In Articole

Nicolae Dabija - Lenin, parintele terorismului mondial

Se spune ca Revolutia din 1917 a fost facuta de Lenin. Dar el va afla despre rasturnarea guvernului tarist de la 27 februarie 1917 din Rusia abia la 2 martie 1917, din ziare, cand se afla la Zurich. Era de neasteptat, pentru „conducatorul revolutiei proletare”, sa afle ca ministrii, demnitarii si tarul fusesera arestati. Altii facusera revolutia in locul lui. S-a grabit sa plece spre Rusia.

In acele zile era in toi Primul Razboi Mondial. Germania, care lupta contra Imperiului Rus isi dorea tara-rivala paralizata din interior. Lenin fusese racolat de mai mult timp, impreuna cu alti „revolutionari de profesie” rusi, de catre politia secreta germana. I se sugereaza sa se intoarca in Rusia. I se dau fonduri impresionante de bani.

Social-democratul german Eduard Berstein afirma: pentru a efectua revolutia din octombrie, Germania ii dase lui Lenin o suma „foarte mare, aproape incredibila”, de 50 de milioane de marci-aur. Cu acesti bani se putea face un razboi, darmite o revolutie.

Din legendarul tren blindat sau „sigilat”, daruit de nemti, inainte de a ajunge la gara Finlandeza din Petersburg, Lenin – cu „modestia” care-l caracteriza, telegrafiaza sefilor partidului bolsevic ca sosirea sa sa fie anuntata in ziarul „Pravda”, or, el nu dorea sa se intoarca ca un emigrant de duzina, ci ca un lider, de care pana la acea ora in toata Rusia n-auzisera decat o mana de oameni.

Pe front, in 1917, nemtii aruncau in transeele ostasilor rusi manifeste semnate de V. I. Lenin, care spuneau: „Predati-va! Aruncati armele si intoarceti-va acasa! Principalii vostri dusmani nu se afla in transeele germane, care-s si ei muncitori ca si voi, ci in scaunele guvernamentale de la Petrograd”. Lenin devenise aliatul cel mai de nadejde al dusmanilor patriei lui.

Visa sa transforme razboiul mondial intr-un razboi civil. Specula si el, ca si comunistii de azi, pe ideea internationalismului, mai importanta ca cea de patriotism. Generalul Erich von Gudendorff, seful Statului Major German, avea sa scrie: „Inlesnind calatoria lui Lenin in Rusia, guvernul nostru si-a asumat o mare raspundere. Actiunea a fost pe deplin justificata din punct de vedere militar. Trebuia sa invingem Rusia”.

Dupa ce ia puterea, Lenin ii ajuta, din interior, pe nemti sa invinga Rusia. „Decretul despre pace” din noiembrie 1917 emis de Lenin insemna, de fapt, abandonarea fronturilor cu Germania de catre armata rusa, dar si o grava tradare de catre noua Rusie a aliatilor.

Romania se pomenise de una singura pe Frontul de Est, contra puternicelor armate ale Kaizerului. La 3 decembrie 1917, la nici o luna de la preluarea puterii, bolsevicii stabilesc legatura cu germanii, intrebandu-i care sunt conditiile lor. Partea germana cere cedarea unor teritorii de peste 150.000 kilometri patrati. Conform pacii de la Brest-Litovsk, conditiile careia Lenin i le-a dictat lui L. Trotki (Lev Bronstein, nascut la Telenesti), ajuns al doilea om dupa Lenin in vastul imperiu, ca acesta sa le accepte fara discutii: Rusia sovietica renunta la 34% din populatia sa, 32% din pamantul agricol, 89% din minele de carbune.

Buharin, care vede in aceste cedari „o tradare a revolutiei”, e numit de Lenin tradator. Intrucat Petrogradul urma a fi cedat si el, benevol, Lenin muta capitala tarii la Moscova.

Congresul Sovietelor voteaza la 15 martie 1918 Tratatul de Pace de la Brest-Litovsk, cu 724 voturi pentru, 276 – impotriva, la rugamintea lui Lenin, care totodata indemna populatia „sa nu opuna rezistenta armatei nemtilor”.

Cetatenii rusi se intrebau, nedumeriti: „Cum este posibil ca trupele Kaiserului sa vina in trenuri de pasageri, ca niste turisti, si sa ocupe oras dupa oras fara nici un fel de lupta?!”

