Tag Archive for: regina maria

regina maria, regele ferdinand, cimpeni, tara motilor

[vc_section][vc_row][vc_column][mk_image src=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/02/646×404.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://culturaromana.ro/wp-content/uploads/2019/02/646×404.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_custom_heading text=”Regina Maria – Despre moti si Tara Motilor” font_container=”tag:h2|font_size:27px|text_align:center|line_height:2em” use_theme_fonts=”yes” css_animation=”fadeInUpBig”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1549487522848{margin-bottom: 0px !important;}”]Una din cele mai frumoase caracterizari facute Tarii Motilor ii apartine reginei Maria a Romaniei. Suveranii Romaniei reintregite, regele Ferdinand si regina Maria, au vizitat Apusenii in prima jumatate a anului 1919, intr-o prezenta istorica a acestora in Transilvania.

Suveranii Romaniei Mari au participat la inaugurarea podului de fier de peste Aries. Regina Maria a evocat aceasta vizita in „Insemnarile Zilnice”, un jurnal pe care l-a tinut zilnic timp de mai multi ani. In 28 mai 1919, Regele Ferdinand si Regina Maria s-au deplasat de la Truda spre Cimpeni pentru a participa la inaugurarea podului de fier construit peste Aries. Podul este functional si astazi, la aproape 99 de ani de la darea in folosinta. A fost denumit „Podul Regele Ferdinand”.

„Miercuri, 28 mai 1919, Turda, Cimpeni

O zi incantatoare, mai mult sau mai putin rustica, noi indreptandu-ne spre minunatii munti. (…) Am plecat apoi cu masina pe cel mai frumos drum printre dealuri. Toate padurile de pe margine se ridicau falnice in verdele lor nou, pe care se profilau brazii absolut negri. Pretutindeni sate pitoresti si toata populatia afara ca sa ne primeasca, in frunte cu preotul cu crucea in mana. Ei au binecuvantat si ne-au sarutat mainile, au presarat flori in fata noastra, ne-au cantat cantece patriotice, au dansat dansurile lor nationale, toate clopotele de la biserici bateau, femeile mi-au oferit flori si cusaturi facute in casa. A fost un mars triumfal – nu de putine ori mi-au dat lacrimile.

Un sat prin care am trecut avea case care m-au facut sa-mi pierd capul de incantare, ele erau construite din trunchiuri imense de copaci ca niste cutii uriase, incheiate cu cele mai exagerat de inalte si inclinate acoperisuri din paie de culoarea blanei de cartita. De departe, ele aratau ca niste gigantice musuroaie de furnici sau ca uriase caciuli. Nu-mi puteam crede ochilor, nici un basm cu zane nu ar fi putut inventa asemenea case minunate. Cu greu puteam sta linistita in masina mea, simteam ca trebuie sa ma opresc si sa intru in ele. Uneori ele erau grupate ca niste ciuperci de marime fantastica, alteori erau singuratice, ascunse printre copaci in unghere abrupte.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][mk_image src=”https://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2018/03/05/5a9d3d56df52022f753c36b7/646×404.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2018/03/05/5a9d3d56df52022f753c36b7/646×404.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1549487675879{margin-bottom: 0px !important;}”]Toti taranii in costume pitoresti, a fost o priveliste de neuitat. Am sosit la Cimpeni; bucurie si mai deliranta. Ne-am instalat intr-o casuta extraordinar de curata, apartinand prefectului. Oameni draguti, simpli si inimosi, care au facut tot ce au putut sa ne simtim bine si multumiti, dar am fost sistematic suprahraniti si n-am putut refuza nici macar un fel de mancare, deoarece toate femeile din gospodarie contribuisera la pregatirea ei. Dupa-amiaza, o frumoasa plimbare cu masina la casa care i-a apartinut lui Avram Iancu, unul din cei mai iubiti eroi nationali din epoca moderna, un taran simplu care a incercat sa obtina libertati pentru poporul sau oprimat si care sfarsise cu mintea ratacita, pentru ca nici una din promisiunile care i se facusera nu a fost tinuta. El si-a petrecut ultimii ani cutreierand pe toate cararile cu un fluier, un pribeag ce nu-si gasea locul nicaieri si care isi canta melancolicele sale doine ca sa-si aline suferinta inimii. Zona este absolut splendida, iar bucuria emotionanta a taranilor la vederea noastra te misca pana la lacrimi de recunostinta. (…)”

