Tudor Urse – Homo olteniensis (Nouă descoperire, Omul-de-Olt)

Nu, nu este o glumă, ci chiar vom vorbi astăzi despre ceva care, din păcate, este prea puțin cunoscut la noi, dar mai cunoscut în afară.

Istoria noastră e una plină de urcușuri și coborâșuri, dar mai ales de necunoscute. Avem mii de informații, documente, artefacte care zac prin beciurile diferitelor muzee naționale de istorie care nu sunt cercetate, promovate și legate.

Însă din când în când mai găsim urme de istorie bine cercetată prin cărți precum seria de trei volume scrise de domnul Cornel Bârsan – „ISTORIA FURATĂ – Cronică Românească de Istorie Veche”.

Una din lucrările cele mai complexe, bine legate pe partea de cronologie dar și bine explicată (bazată pe multe surse atât din străinătate, cât și din țară – multe chiar fiind noi ca apariție) despre istoria noastră din antichitate până la anii 1600.

Tot aici în primul volum, găsim o informație extrem de interesantă legată de o descoperire din județul Vâlcea.

Ca să rămânem totuși în tema articolului nostru, să vorbim un pic despre acest Homo olteniensis. Care este povestea lui?

Constantin S. Nicolaescu-Plopșor

Între anii 1960-1969, cercetătorul Constantin S. Nicolaescu-Plopșor face anumite săpături arheologice în satul Bugiulești. Aici, în punctul Valea lui Greuceanu a reușit să scoată la iveală o imensă comoară arheologică datând la circa 1.700.000-2.000.000 de ani. Constantin S. Nicolaescu-Plopșor prin cercetările sale arheologice, este printre primii care deschid drumul cercetării preistorice din țara noastră, acesta pornind mai multe săpături în zona Olteniei.

Astfel s-au descoperit, atât niveluri foarte de vechi de locuire, unelte din oase de animale, cât și o serie de pietre anume atent alese de către ființe umane pentru a fi folosite ca unelte.

În acest loc, pe o suprafață de circa 80 m² s-au descoperit oase de animale ce au fost folosite ca surse de hrană împreună cu trei fragmente de oase provenite de la un om. Mai precis, o diafiză (partea de mijloc) de tibie (fluierul piciorului), precum și două diafize de femur (osul coapsei).

Din studiul oaselor de om găsite, s-a ajuns la concluzia, că omul de la Bugiulești era destul de înalt, ajungând la 1.70m, și își procura hrana îndeosebi din vânatul animalelor din ținut.

Ca să putem face o comparație cu alte descoperiri de hominizi în Europa, cele găsite în Spania, lângă Granada, numit omul de Orce, aveau să fie estimate la circa 900.000-1.600.000 de ani, pe când cele din Anglia de la Bongrave la 500.000 de ani. Deci mult mai tânăr exemplarul spaniol și englez față de cel românesc.

Precizez că exemplarul nostru a fost analizat de mai multe echipe internaționale de cercetători pentru a confirma această descoperire senzațională.

Aceste descoperiri reprezintă așadar ce mai veche prezență a unui om nu doar la noi în țară cât și în Europa!

Astfel dragilor, să țineți minte când este să mai treceți prin satul Bugiulești, Vâlcea, că aici s-a găsit cel mai vechi om din Europa!

A consemnat pentru dumneavoastră,

Urse Morega Tudor Alexandru

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!