Lenin isi indeplinea promisiunile luate. Dar in curand Antanta, din care facea parte si Romania, avea sa invinga Germania si aliatii ei. Astfel Rusia bolsevica a fost salvata de „pacea rusinoasa” de la Brest-Litovsk, semnata de Lenin, prin care Rusia ramanea aproape fara teritoriu in partea ei europeana.

„Revolutia” din 25 octombrie 1917, n-a fost decat o banala lovitura de palat, in ea n-a existat nici macar un singur ranit.

„Semana mai degraba cu o schimbare a garzii”, isi va aminti bolsevicul Suhanov. A doua zi insa Petersburgul se trezi intr-o alta tara, intr-o alta lume, intr-o alta epoca. Cea a inceputului unui dezastru care nici acum, la 2004, inca nu s-a incheiat.

Asa zisa «revolutie din Octombrie» din 1917 a fost una orientata contra poporului rus. Din componenta primului Birou Politic, constituit la 25 martie 1919, din care facusera parte 5 membri permanenti: Lenin (Ulianov), Kamenev (Rozenfeld), Krestinski, Stalin (Djugasvili), Trotki (Bronstein), nici unul nu era rus.

Alti conducatori importanti: Dzerjinski (polonez), Zinoviev (evreu, numele adevarat Radomyslski), Ordjonikidze (gruzin), Sverdlov (evreu), Rakovski (bulgar din Romania), Enukidze (gruzin), Linacearski (polonez), Aitakov (turkmen), Rudzutac (leton), Mikoian (armean), Smidt (neamt), Kaganovici (evreu), Radek (evreu), Smilga (leton), Stucika (leton), Kosior (polonez) etc. erau selectati din minoritatile asuprite de imperiul tarist.

Astfel Dumnezeu batea Rusia pentru lacomia ei de a se fi latit fara scrupule peste alte neamuri. Din cei 500 de comisari ai poporului ai RSFSR de la sfarsitul lui 1917 – 475 erau nerusi si doar 25 dintre ei – de regula muncitori necarturari – apartineau poporului pe care pretindeau ca-l reprezinta.

V.I. Lenin, fiind evreu dupa mama – care era fiica lui Izrael Moisevici Blank din Jitomir, si calmac dupa tata, bunica lui, Anna Alexeevna Smirnova, fiind o calmaca botezata, nu avea incredere in rusi. Intr-o discutie cu L. Trotki, Lenin a spus: „Rusii sunt prea blanzi, as putea spune chiar blegi”, de aceea nu merita sa li se dea functii importante” (in cartea lui D. Volkogonov, pag. 293).

Timp de aproape un secol s-a vorbit despre „bunatatea” legendara a lui Ilici. Dar nu Stalin a fost cel care a declansat executiile in masa, ci Lenin. Stalin doar le-a continuat. Exista ordine de spanzurare, de impuscare, de inchidere a mii de oameni in lagare de concentrare, scrise personal de „cel mai bun dintre buni” – V.I.Lenin.

In foametea din anii 1921-1922 murisera peste 25 de milioane de oameni. Dar in acelasi timp, la indicatiile sadice ale lui Lenin, tara trimite sute de tone de grane, bani, aur, obiecte de valoare etc. partidelor comuniste din strainatate ca acestea sa declanseze „revolutia mondiala”. La 7 decembrie 1922 Biroul Politic, sub presedintia lui Lenin, decide sa exporte aproape un milion de tone de grau peste hotare – pentru a infiinta cat mai multe partide comuniste in Europa. „Grija” lui cea mare nu era propriul popor, ci extinderea terorismului mondial.

Intr-o telegrama din 1918 trimisa lui Stalin, Lenin scria: „Este timpul sa incurajam declansarea revolutiei din Italia. Dupa parerea mea, acest lucru presupune sovietizarea Ungariei, poate si a tarilor cehe si a Romaniei”.

Sovietizarea Romaniei a fost una dintre preocuparile leninistilor moscoviti din toate timpurile. Desi pana la 1917 Lenin mentiona in lucrarile sale ca Basarabia e teritoriu care apartine Romaniei, („…la periferiile Rusiei locuiesc finlandezi, polonezi, romani…” etc.), dupa preluarea puterii se razgandeste si la 12 aprilie si 18 aprilie 1918, la cateva saptamani, dupa ce Sfatul Tarii votase unirea Basarabiei cu Romania, Guvernul condus de el protesteaza, in viziunea lui Lenin, desi votarea a fost „o manifestare a vointei poporului”, ea „este in flagranta contradictie cu normele dreptului international”, dand indicatii – caz unic in experienta diplomatica mondiala – sa fie imediat arestat ambasadorul roman la Petrograd, Diamandi.

