In Articole

Patrick Matiș - Sobrietate (poem)

Cu seriozitate
Am să încondeiez
Aceste rânduri dacă și numai dacă,
Cu sobrietate voi năzui ca să încarnez
Principiul Vieții în Eternitate.

Și totuși, voi scrie
Din a mea simțire proprie…

Din sobrietate
Voi spune, deci relatez,
Că îmi amintesc, parcă,
A voii să mă înarmez și să sui pe cal înaripat, plecând la luptă,
Luând cu asalt Cerul în totalitate.

Simplu!.. M-am întors, am căzut.
M-am julit, m-am lovit, m-am zdrelit
…M-am zvârcolit în plânset, dar
Am pătimit.. dar.. am iubit.
Și m-am refăcut.
Și m-am reconstruit.

Prin sobrietate,
Am meditat la Nemurirea Sufletului,
La Casa Domnului și la neantul Pustietății,
La Drumul drept și sec, fără apă, fără nor, fără zbor,
Fără flori,
Dar a nădejdei zori,
Cu multă forfotă-n minte și de Dumnezeu întru dor,
Către a Ființei Unitate.

Caută și vei găsi!
Suntem mereu îndemnați
Și pe cale mânați de Oameni de Sus,
Cu toate că este mai presus
Dezvăluirea propriei Realitate.

Întru sobrietate,
Și prin originalitate,
Ne vom construi propria individualitate!
Este o promisiune de austeritate.

Ai grijă cum pășești pe alunecuș
Și nu dormii când ești de gardă!
Nu-ți purta la piept propria cocardă
Ca nu cumva în van să știe cine ești!
Toate acestea ca să nu-ți pierzi propriul urcuș.

Recent Posts
Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
valea norilorroata norocului