In Articole

Repere esentiale ale istoriei miscarii legionare din Romania II

Continuam discutia cu profesorul universitar Corvin Lupu despre Miscarea Legionara. Cititorii nostri, care nu au parcurs prima parte a interviului, au posbilitatea sa o faca acum accesand acest link: Repere esentiale ale istoriei miscarii legionare din Romania (I).

„Legionarii nu au fost nici nazisti si nici fascisti…”

Marius Albin Marinescu: Domnule profesor, v-ati referit la faptul ca partidele politice care conduceau Romania interbelica nu agreau Miscarea Legionara si ati aratat unele dintre motive. Totusi, eu insist sa vedem de ce politicieni romani, „arbitrand” conflictul dintre evrei si legionari, care erau romani, au luat partea evreilor. „S-a facut sangele apa”, sau ce s-a intamplat?

Corvin Lupu: Asa cum am aratat, programul legionar avea in vedere inlaturarea prin alegeri democratice, prin vointa nationala, a partidelor politice de la conducerea societatii romanesti. Pe langa faptul ca erau corupte in adancul lor, ele reprezentau grupuri de interese ale caror actiuni politice interne si externe erau dezavuate de morala legionara si nu slujeau interesele profunde ale romanismului, asa cum erau ele vazute de legionari.

Am mentionat coruptia mare din acele timpuri. Evreii aveau multe si mari interese in Romania, ca si astazi. Patrunderea capitalului evreiesc in Romania era daunatoare societatii romanesti, motiv pentru care cei mai patrioti dintre liberali, au constientizat fenomenul si au promovat doctrina Prin noi insine!, care i-a consacrat si le-a adus mari succese in guvernarea Romaniei. Evreii aduceau bani in tara, acaparau activitatile economice si le integrau sistemului lor comercial, din care majoritatea romanilor era exclusa. Dupa primul razboi mondial, Ionel I.C. Bratianu a promovat cu mult succes aceasta doctrina, dar nu i-a putut opri pe evrei sa-si extinda controlul asupra societatii romanesti. Evreii au gasit solutii de promovare a propriilor interese, avand ca „varf de lance” bancile evreiesti. Una dintre acestea era Banca Marmorosch, Blank & Co. Pentru promovarea intereselor evreiesti, printre altele, banca acorda credite si garantii bancare politicienilor romani de varf care le sustineau interesele. Cu alte cuvinte ii cumparau. Se acordau credite fara termen fix de rambursare, un fel de credite nerambursabile, pe care eu imi permit sa le numesc taxa de protectie. Sumele erau foarte mari. Ca si astazi… Vedeti cazurile Microsoft, EADS, Siemens si multe altele. Politicienii din Romania sunt cumparati de companii straine, in schimbul acapararii pietei. Peste aceste afaceri, astazi, ca si in perioada interbelica, justitia „independenta” pune musamaua, dar asta nu inseamna ca faptele nu exista. Asa era si atunci. Or, Corneliu Codreanu, ajuns deputat in Parlamentul Romaniei a trecut si la deconspirarea acestor politicieni si a sumelor uriase pe care le acordau bancile evreiesti politicienilor romani. In 1931, in plenul Parlamentului, Corneliu Codreanu a dat citire unei liste cuprinzand pe Carol Davila, Rudolf Brandsch, Nicolae Titulescu, Virgil Madgearu, Constantin Argetoianu, Eugenia Goga, Mihail Popovici si altii, care primisera sume foarte mari de bani de la Marmorosch, Blank & CO, pe care, dupa cum s-a vazut ulterior, nu le-au mai restituit, banca intrand in faliment. Corneliu Codreanu era un justitiar, spunea ce gandea, nu facea compromisuri si nu menaja pe nimeni, ca urmare, nici sistemul corupt de atunci nu il agrea si toti se temeau de el si de miscarea lui, in ansamblu.

