Romania, republica a micilor proprietari? – Ovidiu Hurduzeu

ovidiu hurduzeu, republica micilor proprietari, romania, distributism, distributism economic, distributismul economic, economia speculativa,

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/oh1.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/08/oh1.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Romania, republica a micilor proprietari? – Ovidiu Hurduzeu” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1534508285645{margin-bottom: 0px !important;}”]

Interviu in exclusivitate pentru Grupul de Presa MEDIA BLOC.

Vorbiti-ne, va rog, despre distributismul economic. Este viabil acest model de dezvoltare pentru Romania?

In prezent, tara noastra continua sa urmeze modelul de dezvoltare neoliberal al capitalismului financiar, care contine 3 componente principale: economica, culturala si religioasa. Componenta economica se afla in prezent in plina criza. Practic, modelul neoliberal s-a prabusit, dar el supravietuieste in niste forme mutante, asa cum comunismul s-a prelungit in mentalitatile si practicile postcomunismului. Neoliberalismul (neoconservatorismul sau ordoliberalismul) persista si insista in Romania. Acest „model de tara” nu mai poate, insa, continua, intrucat produce haos economic si social. Neoliberalismul foloseste o retorica a „pietei libere”, dar de fapt, promoveaza piata monopolista si financiara speculativa si recurge cu precadere la masuri non-economice pentru a se stabiliza (a echilibra cererea si oferta), cum ar fi interventionismul statului, expansiunea cametei (creditul de consum), ajutoare sociale etc. In economiile care au adoptat modelul neoliberal, printre care si Romania, s-au creat nesfarsite cicluri ale dependentei, oamenii sunt fie obiecte ale asistentei publice, fie clienti ai statului, fie robi ai camatarilor.

Modelul economic distributist, pe care l-am propus impreuna cu economistul si teologul american John Médaille, este menit sa remedieze toate aceste carente. Distributismul creeaza o adevarata „piata libera” (stabila si sustenabila) prin faptul ca proprietatea productiva este larg raspandita in societate. Asta inseamna ca productia oricarei marfi este raspandita intr-un numar suficient de mare de firme mici si mijlocii, nici una dintre ele neavand puterea de a stabili in mod monopolist preturile. Toate „accepta” preturile si nu le „impun”. Distributismul respecta preconditia „numarului vast de firme”, un fundament al teoriei economice clasice incalcat adeseori in economiile de astazi. In conceptia distributista, Romania ar trebui sa devina o „republica a micilor proprietari”. Nu va exista in tara noastra o societate integra si prospera atata timp cat o proportie semnificativa a populatiei nu va avea acces la capitalul productiv (prin capital productiv distributismul intelege nu numai accesul la credite ieftine, ci si posesiunea fizica si folosirea concreta a pamantului, uneltelor si cunostintelor). Pana acum, in Romania am avut o retorica a „pietei libere” si realitatea tragica a unei plutonomii, a unei economii care functioneaza in avantajul plutocratiei si al marilor unitati monopoliste. O economie in care castigurile sunt privatizate – intra in buzunarul „baietilor destepti” – iar pierderile sunt socializate – le plateste tot poporul. Nu poti sa ai o economie stabila intr-o tara de sclavi pe plantatii. Iata de ce capitalul productiv trebuie larg raspandit – micul proprietar si nevoiasul trebuie recapitalizati.

Sa intelegem ca distributismul este un fel de „privatizare” prin Metoda MEBO sau Legea Cojocaru?

Nicidecum. Distributismul nu este o metoda, o solutie sau o formula magica. Este un model economic care propune o abordare complet diferita a relatiei dintre sfera economica si cea sociala. De pilda, neoliberalismul sustine ca o natiune este o adunare de parti contractante. Intr-o fraza ramasa celebra, fostul premier al Marii Britanii, Margaret Thatcher a sintetizat doctrina neoliberala: „Societatea – nu exista asa ceva”. Acordand o importanta absoluta factorului economic, neoliberalismul considera piata singurul arbitru al valorii si masura tuturor lucrurilor.

Distributismul sustine piata libera, dar se opune conceptului de „societate de piata”. Nu putem sa subordonam sferei economice atat statul, cat si intreaga societate. Economia este cea care slujeste societatea si binele comun. Nu suntem doar consumatori si resurse umane. Intr-o ordine fireasca a lucrurilor, sfera economica interactioneaza cu cea religioasa, culturala si politica.

In Romania, economia este domeniul „baietilor destepti”. Ei sunt masura tuturor lucrurilor. Trebuie sa ne intrebam de ce. Cand profitul maxim devine singurul arbitru al valorii si masura tuturor lucrurile, piata functioneaza in afara unei arhitecturi morale. Drept consecinta, piata se prabuseste in anarhie si extorcatie. In loc sa actioneze „mana invizibila” a pietei actioneaza „manaria”, iar cei care controleaza economia subordoneaza statul si societatea dominatiei lor personale. Iata de ce distributismul propune remoralizarea pietelor. Arhitectura morala a pietei nu poate fi facultativa, tine de insasi esenta ei.