„Joi, 29 mai 1919, Cimpeni, Abrud

Am dormit minunat intr-un pat excelent inconjurata de intreaga atentie si dragoste pe care aceste suflete simple au imaginat-o pentru ca sa ma simt bine. Aici liliacul este inflorit, camera mea era plina de liliac, de lalele galbene si irisi galbeni. Un mic dejun copios, toate preparatele foarte apetisante si pregatite cu atata gingasie de femei din popor, care aici sunt foarte simple si, totusi, ai senzatia ca ele sunt educate. Ele au insa o lipsa de «pretention», care le face foarte placute. Prima noastra indatorire a fost deschiderea unui nou pod care a primit numele de «Regele Ferdinand». Taranii s-au adunat cu totii in jurul nostru – bucuria lor e emotionanta. Am plecat apoi spre Abrud. Locurile sunt foarte frumoase si verdele primavaratic al copacilor face totul incantator, dar vremea nu a fost niciodata prea frumoasa, intotdeauna o mica ploaie era gata sa cada, ceea ce nu facea, totusi, sa scada entuziasmul cuiva. Am sosit la Abrud si am fost primiti minunat. Este un frumos orasel pitoresc, chiar pe coline. Ca de obicei, toti taranii au defilat intr-o mare «Platz», a fost foarte pitoresc, iar entuziasmul popular a fost de nedescris. (…) Desigur ca ne astepta o masa copioasa, dar aici unde femeile din casa se ocupa singure de bucatarie mancarea este deosebit de buna, numai ca, datorita faptului ca fiecare membru al gospodariei a pregatit o parte, esti absolut obligat sa gusti din fiecare fel. Mai ales la sfarsit, se servesc cel putin sase feluri de prajituri, care trebuiesc toate gustate.[/vc_column_text][mk_padding_divider size=”20″][mk_image src=”https://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2018/03/05/5a9d3b70df52022f753c26f3/646×404.jpg” image_size=”medium” lightbox=”true” custom_lightbox=”https://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2018/03/05/5a9d3b70df52022f753c26f3/646×404.jpg” frame_style=”border_shadow” align=”center” animation=”scale-up”][mk_padding_divider size=”20″][vc_column_text css=”.vc_custom_1549487967898{margin-bottom: 0px !important;}”]Intreaga dupa-amiaza a fost ocupata cu un drum lung si foarte frumos pe jos spre un loc unde se scoate aurul din munti, se spala si se colecteaza. Aici ei le numesc «uzine» sau «stampa» (steampuri…) (…) De la steampuri am mers mai departe la un cimitir unde este inmormantat eroul Avram Iancu. Ne-am dus la mormantul lui si s-a oficiat un parastas. Tarani, tarani cu miile peste tot. In cimitir exista un imens stejar pe care ei il numesc Gorunul lui Horea. S-au plantat doi stejari in amintirea vizitei noastre. (…) Desigur ca eu ii iubesc pe acesti oameni. Alaturi de mult iubitul lor Avram Iancu, zace ingropat un tanar ofiter cazut in aceste zile in lupta impotriva trupelor bolsevice. Si el a murit pentru aceeasi cauza, dar de data aceasta a fost o cauza invingatoare. (…)”

„Vineri, 30 mai 1919, Alba Iulia, Blaj

Am plecat devreme de la Abrud in jos pe unul dintre cele mai frumoase drumuri pe care am fost vreodata, printr-o trecatoare in munti, prin cea mai minunata padure de fagi si de brazi intunecosi. Din pacate, nu era soare deloc, dar chiar si fara soare era aproape fantastic de frumos. In multe sate, calde primiri loiale, iar, in final, am ajuns la Alba Iulia, micul orasel al carui nume are un ecou special in sufletul fiecarui roman. (…)”

Sursa: adevarul.ro.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][/vc_section]