Marius Albin Marinescu: L-a citit in Parlament si pe Titulescu…

Corvin Lupu: Da, l-a citit cu suma de 19.000.000 (nouasprezece milioane) lei. Era o suma foarte mare. O pereche de boi de jug costa 200 de lei… Va dati seama ce putere de cumparare aveau acei bani. Dar sa nu credeti ca platind atata mita bancile evreiesti pierdeau. Nu, ele castigau, fiindca actionarii lor erau recompensati cu comenzi de produse, cu lucrari de investitii, de reparatii, primeau acces la resurse naturale etc. Fiindca ati pomenit de Titulescu, doresc sa amintesc ca el a fost si a ramas toata viata omul evreilor, care i-au promovat mereu o imagine exceptionala. Eu nu ii neg calitatile de diplomat, carisma, cultura, intr-un cuvant valoarea. Dar a fost cumparat de evrei, cum s-a dovedit. Titulescu, pe langa realizarile diplomatice importante pe care le-a avut, a contribuit foarte mult la declansarea si mentinerea adversitatii Germaniei si Italiei fata de Romania, in perioada interbelica. Aceasta adversitate a fost de negestionat de catre Romania. Ea a avut urmari dramatice pentru tara, conducand la prabusirea Romaniei Mari, in 1940. Multa lume a dat vina exclusiv pe regele Carol al II-lea, care era, ca si presedintii de mai tarziu ai tarii, conducatorul politicii externe romanesti, dar ministrul Titulescu a jucat si el un rol foarte important si, adeseori, l-a influentat pe rege. Titulescu a adunat si el o mare avere, in parte, de la evrei. Atat el cat si alti politicieni au plecat din tara si au trait ca niste nababi, din banii adunati din politica, pe baza de coruptie, nu din salariile de demnitari de stat.

In anii 1995-1997, am studiat mult arhiva diplomatica a Legatiei SUA la Bucuresti. Ea fusese oferita Romaniei de Departamentul de Stat al SUA, la schimb cu alte documente secrete ale statului roman. Printre aceste documente, am gasit o copie a unui raport inaintat Departamentului de Stat de la Washington de catre ambasadorul SUA la Paris, William Bullitt. Acesta isi informa superiorii ca Nicolae Titulescu a predat guvernului Frantei documente secrete ale statului roman. Vedeti, domnule director, poporul roman are nevoie de modele, de repere, de mari personalitati la care sa se raporteze, dar, de multe ori, daca cercetezi aceste repere, ajungi la concluzii triste, uneori, la concluzia ca unele personalitati nu-si merita faima. Exista si situatia inversa, cand personalitati istorice care sunt proiectate opiniei publice ca fiind eminamente „negative”, sa necesite reevaluari importante. Nu mai dau exemple.

Dupa parerea mea si a altor cercetatori, laudele exagerate care s-au adus regimului politic al Romaniei interbelice nu au acoperire. In acel timp, s-a progresat in diverse directii, mult fata de perioada dinaintea primului razboi mondial, dar tarele societatii romanesti erau incontestabile, din multe puncte de vedere. Idealizarea acestui regim a fost facuta pentru a oferi o alternativa virtuala la regimul ceausist care fusese rasturnat in 1989. Idealizarea perioadei era folosita atat la lupta impotriva comunismului, practic, a socialismului de stat, cat si in promovarea politicii de „dare a ceasului inapoi”, practicata dupa 1990, prin care s-a spoliat Romania, prin retrocedarile in majoritate frauduloase si care nu se justifica din punct de vedere politic, national si, adeseori, economic.

Marius Albin Marinescu: Cum adica „nu se justifica din punct de vedere economic”? La ce va referiti?

