Nae Ionescu – Un adevarat Socrate romanesc
Mircea Vulcanescu: „Nae Ionescu ne-a invatat sa gandim”
Considerat nu de putini ca fiind directorul de constiinta al generatiei de aur a intelectualitatii interbelice romanesti, un adevarat Socrate romanesc, Nae Ionescu este, prin excelenta, un creator de valori autentice, un trezitor de constiinte. Cultura pentru Nae Ionescu era o treaba pe viata si pe moarte, urgenta, capitala, decisiva si practica. Nu-l interesa decat un singur lucru: sa fii tu insuti, sa regandesti plecand de la propria-ti traire. In epoca in care se „lucreaza” la pseudo-pacte pentru Educatie, a caror unica folosinta este de a deveni ulterior maculatura, o reevaluare a modelului naeionescian ar fi binevenita.
Pe 15 martie 1940, „Profesorul”, asa cum obisnuiau sa-i spuna tinerii sai ucenici, isi lua ramas bun de la catedra Vietii, viata pe care o vedea, dupa cuvintele lui Constantin Noica, ca fiind asemenea unui altar la care inteligenta trebuie sa slujeasca. Profil renascentist, accentuat de nasul cu trei cocoase in stilul vremii, chip osos de Mefistofel, par negru, ochi verzi si fruntea lata. Maini ce gesticuleaza cu sens. Gura cu buza de jos coborata dispretuitor, pregatita pentru replici contondente (Mircea Vulcanescu). Acesta a fost Nae Ionescu. O personalitate prea mare pentru a putea fi fixata in cateva cuvinte.
Primii ani: intre exmatriculare si lagar
Nae Ionescu, pe numele sau Nicolae C. Ionescu, s-a nascut pe 4/16 iunie 1890, la Braila. In timpul studiilor liceale, urmate in orasul natal, se apropie de cercul socialist si se intalneste cu Panait Istrati. Acuzat de republicanism national, este exmatriculat in ultimul an de studiu din Liceul „Nicolae Balcescu”, fiind nevoit sa-si termine studiile la un alt liceu. Va urma cursurile Facultatii de Litere si Filosofie, pe care le incheie in 1912, cu specializarea in filosofie. In acelasi an va fi numit profesor la Liceul „Matei Basarab” din Bucuresti.
Din aceasta perioada dateaza si inceputurile sale gazetaresti. Acum debuteaza la „Studii filosofice” si la „Noua Revista Romana”, aceasta din urma fiind revista fostului sau profesor, a carui asistent la catedra va deveni, Constantin Radulescu-Motru. Va scrie sub pseudonimele: Niculae Ivascu (dupa numele bunicului sau), Calicles, Nemo, Un prelat, Un preot de tara, Un universitar etc.
Cu ajutorul lui Constantin Radulescu-Motru va pleca la studii in Germania, la Gottingen (1913). Pe 25 noiembrie se casatoreste cu Elena Margareta Fotino, impreuna cu aceasta plecand la Munchen in 1916, pentru a-si sustine doctoratul. Aici i se vor naste doi copii. Intrucat Romania se afla in razboi cu Germania (in Primul Razboi Mondial), Nae Ionescu a fost inchis in lagarul de prizonieri de la Celle-Schloss (Hanovra).
„Sa inveti filosofie e o absurditate”
Dupa sustinerea doctoratului in filosofie (1919) se va intoarce in tara, dedicandu-se carierei didactice si jurnalistice. Astfel, va fi mai intai director de studii la Liceul militar „Nicolae Titulescu” de la Manastirea Dealu (de langa Targoviste), pentru ca in toamna aceluiasi an sa fie numit asistent la catedra de „Logica si Teoria Cunoasterii” a profesorului Constantin Radulescu-Motru.
De acum va incepe o cariera extraordinara sub „vesmintele” de dascal al unei intregi generatii. Va aduna in jurul sau discipoli ca Mircea Vulcanescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian sau Constantin Noica. Asa cum spune Virgil Ierunca, „Pentru prima data universitatea devine academie si atelier. Catedra, ceva intre alee si altar. In ea, cuvantul dobandeste ceva din puterile lui originare”. Faptul ca prefera continutul in detrimentul formei il facea indragit de studenti, care aveau de-a face numai cu profesori ce-si ascundeau mediocritatea in spatele frazelor bombastice. Plin de umor si ironie, amintea perfect de Creanga.
