Scrisoarea lui Mircea Eliade catre Petre Tutea din 26 decembrie 1941

Scrisoarea lui Mircea Eliade catre Petre Tutea

–26 decembrie 1941–

Petre Tutea (6 oct. 1902 – 3 dec. 1991) a fost unul din cei mai mari oameni ai Romaniei secolului XX. Vecin de celula la Aiud cu marele filosof, Parintele Arhimandrit Justin Parvu ne-a spus: „Nu am cunoscut in tot Aiudul om mai chinuit si mai torturat decit Petre Tutea”. Filosoful roman a fost arestat si anchetat fara condamnare intre 1948-1953, apoi din nou arestat si intemnitat la Aiud intre 1956-1964. Petre Tutea a fost una din cele mai stralucite constiinte pe care Dumnezeu le-a pastrat romanilor pina la iesirea din dictatura socialista. Documentul de mai jos este din arhiva CNSAS.

Draga Petrache,

Prietenul tau, d. J. Constantinescu¹, venit printr’o mie de miracole de la Tokyo, iti aduce aceasta prima scrisoare din parte-mi. Inutil sa-ti spun cate scrisori ti-am adresat in conversatiile nesfarsite cu Nina² si Giza³, conversatii in care geniul si dragostea ta erau prezente cu toate dimensiunile, mirarile si extazele lor. Stii ca esti omul cel mai adnotat din Romania. Dar imi place sa cred ca niciodata nu te-ai indoit de frenezia, minutiozitatea si inteligenta cu care te-am comentat, editat, adnotat si prefatat eu. La noi in casa, alaturi de problema mantuirii si destinul neamului romanesc, alaturi de Camoens⁴ si credinta in normele meditareniene, exista, tot atat de viu si de fecund, fenomenul spiritual Petre Tutea. Nu rosi, draga Petrache, pentru ca pagina de fata este o scrisoare de dragoste.

Imi pare rau ca nu-ti pot vesti, de asta data, nici o opera sfarsita. Am inceput mai multe, dar intamplarile m-au impiedecat pana acum sa trimit in tara un manuscris complet. Era si greu, de altfel. Ramane „Viata Noua”⁵, urmarea, ca sa zic asa, a prietenilor tai „Huliganii”⁶, va avea 3-4000 de pagini, si nu am scris decat a zecea parte, adica un volum de 3-400 pagini dese.

Am inceput o carte oarecum grava, zisa „Camoens, incercare de filozofie a culturilor maritime”⁷. Doar inceputa. Mai inaintata se afla o a treia carte, „Salazar si contra-revolutia in Portugalia”⁸. Imi plac lucrurile cu „contra”- si sper ca va fi gata in vreo doua luni. Nici nu-ti inchipui ce biblioteca de memorii si monografii istorice am cetit, cu puternicele mele dioptrii, pentru pregatirea acestei carti. Documentarea feroce, pana la imbecilizarea finala, a fost pasiunea mea. Pentru o pagina, citesc uneori trei volume. Nu uita, totusi, ca micul volum va fi semnat Mircea Eliade, nu Emil Ludwig⁹, nici Stefan Tvaig¹⁰ (se pare ca suntem siliti sa romanizam cu orice pret!). Viata de la Lisabona este de o dulce inconstienta. Avem toti mica noastra viata interioara: se scumpesc stofele englezesti, Costa Rica a declarat razboiu Axei¹¹, anul acesta Carnavalul¹² va fi la Estoril, sotia insarcinatului cu afaceri al Cubei va avea un copil, etc. Viata diplomatica, precum stii, e plina de probleme si mult gingase.

Intre alte multe boacane, am infiintat si o societate literara, un fel de „Junimea”, lisboeta, cu cei mai interesanti scriitori si carturari portughezi, in care, saptamanal, la mine in casa, tin prelegeri despre lucruri inactuale.

Am devenit, nemeritat, o temuta glorie lusitana. Oamenii acestia m-au castigat prin poetii lor, care l-ar face pe Cioran sa se mire plangand. Altceva, Portugalia nu are. Inutil sa-ti spun ca mi-am alcatuit o biblioteca lusitana si ca discut savant cu filologii.

Asi vrea, uneori, sa vin in tara¹³ si sa ma fac corespondent de razboiu. In orice caz, nu stiu cat voiu mai ramane pe aici. Cinstit cum sunt, nu vreau sa plec inainte de a termina cele cateva carti despre Portugalia – si in nici un caz inainte de a face numele Romaniei firesc ca al soarelui¹⁴.

Draga Petrache, poate voiu avea vreodata fericirea de a primi un rand din parte-ti. Prietenul tau, Jenica Constantinescu, e un om cu totul extraordinar si de o bunatate fara margeni. Nici nu stiu cum i-asi putea multumi vreodata. N-am avut aici nici o carte de-a mea pentru a i-o darui. Spune-i si tu ca ii sunt sincer recunoscator. Imbratiseaza pe toti prietenii. Nu uita pe tanarul Georgel. Iar pe tine, pur si simplu, te mananc.

Al tau, Mircea Eliade.

Lisabona, 26 decembrie 1941.

Este vorba de o somitate in Drept Comparat: Jean (LEONTIN) Constantinescu (1913-1981).
Nina Mares, prima sotie a lui Eliade, a murit de cancer la Lisabona, in Noiembrie 1944.
Adalgiza Tatarescu, fiica a Ninei Mares dintr-o casatorie anterioara, emigrata in 1948 in Argentina.
Luís Vaz de Camões (~1524 – 1580), mare poet portughez.
Roman inceput in 1937, neterminat si publicat abia in 1999, despre care a tinut intre 1940-1942 un jurnal publicat in volumul 1 din „Jurnalul portughez si alte scrieri” (ed. Humanitas, 2008).
„Huliganii”, roman al lui Mircea Eliade aparut in 1935.
Ar putea fi vorba despre studiul „Camoens şi Eminescu”?
Lucrare biografica publicata la Bucuresti in 1942 (republicata in 2002), care l-a facut apropiat al lui António de Oliveira Salazar.
E. Ludwig (1881-1948). Biograf al unor mari personalitati ale sec. XIX si al principalilor oameni politici ai celui de-al doilea razboi mondial.
S. Zweig (1881-1942), scriitor, jurnalist si biograf al primei jumatati a sec. XX.
Ca urmare a atacului japonez de la Pearl Harbor din 7 Decembrie, președintele Calderon al micului stat Costa Rica a declarat razboi Japoniei chiar cu 5 ore inaintea Statelor Unite.
Sarbatoare portugheza anuala.
Eliade a mai apucat o singura data sa se intoarca in Romania, in iunie 1942.
Aluzie la cuvintele testamentare ale scrisorii lui Ionel I. Mota catre Corneliu Z. Codreanu: „Si sa faci, mai Corneliu, din tara noastra o tara frumoasa ca un soare si puternica si ascultatoare de Dumnezeu!”