.

Revin… Asadar, specialistii exista. Iar acum, in situatia luptei pentru resurse europene, suntem in situatia de a avea solutia si de a nu o putea aplica, din cauza atitudinii gresite a institutiilor statului roman.

„Nu convine nimanui sa fim altceva decat o piata de cumparatori marunti”

Inventiile romanesti, printre care motorul cu apa al lui Mihai Rusetel, sau dispozitivul care reduce consumul de carburant cu 90% al lui Iordan Stavar, sau inventiile lui Justin Capra, sunt luate in calcul de „modelul de tara”?

Bineinteles. Inventiile constituie una dintre directiile majore ale redresarii economice a Romaniei. Sa luam exemplul pe care l-ati dat: motorul cu apa, care a fost pus la punct inca de acum 30 de ani. Daca sprijinim productia unui asemenea motor – si cercetarea prealabila productiei – piata este, practic, infinita. Bineinteles ca asta va declansa tot soiul de conflicte si piedici, pentru ca va fi afectata piata masinilor cu carburant clasic – benzina sau motorina – , dar sa stiti ca aceste piedici nu sunt atat de mari pe cat se aude… Aici e vorba de manipulare, de niste fantasme induse subliminal, ca, vezi, Doamne, nu te lasa unii sa demarezi asa ceva… Sa fim seriosi, a incercat cineva si n-a reusit? Conflicte vor fi, bineinteles, la nivelul politicului economic inalt, la nivel european. Pentru ca e un fapt evident, nu exista nici o teorie a cospiratiei – nu ne doreste nimeni competitivi pe piata cu asemenea produse, si nu convine nimanui sa fim altceva decat o piata de cumparatori marunti. Deci e clar ca se vor opune cumva, dar nu in stil mafiot. Se vor folosi mai mult de tendinta noastra spre delasare, pe ideea ca vom renunta inainte de a incepe. Dovada numarul foarte mare al inventiilor pe care nu le-a produs nimeni in serie, pana acum. Nici n-a incercat nimeni vreodata, nici din partea statului, nici in mediul privat.

Deci, pe scurt, care e solutia redresarii reale a Romaniei?

Raspunsul complet este „modelul de tara”. Un rezumat al raspunsului: politicile publice (policy making) si specialistii in aceste politici publice.

Am identificat pana acum, din cele ce mi-ati spus, doua mari forte, doua resurse umane ale Modelului de Tara: inventica si inventatorii, pe de o parte, si „creierele” din diaspora. Aceste „forte” sunt instiintate de existenta proiectului, sunt dispuse sa-l sprijine?

Da, sunt avizate de existenta proiectului si sunt dispuse – as spune chiar nerabdatoare – sa participe la derularea lui.

„Protectia statului este doar o facilitate”

Mai sunt si alte forte pregatite sa intre in „joc”?

Da. Destule. Mai multe decat minimul necesar. In afara de persoane izolate, incadrate in diferite structuri de specializare – academicieni, medici, ingineri, economisti, jurnalisti – care si-au oferit sprijinul activ, neconditionat, exista o structura compacta, constituita special pentru reconstructia Romaniei: Liga Studentilor Romani din Strainatate. Este „noua generatie pasoptista”, cum le place lor sa se prezinte. Sunt super-destepti, puternici, neinhibati, nesantajabili si… multi. Viitorul lor e asigurat in afara tarii, pentru ca sunt foarte competenti si ofertati de o multime de universitati, institutii sau corporatii. Refacerea Romaniei este o optiune pentru ei, nu o solutie impusa. Imaginati-va 1.500 de super-creiere adunate la un loc ca sa actioneze intr-o directie comuna. Iar directia e asta. Nu i-a obligat nimeni, nu i-a fortat nimeni.

Si daca „statul” nu va marsa la ideea asta?

Oportunitatea sustinerii nu este atat pentru proiect, cat pentru stat. Pentru ca proiectul poate fi validat direct de Uniunea Europeana si se va derula oricum, nu e dependent de stat. Protectia statului este doar o facilitate. Deja proiectul este trimis catre Clubul de la Roma, catre World Future Forum si catre OECD spre studiu, ajungand astfel si la Uniunea Europeana… Guvernul Romaniei are mai multa nevoie sa sprijine acest proiect, decat are proiectul sa fie sprijinit… Dar, cu sau fara ajutorul guvernului, al Parlamentului sau al oricarei institutii a statului roman, aplicarea „modelului de tara” este inevitabila.

Valoarea financiar-monetara e singurul criteriu al Modelului de Tara?

Este doar una dintre valorile pe care se bazeaza proiectul. In Romania, faptul ca valorile-brand, valorile de cunoastere si valorile comunitare nu sunt apreciate, ci depreciate, ne-a pus pe noi intr-o situatie extrem de subtire in fata Europei si a lumii. Pentru ca o tara isi poate reface economia pornind de la prestigiul unui brand, a unor valori de cunoastere sau comunitare. Acestea din urma, de pilda, denota o buna organizare interna, ceea ce inseamna ca oamenii sprijina nu numai o persoana sau alta, ci ideile, principiile, solutiile, inventiile. In managementul crizelor – si noi suntem in criza – singura solutie o constituie programele de autoorganizare. Ca in chibuturile evreiesti.

Ce sunt chibuturile?

Chibuturile sunt mici organizatii in desertul din Israel. Adica in jurul unei oaze s-au strans cateva mii de oameni care au trebuit sa supravietuiasca. Si au facut-o oferindu-si unii altora serviciile, ajutandu-se unii pe altii. Venitul unui chibut e echivalent cu venitul national al unui stat mediu.

VA URMA…