Corvin Lupu: Ca sa fiu bine inteles privitor la argumentele economice pentru care multe obiective nu ar fi trebuit retrocedate. Prin lege s-a stabilit ca acolo unde statul roman a investit cel putin 50% din valoarea initiala a imobilului, acesta sa nu mai poata fi retrocedat. Aceasta prevedere legala nu s-a respectat si nu s-a aplicat. Eu va pot da exemple din orasul nostru, Sibiu. Inclusiv cu retrocedarea Muzeului Brukenthal. Pe langa faptul ca a fost retrocedat fraudulos din punct de vedere juridic, prin investitiile mari facute de statul roman in cercetarea stiintifica, in achizitii, in investitii si in reparatii, valoarea lui a crescut cu mai mult de 50%. Luati in considerare zecile si zecile de tablouri achizitionate de Brukenthal si oameni trimisi de el pe la diverse targuri europene de arta, care au ramas in depozitele muzeului pana in anul 1948 ca si lucrari anonime, fapt care le conferea o valoare scazuta si care, ulterior, dupa cercetare stiintifica si identificari, unele senzationale, facute de specialisti romani si straini, cu finantarea statului roman, au crescut de zeci sau de sute de ori in valoare. Pentru aceste identificari, s-au finantat deplasari in strainatate si au fost invitati specialisti de renume mondial care sa contribuie la ele. Dau un sigur exemplu: Ecce Homo, a lui Titian. Un tablou anonim in 1944, la nationalizarea muzeului prin Decret regal, care valora cateva mii de dolari, valoreaza astazi milioane de dolari. Daca s-ar fi facut o expertiza conform legii, erau temeiuri suficiente pentru a nu se retroceda muzeul. Cunosc situatia Muzeului Brukenthal. Tatal meu a fost 21 de ani director al acestui muzeu, inainte de a fi decan si director la Institutul Academiei Romane. Si cui s-a retrocedat? Unei foste minoritati care, practic, mai are cativa indivizi ramasi pe la noi, majoritatea zdrobitoare a sasilor emigrand in Germania, unde si-au pierdut identitatea, topindu-se in marele popor german. In municipiul Sibiu, la recensamant, s-au declarat sasi doar cateva zeci de persoane, multe dintre ele fiind doar pe jumatate sasi, sau pe sfert. Imediat dupa decembrie 1989, foarte multi cetateni care aveau o ruda de etnie germana s-au declarat sasi si s-au inscris in Forumul Democrat al Germanilor, pentru ca primeau pachete din Germania cu alimente, haine etc. Castelul Bran s-a retrocedat tot aiurea si foarte multe altele, la fel. Iar acum, dupa ce am retrocedat mari valori culturale si materiale ale statului roman, vine premierul Czolosh sa ceara poporului roman sa rascumpere Cumintenia pamantului, a lui Brancusi, care reprezinta o picatura din lacul retrocedarilor si a jafului din Romania. Dupa ce ai retrocedat abuziv si ai jefuit tara, ceri amaratilor sa cumpere opere cu multe milioane de euro, incercand tu stat, sa arati ca iti pasa… Dar, ne-am indepartat cu discutia de la evrei si am ajuns la alte necazuri…

Marius Albin Marinescu: Da, vorbeam despre banca Marmorosch. Dupa ce i-au corupt pe politicienii romani, au bagat banca in faliment…

Corvin Lupu: Falimentul ei a fost unul de mare senzatie in epoca. A semanat cu falimentul BANCOREX, din anii 1990. La falimentul Bancii Marmorosch, Blank & Co, politicienii romani au ramas cu imprumuturile nerambursate, ceea ce s-a si dorit, iar zecile de mii de depunatori, majoritatea oameni de rand si din clasa mijlocie, au fost deposedati de depuneri.

