Tag Archive for: petre tutea

eliade, mircea eliade, a fi sau a nu mai fi roman

Scrisoarea lui Mircea Eliade catre Petre Tutea

–26 decembrie 1941–

Petre Tutea (6 oct. 1902 – 3 dec. 1991) a fost unul din cei mai mari oameni ai Romaniei secolului XX. Vecin de celula la Aiud cu marele filosof, Parintele Arhimandrit Justin Parvu ne-a spus: „Nu am cunoscut in tot Aiudul om mai chinuit si mai torturat decit Petre Tutea”. Filosoful roman a fost arestat si anchetat fara condamnare intre 1948-1953, apoi din nou arestat si intemnitat la Aiud intre 1956-1964. Petre Tutea a fost una din cele mai stralucite constiinte pe care Dumnezeu le-a pastrat romanilor pina la iesirea din dictatura socialista. Documentul de mai jos este din arhiva CNSAS.

mircea eliade, petre tutea

mircea eliade, petre tutea

Draga Petrache,

Prietenul tau, d. J. Constantinescu1, venit printr’o mie de miracole de la Tokyo, iti aduce aceasta prima scrisoare din parte-mi. Inutil sa-ti spun cate scrisori ti-am adresat in conversatiile nesfarsite cu Nina2 si Giza3, conversatii in care geniul si dragostea ta erau prezente cu toate dimensiunile, mirarile si extazele lor. Stii ca esti omul cel mai adnotat din Romania. Dar imi place sa cred ca niciodata nu te-ai indoit de frenezia, minutiozitatea si inteligenta cu care te-am comentat, editat, adnotat si prefatat eu. La noi in casa, alaturi de problema mantuirii si destinul neamului romanesc, alaturi de Camoens4 si credinta in normele meditareniene, exista, tot atat de viu si de fecund, fenomenul spiritual Petre Tutea. Nu rosi, draga Petrache, pentru ca pagina de fata este o scrisoare de dragoste.

Imi pare rau ca nu-ti pot vesti, de asta data, nici o opera sfarsita. Am inceput mai multe, dar intamplarile m-au impiedecat pana acum sa trimit in tara un manuscris complet. Era si greu, de altfel. Ramane „Viata Noua”5, urmarea, ca sa zic asa, a prietenilor tai „Huliganii”6, va avea 3-4000 de pagini, si nu am scris decat a zecea parte, adica un volum de 3-400 pagini dese.

Am inceput o carte oarecum grava, zisa „Camoens, incercare de filozofie a culturilor maritime”7. Doar inceputa. Mai inaintata se afla o a treia carte, „Salazar si contra-revolutia in Portugalia”8. Imi plac lucrurile cu „contra”- si sper ca va fi gata in vreo doua luni. Nici nu-ti inchipui ce biblioteca de memorii si monografii istorice am cetit, cu puternicele mele dioptrii, pentru pregatirea acestei carti. Documentarea feroce, pana la imbecilizarea finala, a fost pasiunea mea. Pentru o pagina, citesc uneori trei volume. Nu uita, totusi, ca micul volum va fi semnat Mircea Eliade, nu Emil Ludwig9, nici Stefan Tvaig10 (se pare ca suntem siliti sa romanizam cu orice pret!). Viata de la Lisabona este de o dulce inconstienta. Avem toti mica noastra viata interioara: se scumpesc stofele englezesti, Costa Rica a declarat razboiu Axei11, anul acesta Carnavalul12 va fi la Estoril, sotia insarcinatului cu afaceri al Cubei va avea un copil, etc. Viata diplomatica, precum stii, e plina de probleme si mult gingase.

Intre alte multe boacane, am infiintat si o societate literara, un fel de „Junimea”, lisboeta, cu cei mai interesanti scriitori si carturari portughezi, in care, saptamanal, la mine in casa, tin prelegeri despre lucruri inactuale.

Am devenit, nemeritat, o temuta glorie lusitana. Oamenii acestia m-au castigat prin poetii lor, care l-ar face pe Cioran sa se mire plangand. Altceva, Portugalia nu are. Inutil sa-ti spun ca mi-am alcatuit o biblioteca lusitana si ca discut savant cu filologii.

Asi vrea, uneori, sa vin in tara13 si sa ma fac corespondent de razboiu. In orice caz, nu stiu cat voiu mai ramane pe aici. Cinstit cum sunt, nu vreau sa plec inainte de a termina cele cateva carti despre Portugalia – si in nici un caz inainte de a face numele Romaniei firesc ca al soarelui14.

Draga Petrache, poate voiu avea vreodata fericirea de a primi un rand din parte-ti. Prietenul tau, Jenica Constantinescu, e un om cu totul extraordinar si de o bunatate fara margeni. Nici nu stiu cum i-asi putea multumi vreodata. N-am avut aici nici o carte de-a mea pentru a i-o darui. Spune-i si tu ca ii sunt sincer recunoscator. Imbratiseaza pe toti prietenii. Nu uita pe tanarul Georgel. Iar pe tine, pur si simplu, te mananc.