Intr-o telegrama trimisa la 5 mai 1919 presedintelui Republicii Sovietice Ucrainene, Cristian Rakovski, romanul bulgar, care pana la 1918 in zeci de articole si cuvantari vorbise ca Basarabia e pamant romanesc, cotropit de Rusia tarista, Lenin il apostrofeaza pentru abuzuri la Lugansk, condamnand intr-un fel si dorinta expansionista a Ucrainei de a ataca si cuceri Romania.

In aceeasi perioada Grigore Kotovski se lauda plin de grandomanie ca daca n-ar fi existat disciplina militara ar fi trecut de mult Nistrul cu cele cateva sute de cavaleristi ai sai ca sa „elibereze” Romania de sub calcaiul boierilor si mosierilor exploatatori.

Lenin a lichidat toate partidele din Rusia, instaurand dictatura unui singur partid, cel bolsevic. Tot el creeaza CEKA, cu puteri nelimitate. CEKA era stat in stat. Indicatiile erau urmatoarele: „Daca vedeti pe cineva destept, imbracat cuviincios si care vorbeste corect ruseste –impuscati-l pe loc, pentru ca nu-i de-al nostru”.

Biserica Ortodoxa Rusa avea trecut pana nu demult (poate-l mai are si azi) numele lui Lenin in calendarele sale, care era pomenit obligatoriu la slujbele de la 22 aprilie. Dar n-a fost om care sa-l fi urat cel mai mult pe Dumnezeu, caruia a si incercat intr-un fel dupa 1917 sa-i ia locul. I se laudase bolsevicului G. M. Krjijanovski ca inca in clasa a cincea „mi-am smuls crucea de la gat si am aruncat-o in lada de gunoi”. Ii numea pe preoti „contrarevolutionari in sutane”.

Indicatiile lui Lenin erau clare: – cine purta haina preoteasca trebuia impuscat sau cel putin arestat. El va scrie in 1922, intr-o scrisoare adresata Biroului Politic: „Cu cat va fi mai mare numarul victimelor din randul clericilor reactionari si burghezi, cu atat mai bine”. Intr-o alta scrisoare din acelasi an va indica: „Cu cat impuscam mai multi preoti, cu atat mai bine”. La 22 martie 1922 gaseste de cuviinta sa ceara la sedinta Biroului Politic „arestarea sinodului si a patriarhului” Bisericii Ortodoxe.

Patriotul Tihon e arestat si va muri in curand pentru ca el „si banda lui se opun fatis preluarii bunurilor bisericesti”. Sunt confiscate raclele sfintilor rusi: Sf. Serghei din Radonej, Sf. Barnabas din Vetluga etc., care sunt dezbracate de aur si argint si profanate, zeci de tone de aur si argint, diamante, obiecte de pret sunt rupte de pe icoane, scoase din biserici, topite si vandute in strainatate pentru sprijinirea partidelor comuniste din diverse tari. Din 1918 pana in 1924 au fost impuscati „intre paisprezece si douazeci de mii de clerici si laici activi” (la Volkogonov, pag. 411). Din cele 80.000 de biserici mai functionau 11.525.

Orasul Simbirsk, in care se nascuse V. Lenin, avea in 1917 zeci de biserici, catedrale si manastiri. In urmatorii ani toate cladirile de cult, intre care si biserica in care a fost botezat Lenin, au fost aruncate in aer. Cimitirele au fost rase de buldozere, in cimitirul Pokrovski a fost lasat neatins doar un mormant, cel al lui Ilia Nicolaevici Ulianov, tatal acestui monstru, caruia insa i-a fost distrusa crucea, inlocuita cu un insemn bolsevic.

Tara avea nevoie de alta religie si de alti dumnezei. Religie noua, in conceptia lui Lenin, urma sa fie ideea comunist-bolsevica, iar noul dumnezeu era gata sa devina chiar el, paranoicul din Simbirsk.