Asa a fost si cu BANCOREX, dupa 1990, unde se aflau si o mare parte din conturile fostei Securitati, respectiv ale fostei I.C.E. „Dunarea”, ca si o mare parte din sutele de conturi deschise pe numele unor ofiteri ai fostei Securitati, care primisera calitatea de „directori de credit”. Securitatea tinea ascunse de Ceausescu sume imense de bani si nu le puneau la dispozitia bugetului de stat, de teama sa nu-i vina lui Ceausescu ideea de a aproviziona populatia, care nu ar mai fi putut sa fie rasculata impotriva lui. Tara avea bani grei si depozitele pline, iar magazinele erau goale si romanii nu aveau ce manca… Am explicat pe larg aceste fenomene, in cartea Tradarea Securitatii in decembrie 1989, care se gaseste in lantul de librarii „Diverta”. Devalizarea acestor conturi s-a facut acoperit. Inaintea prabusirii BANCOREX, s-au acordat credite fara dobanda cadrelor de conducere din politica, administratia centrala, servicii, din Ministerul de Interne etc., care au primit cadou aceasta parte din banii tarii, adunati in conturi ale fostei Securitati, deschizand afaceri, sau mutand banii in paradisuri fiscale. Sistemul ticalosit isi cumpara sustinatori, care sa tina in frau poporul roman, care incepea, incet si greu, sa inteleaga marea cacealma care s-a numit „Decembrie 1989” si care a insemnat acapararea Romaniei. Directorul BANCOREX, Razvan Temesan, ofiter al CIE/SIE, a fost tinut o vreme intr-un penitenciar, de ochii lumii, dar de fapt, in regim de adapost. Apoi, dupa ce „si-a ispasit pedeapsa”, s-a mai „facut o nefacuta”: l-au scos din inchisoare si, in urma unui proces controlat, instanta i-a admis despagubiri pe seama statului roman de 4,5 milioane de euro! Nu stiu daca a fost multumit, prin comparatie cu ofiterii de securitate care au furat sume mult mai mari, unii chiar uriase. Marii imbogatiti post-decembristi apartin fostei Securitati! Asa i-au inchis si lui Razvan Temesan gura si l-au recompensat pentru loialitate si pentru omerta… Seamana mult cele doua falimente bancare, Marmorosch si Bancorex…

Istoria este foarte importanta. Cine intelege trecutul, intelege si prezentul si poate controla viitorul. De aceea este Istoria „regina stiintelor umaniste” si de aceea vor acaparatorii Romaniei sa scoata istoria de tot din scoala. De fapt, au scos-o deja… Un popor care nu-si stie istoria si realitatile in care traieste se indobitoceste si poate fi jefuit usor. Or, stapanii nostri actuali sunt experti in colonialism.

Marius Albin Marinescu: Deci, prin falimentul Marmorosch, Blank & CO, politicieni romani au ramas cu creditele evreiesti, care s-au transformat in mita, iar prin falimentul BANCOREX, acei securisti, dupa ce il tradasera pe Ceausescu, au furat banii tarii…

Corvin Lupu: Exact asa!

Marius Albin Marinescu: Din cele citite de mine, se pare ca si regele Carol al II-lea i-a admirat pe legionari in tinerete.

Corvin Lupu: Dupa primul razboi mondial, Carol al II-lea a urmarit cu interes ascensiunea fulminanta a lui Benito Mussolini in Italia. Era entuziasmat de personalitatea acestuia si de modul in care poporul italian il urma pe Mussolini si cum s-a dezghetat dintr-o data intreaga societate italiana, dezghet urmat de o dezvoltare deosebita, pe multiple planuri. In 1920, inainte ca Mussolini sa preia puterea, principele Carol al II-lea avea in proiect sa infiinteze o miscare nationala de extrema dreapta, pe care sa o conduca el personal si care sa-i fie baza de sustinere mai tarziu, cand avea sa devina rege. Nu si-a putut pune planul in aplicare, pentru ca au urmat ani de mare agitatie in viata printului: casatoria morganatica cu Zizi Lambrino, nasterea primului sau fiu, Mircea, recasatoria cu Elena a Greciei, nasterea lui Mihai, relatia cu Elena Magda Wolff Lupescu, dezmostenirea, parasirea Romaniei, indatorarea in strainatate, lovitura de stat din iunie 1930… Intre timp, Corneliu Codreanu i-a luat-o inainte si a infiintat, organizat si dezvoltat Miscarea Legionara.