Al tau, Mircea Eliade.

Lisabona, 26 decembrie 1941.

  1. Este vorba de o somitate in Drept Comparat: Jean (LEONTIN) Constantinescu (1913-1981).
  2. Nina Mares, prima sotie a lui Eliade, a murit de cancer la Lisabona, in Noiembrie 1944.
  3. Adalgiza Tatarescu, fiica a Ninei Mares dintr-o casatorie anterioara, emigrata in 1948 in Argentina.
  4. Luís Vaz de Camões (~1524 – 1580), mare poet portughez.
  5. Roman inceput in 1937, neterminat si publicat abia in 1999, despre care a tinut intre 1940-1942 un jurnal publicat in volumul 1 din „Jurnalul portughez si alte scrieri” (ed. Humanitas, 2008).
  6. „Huliganii”, roman al lui Mircea Eliade aparut in 1935.
  7. Ar putea fi vorba despre studiul „Camoens şi Eminescu”?
  8. Lucrare biografica publicata la Bucuresti in 1942 (republicata in 2002), care l-a facut apropiat al lui António de Oliveira Salazar.
  9. E. Ludwig (1881-1948). Biograf al unor mari personalitati ale sec. XIX si al principalilor oameni politici ai celui de-al doilea razboi mondial.
  10. S. Zweig (1881-1942), scriitor, jurnalist si biograf al primei jumatati a sec. XX.
  11. Ca urmare a atacului japonez de la Pearl Harbor din 7 Decembrie, președintele Calderon al micului stat Costa Rica a declarat razboi Japoniei chiar cu 5 ore inaintea Statelor Unite.
  12. Sarbatoare portugheza anuala.
  13. Eliade a mai apucat o singura data sa se intoarca in Romania, in iunie 1942.
  14. Aluzie la cuvintele testamentare ale scrisorii lui Ionel I. Mota catre Corneliu Z. Codreanu: „Si sa faci, mai Corneliu, din tara noastra o tara frumoasa ca un soare si puternica si ascultatoare de Dumnezeu!”
petre tutea, emil cioran, crestinism, crestinatate, metafizica, filozofie, religie, religia

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/07/tim.jpg” image_size=”full” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2018/07/tim.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”fade-in”][mk_padding_divider size=”30″][vc_custom_heading text=”Petre Tutea, Scrisoare catre Emil Cioran, despre crestinism” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”bounceInUp”][mk_padding_divider size=”30″][vc_column_text css=”.vc_custom_1532787454852{margin-bottom: 0px !important;}”]Draga Emil,

Ma gandesc cu placere la clipa cand ne-am cunoscut. Tin sa subliniez ca apari, pregnant, in constiinta mea in mod pur, detasat de timp si spatiu. Incerc sa gandesc jocul pe care-l port intre prietenie si admiratie. Am certitudinea ca te-ai implinit, eu insa nu. Ma consolez nu cu aceasta iluzorie forma a nemuririi: gloria, ci cu nemurirea religioasa, care puncteaza cimitirele cu cruci. Crucea simbolizeaza anularea distinctiei intre gloriosi si invinsi. Fara religia crestina omul ar trai nelinistea produsa de limitele vietii si de moartea absoluta. Ce glorios este crestinismul ce populeaza templele si cimitirele cu nemuritori! Religia crestina asigura fraternitatea intre gloriosi si anonimi si invinsi. Fara crestinism, umanitatea ar fi alcatuita din bipezi anonimi si gloriosi. Ce glorioasa e viziunea crestina asupra omului in care nebunii, neimplinitii si geniile se intalnesc, fratern, aici si dincolo.

Religia crestina ne permite sa vorbim despre oameni fara deosebire. Este si firesc, pentru ca, desi fizic se aseamana, metafizic se deosebesc prin destin. De altfel, metafizica, aceasta disciplina filosofica fundamentala, nu a putut si nu poate inlocui religia. Religia crestina, prin puterea ei nivelatoare, inlatura oamenii de prisos; ea inlatura dezgustul existentei si spaima mortii absolute.

Draga Emil, sunt batran, bolnav si trist. Sunt nelinistit de perspectiva mortii. Ce pustie ar fi viata fara temple, sacerdoti si credinciosi. Imi pare bine ca scoala, cu toate disciplinele ei, nu poate inlocui Biserica.

P.S. Draga Emile, cred ca-ti aduci aminte de scrisoarea, trimisa acum cativa ani, prin care te rugam sa-ti las camera de langa Cismigiu. Acum, cand perspectiva mortii ma preocupa mai mult ca altadata, revin cu aceeasi rugaminte, pentru a avea si tu, cand te vei fi intorcand la Bucuresti, un acoperis.

Petre Tutea

3 martie 1991, Bucuresti

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]