Patrick Matiș – Valea Norilor (poem)

Valea Norilor e sus pe creastă
Cine urcă, o coboară
Spre a culmilor fereastră
Și a lumilor comoară.

Valea Norilor e sus în zare.
Cine o urcă, o trăiește.
Cu a Soarelui licoare
Se hrănește și iubește.

Printre rocile pe vârfuri
Poți găsi o Piatră Rară,
Iar pe șlefuite drumuri
Îngeru-ți indic-o scară.

Valea Norilor e sus în Cer.
Cine o urcă, înțelege
Universul efemer,
Pe Pământ totul va trece.

Valea Norilor e sus pe creastă
Cine o urcă, o coboară,
Spre a zeilor fereastră,
Către a Inimii comoară.