Mai tarziu, in deceniul al patrulea, Carol al II-lea i-a propus lui Corneliu Codreanu sa conduca impreuna Miscarea Legionara, prin aducerea regelui la conducerea ei, alaturi de Codreanu. In acest proiect, regele vedea singura modalitate de a-i putea controla si supune pe legionari. Corneliu Codreanu i-a spus regelui cu multa seninatate ca morala legionara are exigente mari si el, regele, care este un om imoral, nu se califica pentru a face parte din Legiune. Aceasta a fost ruptura totala dintre rege si „capitanul” legionar, care va culmina cu intemnitarea abuziva, dovedita ulterior, la rejudecare, a fi fost fara probe, iar in 30 noiembrie 1938, cu asasinarea primitiva a lui Corneliu Codreanu si a altor 13 mari conducatori legionari. Astfel, acestia au devenit martiri si au completat lunga lista de patrioti romani, de mari patrioti romani, care au murit naprasnic pentru ca nu au vrut sa se supuna acaparatorilor Romaniei.

Oferta regelui ar fi scurtat drumul legionarilor spre guvernare, dar Corneliu Codreanu nu accepta guvernarea cu orice pret. La el, principiile organizatiei erau puse deasupra necesitatii de a prelua rapid puterea. Codreanu a spus mereu ca Legiunea nu trebuie sa preia puterea decat atunci cand va fi foarte bine pregatita organizatoric, atat la nivel central, cat si in toate judetele tarii. In alegerile din noiembrie 1937, dreapta romaneasca, adica legionarii lui Codreanu si partidele mai mici ale lui A. C. Cuza si O. Goga, a obtinut cel mai mare procentaj: peste 25% din voturi, dar regele nu a vrut sa dea guvernarea legionarilor si i-a oferit-o lui Octavian Goga. Au fost ultimele alegeri organizate in Romania interbelica.

Dezvoltarea Miscarii Legionare in conditiile unui regim electoral era de neoprit. Tineretul intelectual, dar si elitele satesti activau in numar tot mai mare in Fratiile de Cruce si in Legiune. Dupa alegerile din noiembrie 1937, regele, camarila regala si partidele „istorice” si-au dat seama ca in urmatorii patru ani legionarii vor prelua puterea prin alegeri, la pas si ca erau de neoprit. Acesta a fost principalul motiv pentru care, in februarie 1938, Carol al II-lea a instaurat regimul regal si a desfiintat partidele politice, trecand la politica partidului unic. National Liberalii si National Taranistii nu s-au opus vointei regelui, constienti ca ei nu vor mai avea sanse electorale pentru a conduce tara si intre legionari si rege, il preferau pe rege, care nu le dezavua coruptia si le tolera promovarea intereselor, dupa cutumele traditionale in care morala juca un rol mai mic.

Marius Albin Marinescu: Cred ca si procesiunile legionare i-au retinut atentia regelui Carol al II-lea. El credea in efectul acestor manifestari asupra poporului. Manifestarile publice la care participa regele Carol al II-lea erau foarte atent concepute si organizate in toate detaliile lor.

Corvin Lupu: De acord cu dumneavoastra. Cateva procesiuni/manifestatii legionare au fost cu totul deosebite si au ramas in constiinta publica, chiar daca autoritatile statului roman, care, trebuie sa recunoastem, nu era unul democratic, au dispus distrugerea filmelor realizate cu respectivele ocazii, pentru a nu ramane marturii ale atasamentului poporului roman fata de Miscarea Legionara. Asa a fost cazul cu alaiul care a insotit mirii la nunta lui Corneliu Codreanu, sau inmormantarea legionarilor cazuti in razboiul civil din Spania in lupta impotriva comunistilor internationalisti, sau manifestatia de exprimare a satisfactiei pentru achitarea lui Corneliu Codreanu in procesul in care s-a judecat impuscarea prefectului Politiei din Iasi, Constantin Manciu.

