In Articole

Tudor Urse - Trianonul nostru cel de toate zilele

An de an, România comemorează pactul istoric de la Trianon. Și ar trebui să fie mai mult de atât! Ar trebui declarată zi națională. Și vom explica mai jos de ce…

Tratatul de Pace de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 de Franța, Marea Britanie, Italia, Statele Unite, Japonia, România, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Cehoslovacia și alte nouă state – pe de o parte – și de Ungaria, principalii reprezentanți de seamă fiind Agoston Benárd, ministrul muncii şi ocrotirii sociale și Alfréd Drasche-Lázár de Thorda, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar de partea ungară iar de partea României, dr. Ioan Cantacuzino, ministru de stat și Nicolae Titulescu, fost ministru, secretar de stat.

Un merit deosebit pentru începerea discuțiilor Trianon îi trebuie acordat lui Alexandru Vaida-Voevod. El a pus bazele acestui tratat și a purtat negocieri cu partea aliaților, unde însuși primul ministru francez, Georges Clemenceau și premierul britanic Lloyd George i-au dat asigurări privind cauza reunificării teritoriale românești.

Tratatul de la Trianon a avut în vedere, în principal, respectarea principiului naționalităților. Și a marcat de altfel, sfârșitul dominației imperiale (austro-ungaro-otomană) din partea de centru și est a Europei dând naștere la începutul erei națiunilor.

Însă în perioada interbelică, acest tratat a fost ținta tentativelor repetate de revizuire din partea Ungariei. Și nu numai. Din 1990 s-a reactivat această idee, mai ales prin intervenții sângeroase chiar cu ajutorul Serviciilor Ungare (Târgu Mureș, 19-21 martie 1990).

Dar de ce e important acest pact pentru noi? Și ce interese ar mai avea Ungaria cu Transilvania?

În primul rând, eliberarea tuturor teritoriilor românești, frumos inscripționate pe interiorul Arcului de Triumf nu ar fi fost recunoscute fără acest tratat.

Actul de la 1 Decembrie 1918 prin intervenția Reginei Maria și a primului ministru Brătianu ar fi fost în van fără ratificarea Trianonului.

Iar cauza tuturor revoluționarilor din 1848 (români, unguri, sârbi, croați, polonezi etc.) de a avea un stat propriu prin recunoaștere internațională, ar fi fost de asemenea în van fără Trianon.

Din păcate există încă resentimente, mai ales de partea ungară, privind nedreptatea comisă prin acest tratat. Cum că Transilvania ar fi aparținut Ungariei de la bun început. Un mare fals evident, având de partea noastră principiul limbii majoritar vorbite (care era de peste 55% româna, recunoscută chiar de Împaratul Franz Joseph). Un exemplu edificator îl putem da din cartea istoricului Mircea Dogaru privind această problemă:

Tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920, între Puterile Aliate și Asociate pe de-o parte și Ungaria pe de altă parte, a fost inspirat de principul călăuzitor ce a stat la baza tuturor tratatelor de pace – principiul naționalităților. Și cum Ungaria era și ea, în cadrul Imperiului dualist, un mozaic de naționalități, în care națiunea „maghiară” nu avea majoritatea, era natural și logic, prin clauzele teritoriale stipulate, ca tratatul de pace să-i schimbe radical fizionomia geografică și să desăvârșească opera de creare sau întregire, pe baze naționale a statelor succesoare.

De aici seria textelor prin care Ungaria „renunță la toate drepturile și titlurile” asupra teritoriilor „situate în afară de noile frontiere ale Ungariei”, în „favoarea statelor cesionare” (Tratatul de la Trianon, Partea a II-a, Art.27) și stipularea din Articolul 45 că „Ungaria renunță la toate drepturile și titlurile asupra teritoriilor vechii monarhii austro-ungare, situate dincolo de frontierele Ungariei… ca făcând parte din România”.[1]

Să mai menționăm cum că Regatul Ungar a dispărut din istorie în urma înfrângerii la Mohacs în 1526 de către otomani? Și de atunci încolo a fost încorporat la rândul lor în landul Habsburgilor? Pai da, chiar trebuie menționat…

Problema stă în folosirea politicului ca factor de ațâțare a unor spirite extremiste (Viktor Orban, UDMR, facțiunile extremiste din zona secuilor și restul partidelor românești) care merg de mult timp, împotriva conviețuirii pașnice de sute de ani a românilor cu ungurii și secuii din Transilvania doar în ideea de a crea inamici noi, probleme noi, cauze noi de rezolvat și de spălarea pe creiere a multor noi votanți.

Personal, am fost în zona secuimii, și am vorbit cu oamenii de acolo din toate comunitățile. Nimeni nu are o problemă cu nimeni, însă când a intervenit politicul au apărut problemele. Sau cum se aplică manualul – cum să mai învrăjbim niște oameni și să manipulăm istoria ca să avem noi probleme, noi votanți.

Am fost și în Ungaria la Budapesta, unde am vorbit cu un prieten ghid pe această temă. Concluzia a fost acceași ca și acasă – interesul politicului de a rămâne la putere prin orice mijloace posibile, mai ales prin folosirea unor organizații extremiste pentru a-și atinge scopurile și folosirea presei pentru a manipula opinia publică.

Ungaria de azi încă încearcă să latre asupra Transilvaniei, însă ar trebui să se uite în propria ogradă.

Ca și noi dealtfel… Cum?

Prin declararea zilei de 4 iunie ca sărbătoare națională și explicarea acestui eveniment la orele de istorie.

Așa că fiecare națiune își are dreptul de a lupta pentru idealul său, dar când acesta intervine peste idealurile celorlalte state, apar noile surse de îmbogățit și domina pentru băieții din umbră.

Divide et impera spunea Iulius Cezar. Dar astăzi ar trebui reformulată ca – Divide et impera politica – Împărțiți și conduceți politic.

Viktor Orban nu are dreptul să conteste o decizie internațională acordată de facto atât României cât și altor state în 1920!

Să reflectăm!

Al vostru,

Urse Morega Tudor Alexandru

Note:

[1] Dr. Mircea Dogaru, „Între Alba-Iulia și Trianon – Ungaria tuturor cauzelor și războaiele de Succesiune”, Editura Mureș, 2019.

Recent Posts

Lăsați un comentariu

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
ilarion felea, parintele ilarion feleanichifor crainic, traditie