Romania (dar si multe alte tari) traverseaza o perioada de austeritate…

Eu consider ca austeritatea va arunca economia in haos. In discursul sau de la lansarea antologiei „Economia libertatii. Renasterea Romaniei profunde”, John Médaille a aratat sugestiv ce se intampla atunci cand omul indeplineste in economie rolul porcului: „Piata fortei de munca, ne spun economistii moderni, nu este esential diferita de piata de desfacere pentru porcii vii sau carnea de porc. Reducand fiinta umana la conditia porcului, nu se distruge numai ordinea sociala si se calca in picioare chipul divin din om, dar se distruge de asemenea si ordinea economica. Daca porcul nu poate sa cumpere ceea ce economia globala produce, daca nu poate sa asaneze pietele, cum se spune in termeni economici, daca porcul nu poate sa fie client si sa cumpere marfuri, atunci nici oamenii, redusi la conditia porcului nu pot s-o faca. Doar lucratorii care primesc o rasplata dreapta pentru munca prestata au puterea de cumparare necesara pentru a «aspira» produsele de pe piata.”

Distribuirea de salarii si pensii umflate artificial se cheama socialism. Asta vreti?

Distributismul nu distribuie salarii, fiindca nu „opereaza” cu sclavi despuiati de calitatile lor umane ca sa devina marfuri cumparate la pretul cel mai mic posibil. Asta se intampla in capitalism si in socialism (comunismul avea in exploatare sclavi de-a dreptul). Omul-marfa, tranzactionat – nimic mai strain de spiritul si litera distributismului.

Totusi… si intr-o Romanie „distributista”, oamenii vor iesi pe piata sa-si caute un job!

Modelul distributist promoveaza diferitele forme de asociere voluntara intre mici intreprinzatori sau intre lucratori-proprietari (formele cooperatiste si mutualiste). Doar cel care are ceva in proprietate – pamant, unelte, competente – poate fi autonom (un echivalent ar fi, de exemplu, o tara suverana). Cu o figura de stil, as spune ca idealul distributist este obstea de tarani razesi, in timp ce idealul neoliberal este „sweatshopul”.

Distributismul chiar functioneaza? Daca da, unde? Si cum ar putea functiona si la noi?

Doua exemple dintre multe altele. Economia distributista a Emiliei-Romagna asigura locuitorilor ei cel mai ridicat nivel de trai din Italia; Corporatia Cooperatista Mondragón din Spania, cu peste 100.000 de lucratori-proprietari, a construit o retea de asociatii cu un venit anual de 24 de miliarde de dolari. Distributistii de la Mondragon au pornit acum 50 de ani de la aproape nimic, intr-o regiune, Tara Bascilor, ruinata de razboi si cufundata intr-o saracie lucie. Nu s-au bucurat de subventii, ci au folosit propriile resurse naturale si umane dar, mai ales, o puternica solidaritate.

M-ati intrebat cum s-ar putea aplica distributismul in Romania? Metodele sunt multiple. Sistem microbancar, ajutor guvernamental pentru infiintarea la nivel local de intreprinderi cooperatiste, un nou sistem de impozitare care sa incurajeze pe lucrator sa devina si proprietar la firma unde isi desfasoara activitatea; legi pentru protejarea magazinelor de cartier impotriva marilor lanturi comerciale, reducerea barierelor din calea noilor firme, incurajarea proprietatii in parteneriat, rasplatirea economisirii, desfiintarea reglementarilor care socializeaza riscul si privatizeaza profitul. V-as mai spune si alte masuri, dar o sa ma opresc, deocamdata, aici.

Domnule Hurduzeu, va multumesc mult!

(Interviu realizat de HORATIU SERB)

Ce este distributismul?

„Nu cautati cuvantul in dictionarele limbii romane”, spune Alexandru Ciolan in articolul „Misterele cuvintelor / Distributismul – o economie pentru viitor”, „nu il veti gasi – de altfel, sunt slabe sanse sa il gasiti si in dictionarele straine, cu toate ca desemneaza un concept cristalizat in urma cu aproape o suta de ani in opera balaurului cu doua capete Chester Belloc”. Initiat de unele dintre cele mai stralucite minti apropiate de Biserica Catolica intre cele doua razboaie mondiale, Hilaire Belloc si G.K. Chesterton, distributismul a fost conceput ca o doctrina economica opusa atat comunismului, cat si capitalismului. Probabil definitia cea mai completa a distributismului poate fi gasita in lucrarea lui Hilaire Belloc, „The Restoration of Property” (1936).

In perioada contemporana, distributismul este un sistem economic care face valuri peste ocean, fiind promovat de John Chrysostom Médaille, cunoscut om de afaceri, economist, teolog si cadru universitar american, autorul unei remarcabile carti de doctrina economică, „The Vocation of Business. Social Justice in the Marketplace”, si semnatarul a numeroase articole pe teme de economie si teologie crestina. Alti promotori cunoscuti ai distributismului sunt americanul Thomas Storck, reputat teolog si specialist in invataturile sociale ale Bisericii, iar pe batranul continent profesorul Stefano Zamagni, consilierul economic al Papei Benedict XVI, si Phillip Blond, noul „rege filozof” al conservatorilor britanici. Exista si o varianta autohtona a distributismului, propusa de un grup de intelectuali romani, dintre care, probabil, cel mai cunoscut publicului este Ovidiu Hurduzeu.

Material aparut in revista POINT.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!
Become a patron at Patreon!
0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lăsați un comentariu