In aceste filme distruse, se vedeau manifestari legionare la care participa, in ordine perfecta, cum nu se prea intalneste la noi, un numar impresionant de oameni. Coloanele se intindeau pe mai multi kilometri. In Romania, asemenea manifestari nu au mai avut loc decat la inmormantarea Mariei Tanase si la vizita lui Richard Nixon, din 1969. Nu cred ca trebuie sa mentionam intre aceste manifestari si iesirea in strada din dupa amiaza de 22 decembrie 1989, care a fost „rodul” unei manipulari colosale.

Comunistii au procedat la fel, doar ca nu au distrus filmele pe care le-au mostenit de la predecesori, ci le-au inchis in arhive securizate. Dupa decembrie 1989, cu „inalte aprobari”, unele date chiar de directorul Virgil Magureanu, altele date de alti inalti demnitari de stat, reprezentantilor unor institutii internationale evreiesti li s-a permis accesul in arhivele secrete romanesti, sub pretextul cautarii de documente pentru muzeele holocaustului evreilor din Washington si din Tel Aviv. Cei care au ajuns la conducerea Romaniei dadeau evreilor documente care sa poata fi folosite in vasta operatiune de invinovatire a poporului roman de genocid, operatiune pusa la cale dupa asasinarea lui Nicolae Ceausescu. S-a mers atat de departe incat, cu 3-4 ani in urma, s-a semnat un protocol prin care evreii sa aiba voie sa caute nestingheriti in Arhivele Militare de la Pitesti, cele mai valoroase pe care le detine Ministerul Apararii Nationale.

Marius Albin Marinescu: Dupa parerea mea, aceasta penetrare straina a arhivelor secrete ale statului roman este o urmare directa a pierderii suveranitatii nationale a Romaniei, care a fost abandonata intentionat de catre politicieni vanduti strainatatii.

Corvin Lupu: Cu mentiunea ca majoritatea acestor politicieni nu erau romani, nici de sange, nici de simtire, ci sunt minoritari etnici care au actionat pentru ingenunchierea Romaniei. In fine, spun ingenunchiere, dar, intre timp, romanii au ajuns din pozitia „in genunchi”, in pozitia „pe burta”. Eu merg mai departe, si va spun ca am temeiuri serioase sa cred ca au disparut documente din arhivele noastre secrete, cu deosebire dintre acelea care atestau crimele savarsite de evrei impotriva romanilor, in 1940, la cedarea Basarabiei si dupa 1945, in timpul terorii judeo-bolsevice, ca si alte documente din arhivele din Transilvania si Banat, unde au disparut numeroase documente originale privitoare la unguri si la sasi, care au ajuns in Ungaria si in Germania.

In primii ani dupa lovitura de stat din decembrie 1989, a venit la mine generalul de politie Nenu, consilier al ministrului de Interne si m-a rugat sa preiau directiunea Arhivelor Statului de la Sibiu. Avea asupra lui un dosar de informatii si de probe din care rezulta ca din institutie se scot documente care se trimit in Germania, la un institut de studii a istoriei sasilor, unde lucrau sasi emigrati din Sibiu. Incet, incet, incepand din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, din arhivele oraselor transilvanene au disparut documentele care atesta drepturile romanilor asupra Transilvaniei, masurile minoritatilor nationale impotriva majoritatii romanesti, incepand de la Unio trium nationum (1438) si pana la 1918. La sfarsitul secolului al XIX-lea au fost ridicate din Transilvania si duse la Budapesta doua trenuri de documente, la care cercetatorii romani nu au avut niciodata acces. In arhivele din Transilvania si din Banat au fost angajati, mai ales dupa 1989, cu prioritate, cetateni de etnii minoritare, cu motivatia cunoasterii limbilor maghiara si germana, in care au fost redactate majoritatea documentelor mai vechi. Armata romana a ocupat Budapesta de doua ori, in 1919 si in 1944-1945, dar nu a recuperat arhivele transilvanene. Generalii nostri au fost preocupati sa recupereze vagoane de cale ferata si alte bunuri cu semnificatie reparatorie irelevanta. Atunci se putea recupera o bogatie arhivistica imensa a pamantului Romaniei. A fost o neglijenta a conducatorilor Romaniei si a armatei romane.

Marius Albin Marinescu: Ati refuzat functia?

Corvin Lupu: Da, am refuzat. Pe atunci conduceam Catedra de Istorie a Universitatii „Lucian Blaga” si eram in plin program de dezvoltare a ei si de creare de noi programe de studii si voiam neaparat sa-mi pun proiectele in aplicare. Si, ca sa fiu sincer, a contat si faptul ca eu aveam la Universitate venituri duble cat cele de director la Arhivele Statului.

Marius Albin Marinescu: S-au luat atunci masuri privitor la acea situatie?

Corvin Lupu: Generalul Nenu avea ordin sa actioneze discret sa nu deranjeze Ambasada Germaniei si Consulatul General al Germaniei de la Sibiu. Mi-a cerut discretie, dar, ulterior, am aflat ca s-a aflat de demers. Pe moment nu s-au luat masuri, apoi, dupa inca un refuz al unui coleg al meu, pe care l-am recomandat pentru functia de director, a fost adus un etnic roman, serios si din cate am aflat, nu s-au mai raportat scurgeri de documente. Dar este cert ca ceea ce fusese important de sustras, fusese deja sustras, imediat dupa evenimente, cand, in toata Romania, strainii, cu ajutorul slugilor lor din tara, au cotrobait prin toate sertarele…

Marius Albin Marinescu: Revenind la Miscarea Legionara, Corneliu Codreanu a fost mereu asimilat de catre detractorii sai cu fascistii italieni, cu nazistii germani si cu SS-istii. Ce parere aveti?

Corvin Lupu: Miscarea Legionara nu se poate asimila nici cu fascismul italian si nici cu nazismul german. Miscarea Legionara a fost o miscare nationala, bazata in mare masura pe Biserica Ortodoxa. Codreanu a fost socotit de dreapta europeana un nationalist mistic. El nu a promovat doctrina fascista asa cum se nascuse ea in Italia si cum o preluase Hitler, cu unele modificari ideologice. Corneliu Codreanu nu era un „soldat al noii ordini” fasciste. Pentru Codreanu, poporul roman insemna unitatea romanilor in viata, cu cei care inca nu s-au nascut si cu sufletele celor morti. Statul nu trebuia sa fie deasupra societatii. El trebuia sa fie doar „un vesmant infasurat in jurul natiunii”. Autoritatea era promovata pe baza unei discipline liber consimtita si a unor legi clare, drepte si dure. Codreanu dorea sa creeze omul nou de care Romania ducea lipsa pentru ca tara sa apartina romanilor, adica tuturor celor de origine romana. Ideile lui l-au inspirat, in parte, cateva decenii mai tarziu, pe Nicolae Ceausescu. Pe baza acestei linii nationale si morale, desigur, si cu conotatii politice, Codreanu s-a pronuntat, cum am mai aratat in discutia noastra, impotriva dominatiei societatii romanesti de catre evrei si a combatut sistemul parlamentar al partidelor, de esenta liberal-occidentala, care nu era, dupa parerea lui, corespunzatoare intereselor Romaniei. El s-a pronuntat totdeauna pentru libertatea si drepturile taranilor, care reprezentau 80% din populatia tarii si pe munca si saracia carora se baza prosperitatea micului procent de oligarhi si de elite de la varful societatii romanesti.

