În vara anului 1935, s-a răspândit vestea că unui cioban simplu din Maglavit, Petrache Lupu, care nu ştia să scrie şi să citească, i s-a arătat Dumnezeu. A apărut un adevărat fenomen relatat pe larg de presa interbelică românească.
Comuna Maglavit, aflată la 10 kilometri de Calafat, a fost în scurt timp împânzită de mii de oameni care doreau să asculte povestea oierului care l-a întâlnit pe Dumnezeu. Cu toate că era un om fără carte, Petrache Lupu (1907 – 1994) avea darul de a vorbi ore în şir, oamenii fiind fascinaţi de puterea vorbelor lui. Potrivit lui, Dumnezeu îi poruncise să îndrepte lumea.
Ciobanul peltic, care suferea de o formă de debilitate, avea 28 de ani şi păştea oile la marginea satului Maglavit de pe malul Dunării. „În ziua de 31 mai 1935, era într-o vineri, trecând Petrache Lupu în dreptul a trei buturugi din pădure, i-a ieşit în cale un moş cu barbă albă şi lungă până la brâu, cu mustăţi foarte lungi şi împreunate cu barba. În loc de îmbrăcăminte avea peste tot numai păr alb ca mătasea, care îi acoperea corpul până la degetele picioarelor, ca un fel de sarică ciobănească. Sta în aer, la vreo souă palme de pământ. De la el venea un miros aşa de frumos cum nu se întâlneşte la nicio floare pe câmp sau în grădină, ceva care aduce cu mirosul de smirnă”, scria medicul Gheorghe Marinescu, membru al Academiei Române, în cartea „Lourdes şi Maglavit”, publicată la Tipografia ziarului Universul în 1936.
La scurt timp după mediatizarea poveştii lui Petrache Lupu, satul său natal şi pădurea unde i s-ar fi arătat Dumnezeu au devenit locuri de pelerinaj pentru zeci de mii de oameni. Pelerinii se îndreptau spre Maglavit pentru a-l vedea pe cioban, devenit un personaj important al vremii.
„De-alungul şoselei, câteva zeci de mii de oameni se închinau înşiraţi pe două rânduri. Mii de bărbaţi şi femei îi aşteptau în genunchi trecerea, Mergea drept şi se lăsa atins ca în vis de către o mână scăpată printre jandarmi. Era obiectul unei continue adoraţii mistice, care la schilozi şi bolnavi ia forme de delir”, scria Gheorghe Marinescu, autorul volumului „Lourdes şi Maglavit”, publicat la Tipografia ziarului Universul în 1936.
Ziarele de la mijlocul anilor 1930 şi celelalte publicaţii relatau despre vindecările miraculoase petrecute la Maglavit. Locul în care Petrache Lupu a vorbit cu Dumnezeu era cunoscut sub numele „la buturugi”. Acolo s-a început ridicarea unei mănăstiri încă din perioada în care Maglavitul a devenit cunoscut, însă lucrările au fost suspendate din cauza războiului şi oprite definitiv în timpul regimului comunist. De-abia după 14 ani, mănăstirea, care poartă hramurile Izvorul Tămăduirii şi Naşterea Maicii Domnului, a început să prindă contur prin strădania mai multor oameni.
Sursă: clickpentrufemei.ro.
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!