Lenin a murit acum 80 de ani. Autopsia a dovedit ca moartea lui Lenin a fost provocata de „o afectiune incurabila a vaselor sangvine”, consecinta a unui sifilis netratat in tineretea „revolutionara”. Marele Sifilitic, cum i se zicea la Zurich, era – cum au scris, intre primii revolutionari bulgari, cu marturii care au fost reproduse acum cativa ani in presa de pe mapamond, inclusiv in „Literatura si arta” – homosexual si in exilurile sale de la Razliv sau Siberia n-o lua pe Nadejda Konstantinovna Krupskaia, ci pe „frumuselul” Griska Zinoviev (Zinoviev catre Lenin: „Te pup pe tine si fundul tau marxist”).

Scriitorul rus Ilia Ehrenburg mentiona cu ironie: „E de ajuns sa te uiti la Krupskaia, ca sa-ti dai seama ca pe Lenin nu l-au interesat femeile”. Dar poate s-a si casatorit cu Krupskaia, tocmai pentru ca semana leit cu un barbat matahalos?! Savantii sovietici au creat dupa moartea lui Lenin un Institut special care sa-i studieze creierul. (Institutul „Creierului lui V.I.Lenin”, condus de Vogt), desi creierul la moartea lui, in urma bolii, era „cat o nuca”. Si nu prea aveai ce studia.

Dar V.I. Lenin se tragea dintr-o familie cu grave boli de creier, tatal sau isi pierduse facultatile mintale in jurul varstei de 40 de ani. Se stie ca V. I. Lenin a murit nebun: in ultimii ani de viata latra ca un caine, in loc sa vorbeasca – scheuna jalnic, uitase sa citeasca si sa scrie, medicul Kojevnikov, la 11 martie 1923, nota in jurnalul sau ca maretul orator „spunea nu” unde trebuia sa spuna „da” si invers. Krupskaia e cea care il invata de la o vreme sa vorbeasca. In 1923 deprinsese doar cateva cuvinte. Iata cuvintele cele mai importante ale limbii pe care reusise sa si le insuseasca dupa luni de truda: „celula” (de inchisoare), „congres”, „taran”, „muncitor”, „popor” si „revolutie”.

„Lenin a murit, dar fapta lui este vie”, zic comunistii. Atata timp cat faptele unui degenerat vor fi „vii” si luate drept modele, iar schizofreniile lui politice vor continua sa fie calauze pentru niste indivizi, care cred ca omul poate fi fericit numai intr-o cazarma, iar marile lui crime vor fi calificate drept „merite in fata istoriei”, pentru ca „orice crima in numele revolutiei este morala”, (citat din V.I.Lenin), atata timp cat dintr-un om avid de sange se va face un sfant infailibil, o icoana la care sa se inchine generatii, aceasta orbire evidenta nu poate fi decat o pedeapsa a lui Dumnezeu.

Iar comunistii de azi, care se considera continuatorii lui Lenin, ar trebui sa poarte deopotriva raspundere si pentru crimele lui. Care sunt enorme. Unui comunist totul ii este permis. Orice ticalosie facuta de un comunist este morala, si orice ticalos daca-i comunist este un erou. (Acestor idei Lenin le-a dat rostire la Congresul Comsomolului din 1919: „Noi nu credem in moralitatea eterna si consideram perimate toate povestile despre moralitate!”). Intr-o discutie cu bolsevicul Vladimir Voitinski, a precizat nevoia de ticalosi a bolsevicilor: „Partidul nu este o scoala pentru doamne… un ticalos poate sa fie exact omul de care avem nevoie, tocmai pentru ca e ticalos”.

Toate metodele propuse de Lenin pentru a schimba fata lumii sunt metode teroriste. V. I. Lenin a fost parintele terorismului mondial. De-o mie de ori mai periculos ca Ben-Laden, Carlos „Sacalul” sau Igor Smirnov, nepotul lui din flori. Venirea lui V. I. Lenin la putere in Rusia anului 1917 a insemnat un blestem pentru aceasta tara si pentru tarile peste care acest vast imperiu s-a latit sau a venit in atingere.

El a aruncat dezvoltarea acestei tari, dar si a tarilor carora le-au fost impuse ideile leniniste, cu o suta de ani inapoi. Timp, se pare, pentru unele popoare irecuperabil. Cat unii vor incerca sa ne faca sa mai credem ca ideile lui Lenin ne pot face fericiti vreodata, iar noi ii vom si crede – vom fi un popor condamnat, cu un destin ratat, scos in afara istoriei de istoria insasi.

Sursa. art-emis.ro – titlul original: „Un geniu monstruos” (fragmente).

Recommended Posts

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
curaj romanesc, curaj la romaniioan lupas, iuliu maniu
%d bloggers like this: