Tudor Urse - Whiskey și Vodkă, sau cum se negociază o pace postbelică - Partea a-II-a

Continuăm seria dezvăluirilor istorice pe tema situaţiei României la mijloc de 1945. Stufoasă tare şi pare că nu se mai termină. Asta este şi ideea! Mai întâi se dă o minciună istorică bine plasată în presă, pe care următoarele generaţii le digeră fără vreun semn de întrebare şi ghidare, apoi apar dezvăluirile.

Problema este şi rămâne cine să le mai creadă? Sunt adevărate? Sunt manipulate? Tot ce pot să vă răspund la această întrebare este că tot ce înseamnă declasificari după o perioadă de tăcere (evident legată de siguranţa naţională şi altele pe care le vom detalia în alt aticol) sunt anexe după originale! Deci nu pot fi falsuri pentru că falsurile nu rămân inventariate în arhive. Ele există evident, însă au viaţă scurtă şi sunt distruse de Servicii înainte de cele originale.

De ce? Pentru că dacă ar fi dezvăluite, ar distruge tot sistemul informativ şi ar pune în pericol viaţa agenţilor ţării în chestiune cât şi a familiilor lor. E bine gândită. Astăzi, însă se pot afla mult mai repede mulţumită celor din sistem care decid să dezvăluie şi altor surse ajutătoare precum Wikileaks etc. În trecut dura mult mai mult această problemă.

În articolul de astăzi puteţi vedea bătălia care se dădea pe spaţiul estic european dar şi cum britanicii nu aveau de gând să salveze România din ghearele Marelui URSS. Grecia era pe masa lor, iar restul s-a negociat echitabil (vedeţi Iugoslavia, Ungaria şi Cehoslovacia).

Un lucru interesant este telegrama cu privire la Carol al-II-lea. De ce s-au interesat de el? Ce legătură mai avea regele Carol cu serviciile şi Antonescu? Mihai ştia despre asta? Întrebări complexe la care vom încerca să răspundem împreună în următoarele dezvăluiri.

Luaţi, citiţi, analizaţi, reflectaţi şi daţi mai departe.

Aşa ne vom înţelege cu adevărat istoria…