In anul 1927, inspirat de icoana Arhanghelului Mihail din paraclisul inchisorii Vacaresti, unde a fost detinut politic, Codreanu a infiintat Legiunea Arhanghelul Mihail, ca pe o formatiune fara program politic, care a reprezentat o scoala a formarii caracterelor, o scoala de educatie morala, nationala romaneasca si religioasa. Asta nu era nici fascism si nici nazism. Baza legiunii o constituia cuibul. In cadrul cuibului, legionarii erau educati sa abandoneze grijile personale si sa-si inchine gandurile Romaniei si celor sase postulate: Disciplina, Munca, Tacere, Educatie, Iubire si Onoare. Initial, selectia pentru Legiune a fost foarte severa. Din 20 de candidati, era primit doar unul. Cei acceptati faceau un stagiu de trei ani inainte de a fi primiti. Modelul a fost preluat si de comunisti, care, pana la preluarea conducerii de catre Ceausescu, introdusesera modelul legionar al candidatilor de partid. Astfel, miscarea a ajuns sa cuprinda elite, iar in anul 1930, cand a devenit Garda de Fier, era mult superioara, cel putin din punct de vedere organizatoric si moral, celorlalte partide, inclusiv celor care functionau de la jumatatea secolului al XIX-lea.

Dupa al doilea razboi mondial, invingatorii in razboi au pedepsit crunt pe nazisti si pe fascisti. Toate organizatiile naziste si fasciste au fost identificate, judecate, iar conducatorii lor care nu au fost asasinati sau condamnati la moarte si executati, au fost intemnitati pe viata sau pentru foarte multi ani. Miscarea Legionara nu a fost incriminata de nici o autoritate politica sau judiciara, interna sau internationala, pentru apartenenta la fascism sau la nazism. In cadrul procesului de la Nurnberg, nu a comparut si nu a fost acuzata de nimeni, pentru nimic. Cu toate acestea, in ciuda Decretului regal de amnistie dat dupa lovitura de stat de la 23 august 1944, guvernul regal roman nu i-a eliberat pe legionari din inchisorile in care fusera detinuti dupa „rebeliunea” din 21-23 ianuarie 1941. „Democratul” rege Mihai i-a tinut in continuare pe legionari in temnita, predandu-i comunistilor, care i-au tinut mai departe, pana cand Gheorghe Gheorghiu-Dej a proclamat incheierea luptei de clasa in Romania, singura tara socialista care s-a pronuntat in acest sens. Unii dintre legionari au murit in penitenciare inainte de marele decret de amnistie din 1964.

Acuzele abuzive la adresa Miscarii Legionare, de „nazism” si de „fascism”, sunt proferate de judeo-capitalistii de dupa 1990, care, astazi, exercita o influenta nociva asupra societatii romanesti si o intoxica cu neadevaruri, in scop de acuzare a poporului roman si de reprimare a oricarei forme de miscare nationala. As putea sa va dau o lista de asemenea acuzatori, dar cred ca nu merita sa le pomenim numele. O eventuala miscare nationala romaneasca autentica, necontrolata de „sistemul ticalosit”, ar fi singura care ar putea sa elibereze Romania din mainile jefuitorilor ei, respectiv a corporatiilor internationale sustinute de presedinte, guvernanti si, mai ales, de atotputernicii consilieri straini de la serviciile secrete, Presedintie, Guvern, D.N.A. si M.Ap.N.

In incheiere, domnule director, repet, legionarii nu au fost nici nazisti si nici fascisti! Au fost patrioti romani!

Marius Albin Marinescu: Va multumesc! Avem cititori care ar dori sa vi se adreseze. Pot sa le dau adresa dumneavoastra de posta electronica?

Corvin Lupu: Da, desigur: corvinlupuro@yahoo.com.

A consemnat pentru dumneavoastra Marius Albin Marinescu via justitiarul.ro.

Recommended Posts

Leave a Comment

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
ion coja, comportamentul mioritic, mioritamihai eminescu, ziua lui eminescu, romania
%d bloggers like this: