Opera Națională Română din Timișoara împlinește 154 de ani de la începerea construcției și a fost reconstruită în 1920 după planurile arhitectului Duiliu Marcu

Opera Națională Română din Timișoara, România, companie națională de operă, operetă și balet, instituție publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Culturii din România, a fost înființată prin decretul regal nr. 254 din 30 martie 1946, emis de regele Mihai I. Prim director al operei a fost Aca de Barbu.

Duiliu Marcu

Construcția clădirii „Palatului Culturii” a început în anul 1871, după planurile arhitecților vienezi Hermann Helmer și Ferdinand Fellner (constructori a numeroase săli de teatru din Europa: Budapesta, Viena, Odessa) și a fost terminată în 1875, inaugurarea clădirii având loc la data de 22 septembrie 1875. Două incendii de proporții au devastat clădirea. Primul a avut loc în anul 1880 și reconstrucția a durat până în anul 1882, păstrându-se integral forma originala a clădirii, construită în stil „Renaissance”. După cel de-al doilea incendiu din anul 1920 au mai rămas intacte doar aripile laterale ale clădirii. Reconstrucția se face după planurile arhitectului Duiliu Marcu, păstrându-se stilul original numai la fațadele laterale, fațada principală și sala de spectacole îmbrăcând stilul neobizantin caracteristic arhitecturii românești a timpului.

Nevoia acută simțită de timișoreni și dragostea lor pentru spectacolul de teatru liric au fost împlinite într-o anumită măsură de Opera Româna din Cluj-Napoca. Înființată în anul 1920 aceasta s-a deplasat destul de des la Timișoara pentru ca, între 1940 și 1945, în urma cedării Ardealului prin Dictatul de la Viena, să-și desfășoare în refugiu activitatea în capitala Banatului, devenind Opera din Cluj – Timișoara, al cărei director a fost numit compozitorul Sabin Drăgoi.

Ferdinand Fellner

După plecarea Operei din Cluj în 1945 nu se putea imagina o Timișoara fără spectacole de operă. Actul de întemeiere al instituției va fi decretul semnat de M.S. Regele Mihai I la data de 30 martie 1946. Conducerea nou înființatei instituții va fi încredințată renumitei soprane Aca de Barbu care a reușit în scurt timp cu pricepere și devotament, să formeze o echipă valoroasă de muzicieni.

Hermann Helmer

Primul consiliu de administrație al Operei Române din Timișoara a cuprins personalități marcante ale vremii respective: Aca de Barbu – director și regizor artistic, Traian Nicolau – director artistic, Mihai Bota – director administrativ, Gheorghe Marianciu – secretar studii muzicale, Gheorghe Pavel, Traian Mihăilescu, Hermann Klee, Constantin Daminescu – dirijori, Mercedes Pavelici – maestru de balet, Ionică Mihai și Eugen Gropșianu – regizori. Structura compartimentelor a fost următoarea: 45 de soliști vocali, 46 de instrumentiști, 60 de coriști, 19 balerini, 30 personal tehnic de scenă, 8 corepetitori și 1 sufleur.

Aca de Barbu

Spectacolul inaugural al Operei Române din Timișoara a avut loc la 27 aprilie 1947 cu opera „Aida” de Giuseppe Verdi. A fost un spectacol de neuitat, de înaltă ținută artistică, un triumf al artei interpretative românești semnalat ca atare de periodicele vremii. Pe scenă, în fața publicului și a înaltei asistențe, (primul ministru de atunci Dr. Petru Groza), dar și prin megafoane, afară în Piața Operei, directorul Aca de Barbu adresa miilor de auditori, următoarele cuvinte:

„Iată visul nostru împlinit! Se deschid porțile acestui așezământ de artă lirică pentru a răspândi ca un far luminos arta cântului și a muzicii – citadelă culturală într-o provincie atât de înfrățită cu muzica și poezia. În acest Banat, care prin tradițiile lui este îndreptățit a avea o operă proprie, aici, în țara cântului unde de veacuri răsună melodiile duioase ale doinei românești…”

În primii zece ani de la înființare au fost montate 41 de spectacole de operă, operetă și balet. Fiecare stagiune a adus pe afișele instituției titluri noi, interpretate de un colectiv artistic bine închegat, alcătuit din soliști vocali, balerini, coriști și instrumentiști de valoare, conduși de maeștrii de talie internațională.

Începând din anul 1952 Opera a susținut la: Arad, Lugoj, Bocșa, Ciacova, Deva, Hunedoara și Reșița, microstagiuni neîntrerupte până în anul 1990, când economia de piață începe să-și impună legile ei, deplasarea unui colectiv fiind un efort financiar imposibil de susținut. Începând din anul 1953 s-au organizat turnee prin țară la: Craiova, Sibiu, Brașov, Oradea, Târgu-Mureș, Buzău, Galați, Suceava, Satu Mare, Baia Mare, Alba-Iulia, București.

La inițiativa marelui muzician Nicolae Boboc, dirijor și director al Operei din Timișoara și a lui Ion Românu, director al Filarmonicii „Banatul” din Timișoara, în stagiunea 1968-1969 are loc prima ediție a Festivalului „Timișoara Muzicală”, gândit să devină un eveniment al anului, o manifestare de ținută. După cea de-a VI-a ediție, festivalul devine anual iar din anul 1993 va primi un caracter internațional, păstrat până în ziua de astăzi.

Având un public avizat și interesat de acest gen muzical, divers ca vârstă, instituția își îndreptă atenția atât spre montarea unor titluri noi de operă cât și spre repertoriu de operetă, mult savurată de timișoreni.

A consemnat pentru dumneavoastră arh. Cireșica Micu.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!