In putine cuvinte, era un adevarat Socrate romanesc. Nu a publicat nimic in timpul vietii, toata opera fiindu-i publicata de discipoli. Aceasta pentru ca i se parea ca prin scris este limitat, batut in cuie, pe cand cuvantul era viu. Detesta astfel gandirea incremenita: „Fereste-te de omul care-ti spune 20 de ani acelasi lucru! Sa inveti filosofie e o absurditate. Tot ceea ce se scrie in filosofie nu este de invatat, ci este de judecat din nou, gandit prin tine insuti”. Acelasi Mircea Vulcanescu va spune in 1951:
„Trairismul”
Paralel cu munca didactica, Nae Ionescu a depus un imens efort si pe plan gazetaresc. Intre 1919-1925 va scrie pentru „Ideea europeana”, iar intre 1926-1933 se va remarca la ziarul „Cuvantul”, al carui proprietar va deveni din 1928. Se remarca printr-un stil sarcastic, ironia si propozitia scurta fiind elementele care-l facea original in epoca.
In 1924 N. Ionescu va infiinta publicatia „Logos” – „revista internationala de sinteza crestin-ortodoxa”, editata in limba franceza, cu colaborarea teologilor rusi din Exil, dintre care amintim pe Ghiorghi Florovski sau Lev Kartasev.
Atat prin munca de profesor, dar mai ales prin aceea de ziarist, Nae Ionescu va propune in epoca o noua miscare: aceea a „trairismului”. Nefiind de acord cu filosofia puternic stiintifica a mentorului sau, C. Radulescu-Motru, o directie de gandire psihologizanta si in parte pozitivista, Nae Ionescu propune o „solutie rasariteana”, bazata pe exprimare personala si gasirea unui echilibru sufletesc. „O metoda creste cu un om…”, va spune N. Ionescu, respingand in acest fel reteta si standardul, proprii Occidentului. Aceasta pozitie a sa va naste o lunga polemica, in care va fi acuzat de misticism, iar miscarea sa, ca una care „ne va duce in logica arida a abstractiei” (C. Radulescu-Motru).
Politica unui vesnic opozant
O asemenea personalitate ca Nae Ionescu nu putea sta departe de viata politica, desi nu a fost implicat in nici un partid. Nu are relatii cordiale cu Bratienii, asa ca, in 1928, ii va sustine pe taranisti sa ajunga la putere, dupa care va fi dezamagit de acestia si va indrepta articole acide impotriva lor. Mai apoi va fi de acord cu ideea intoarcerii lui Carol al II-lea, dar acelasi Carol al II-lea il va inchide in doua randuri in lagarul de la Miercurea Ciuc (1934, 1939), fiind acuzat de instigare, in urma asasinarii lui I. G. Duca.
Desi este clar ca „Profesorul” a avut legaturi cu Garda de Fier, fiind inchis in lagar impreuna cu legionarii, nu a imbracat niciodata camasa verde.
Ortodox practicant si inamic al rationalismului
Nae Ionescu si-a marturisit pretutindeni credinta ortodoxa. Din nici un curs de-al sau nu lipseste cel putin o referinta la Ortodoxie. Preocuparile teologice apar in perioada in care incepe sa lucreze la „Ideea Europeana”, unde publica articolul „Pascalia”, in care va trata problema suferintei in crestinism. „De la rastignire – afirma Nae Ionescu – lumea stia ca nu durerea sau bucuria, ca atare, sunt hotaratoare pentru suferinta sau bucuria noastra, ci atitudinea pe care personalitatea noastra spirituala o pastreaza in fata lor.” Suferinta poate fi valorificata, poate deveni izvor de bucurie, ea nu are un sens, dar poate avea un rost.
Desi profesor de logica, Nae Ionescu a combatut rationalismul cartezian cu un eroism nebanuit. „Noi nu facem decat sa lichidam rationalismul…”. Aceste pozitii il vor face sa afirme superioritatea teologiei fata de stiinta si, odata cu aceasta, afirmarea invataturii despre indumnezeirea omului. Prin Invierea Mantuitorului Hristos, spunea „Profesorul”, se innoieste intreaga faptura, iar omului, prin har, i se descopera dumnezeirea. Problema mantuirii si a pacatului vor fi indelung discutate de filosof, care concluzioneaza in unul dintre articolele sale: „Problema este de a impaca cosmosul cu omul. Aceste doua elemente, puse fata in fata, care se destrama si se sfarteca unul pe altul, trebuiesc puse de acord. Conflictul acesta se rezolva in religie, se rezolva cu ajutorul interventiei divinitatii. Deci, solutia religioasa a problemei salvarii este impacarea personalitatii umane cu existenta, cu ajutorul lui Dumnezeu”.
Curios lucru, inainte de a muri, la data de 15 martie 1940, in vila sa de la Baneasa, din cauza unei boli de inima, Nae Ionescu lucra la un tratat de logica ortodoxa. Nu a reusit sa-l termine. Sau poate nu a vrut. Poate a realizat ca Ortodoxia nu-si gaseste logica decat in Biserica, si nu in tratate scrise de maini omenesti.
Articol realizat de Mihai Grobnicu via marturisitorii.ro, ziarullumina.ro.
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!