In Articole

Un ateu vorbeste si crede ca Dumnezeu este o fantezie a omului

Mi s-a intamplat recent. Am fost martorul unei conversatii dintre cateva persoane, colegi de serviciu la biroul unde lucrez, despre Dumnezeu si chestiunea de a fi ateu. Desi am fost un simplu observator, sigur ca am avut in mine raspunsuri contra colegului nostru care s-a declarat ateu, insa nu mi le-am exprimat.

Acesta a afirmat in acea conversatie ca el nu vrea sa aiba de-a face cu chestiuni inchipuite de mintea omului, precum Dumnezeu sau religie, considerandu-le niste fantezii, in ultima instanta. Spunea ca omul a inventat pe Dumnezeu ca sa creada in ceva. Pe langa faptul de a fi ateu, dumnealui se considera socialist si marxist. Aceasta gandire si auto-considerare „de stanga” abunda foarte mult in lumea noastra si face parte din ceea ce numim apostazia in care traim in prezent. Apostazie care se traduce prin lipsa luminii, adica lipsa intelepciunii, mai degraba.

In momentul in care, din pacate, numim lucrurile asa cum am facut in cele scrise mai sus, aceste persoane care se considera astfel se simt cel putin usor jignite, chiar daca ei se intituleaza astfel, ca atunci cand ar fi vorba de un soi de antisemitism din partea noastra, interlocutorul lor. Mi s-a intamplat si acest lucru, fapt care m-a surprins. Insa, una peste alta, conceptul acelei persoane a fost cel putin interesant de studiat.

Despre ateism s-a vorbit extraordinar de mult. Daca luam si studiem trecutul, istoria lumii, observam diferite stadii de abordare a subiectului, de la cele mai violente, in care in lumea antica un ateu era considerat un paria, un nelegiuit, era eliminat din comunitatea in care traia, ba chiar era considerat un infirm, o rusine pentru cetatea in care se afla. Altii erau dezmosteniti precum persoanele care se declarau sau erau descoperite ca fiind homosexuale, pana nu de mult, chiar acum cativa zeci de ani sau mai bine de o suta de ani, in diverse tari. Aceste tipuri de gandire au fost considerate ca un fel de boala mentala care se abate asupra acelor persoane. Oare o fi fost pe buna dreptate sau majoritatea oamenilor de pe Pamant erau nebuni?

In alte situatii, gandirea atee era considerata o gandire inferioara care pierdea mereu in dezbaterile publice, pana cand chiar cei care credeau in Dumnezeu au inceput sa piarda din lipsa de dovezi, pentru ca ei insisi nu mai aveau trairi religioase profunde si reale.

Cred ca o prima dovada pentru a evidentia acest lucru, in civilizatia noastra, a fost acum multe mii de ani in Babilonia. Pe atunci s-a tinut un congres extraordinar de tip stiintific, filozofic dar si religios a carui tema era daca omul are suflet sau nu. Pe atunci, spun traditiile antice, s-a pronuntat un mare avatar, un mesager spiritual foarte elevat pe nume Ashiata Shiemash, un venerabil maestru spiritual, spunand ca mintea umana nu poate demonstra nimic din ceea ce nu a trait si nu poate trai. Mintea umana este in limitele ei, iar pentru a dovedi sufletul uman este nevoie de un cu totul alt instrument, care este constiinta. A fi constienti de sufletul uman este modul de a dovedi acest lucru. Atunci a fost un prim semn de decadere spirituala in care omenirea se afla.

Mai tarziu au aparut alte forme, inclusiv cele care au dus la apogeu rationalismul de mai tarziu, de exemplu cel care s-a manifestat in Franta, in timpul si dupa revolutia de la 1789. Acel rationalism s-a declarat victorios in istorie. Vreau sa ma refer la gandirea de tip aristotelian. Aceasta a reusit devierea gandirii naturale umane din sfera inimii, in sfera creierului si a mintii. Inainte-vreme, pe timpurile Egiptului Antic, inainte de caderea lui, oamenii gandeau cu inima si simteau cu creierul, cu mintea. Aristotel a reusit inversarea acestui proces prin gandirea pe care a impus-o, prin exercitiile logicii formale, prin silogisme, asilogisme, prosilogisme etc., care au excitat mintea umana aruncand-o din sfera ei de receptivitate, in sfera emitatoare. Astfel, oamenii am inceput sa gandim mai mult, sa emitem ganduri nu din inima, ci din minte, cea care pana atunci a fost precum un lac linistit in care se oglindeau misterele Universului. Dupa ce s-a tulburat au disparut trairile transcendentale pe care le-au avut oamenii, si cu ele si trairea de Dumnezeu. A aparut ateismul afirmat public si s-a consolidat in secole.

Deci, problema nu este noua. E veche. E precum un demon tentator care da tarcoale si vrea sa se instaleze in mintea umana pentru a o perverti. Desi aceasta afirmatie pare dura, sa observam istoria recenta si atrocitatile, milioanele de crime umane comise de catre personaje care s-au declarat atee si au declansat atat revolutii sangeroase cat si (dar mai ales) cele doua razboaie mondiale, mizerie pe care vrem s-o trecem sub pres.

Ajungand la Marx si Engels, indivizi cu totul controversati datorita amestecului de informatii intelectuale de cele mai multe ori eronate, fraudate de la alti exponenti ai vremii, si care au condus la o confuzie enorma, desi cei care le-au fost si sunt adepti considera ca l-au gasit pe Salvatorul omenirii, descoperim niste idei de tip aristotelian care deviaza teologia si o transforma in ceea ce banuiam ca era: teoretizare exacerbata pe tema lui Dumnezeu. Acestia doi isi iau ideile in istorie de la alte personaje precum Ludwig Feuerbach (cu a sa Esenta a Crestinitatii) si Jakob Bachofen (cu al sau Matriarhat).

Ce spunea Feuerbach despre Dumnezeu:

„Ideea de Dumnezeu este ignoranta care rezolva toate indoielile prin reprimarea ei.”

Dar trairea de Dumnezeu? Vedeti, insasi etichetarea chestiunii prin cuvantul idee taie toate elanurile spirituale, sa spunem asa. Omul, deja nu mai vrea sa traiasca pentru ca Dumnezeu este o idee in conceptia acestui personaj. La fel si in conceptia colegului nostru.

Dar despre teorie, ce spunea in a sa carte Feuerbach:

„Bucuriile teoriei sunt cele mai dulci placeri intelectuale ale vietii.”

Nici pe departe trairile mistice. Acestea sunt blamate mai ales in ziua de azi. Cel mai bine este teoretizarea si atat. Devine un drog pentru aceste persoane. Nu au o viata plenara ci o viata in placeri, precum hedonismul din Grecia Clasica.

Ce mai spunea despre Dumnezeu:

„A cunoaste pe Dumnezeu si nu pentru a fi Dumnezeu, a cunoaste binecuvantarea si a nu se bucura de ea, este o stare de dezbinare sau de nefericire.”

Imbutelierea in minte adoarme constiinta intr-adevar. Francisco Goya a descris-o foarte plastic in ale sale Capricii, ale caror motto este „somnul ratiunii naste monstri”. Insasi gandirea este tranchilizata pentru ca este emitenta unor fantezii despre Dumnezeu, si nu fantezii de Dumnezeu. Astfel ca, Dumnezeu nu este o fantezie ci fantazmam despre Dumnezeu, fara ca macar sa fi trait ceva in legatura.

Incalcelile mintii, labirintul teoriilor este teribil de incurcat si abisal. Este intuneric total, insa un joc al formelor fara de sfarsit in fata ochilor mintii. Numai o lovitura puternica aplicata constiintei ne mai poate trezi.

Persoanele atee pe care le-am cunoscut recent au, de asemenea, o aversiune foarte viscerala, uneori, fata de biserica. Aproape ca nu suporta ideea. Iar in ceea ce priveste, de exemplu, chestiunea Catedralei Mantuirii Neamului spun ca o astfel de cladire foarte somptuoasa nu poate sa mantuiasca un popor intreg, ceea ce poate ca sunt de acord dintr-un punct, si ca, mai degraba sa se construiasca spitale pentru cei suferinzi, bolnavi, decat astfel de biserici mari. Dar eu va intreb: credeti ca spitalele vor putea mantui sau macar vindeca poporul nostru? Aceasta in masura in care sistemul medical de la noi este aproape complet decazut. Alopatia reductionista domneste suverana peste acest sistem si nu vindeca pe nimeni. Deci, la ce bun? Si va mai intreb: stim sa gandim sau nu gandim? Este doar o reflectie.

Bisericile au menirea de a atrage asupra noastra si energii superioare care ne incarca. Acestea, pentru oamenii mai sensibili, sunt o realitate. Ateul, in schimb, nu este un om sensibil pentru ca nu are astfel de valori launtrice. Insasi notiunea de constiinta sau suflet ii este complet straina, o fantezie. Nu crede in asa ceva si pleaca din aceasta lume poate netraind niciodata asa ceva. Cei sensibili simt compasiune pentru astfel de persoane care gandesc asa de straniu. Iar pe unii ii supara aceste afirmatii pe care le fac ateii.

Imi aduc aminte, totusi, ca am aflat recent despre un medic ateu. Doctorul Brian Weiss este unul dintre aceia care s-au declarat atei. Insa, metoda sa de lucru, de terapie, implica regresii si retrospectii asupra vietilor anterioare si asupra reincarnarii. Desi este ateu, acesta a avut si are anumite trairi foarte speciale care nu au nimic de-a face cu ateismul obisnuit, acela teoretic, intelectualoid, ci nu crede in fantezia de Dumnezeu, dar a trait realitati in legatura cu Dumnezeu si cu faptul ca omul nu are numai o singura viata. Eu nu l-as mai numi ateu, ci din contra. Este un om al faptelor, nu al teoriilor. A scris si carti precum CrescendoAmintirile unei vieti trecuteMulte vieti, multi maestri, Acelasi suflet, multe corpuri etc. Dansul este psihoterapeut, hipnoterapeut si a descoperit aceasta chestiune a vietilor anterioare prin practica facuta pe pacientii sai, cand acestia isi aminteau de anumite traume pe care le-au trait in alte vieti. Dovezile sunt uimitoare in acest sens. El era sceptic si totodata ateu cu privire la teoria despre Dumnezeu. Astfel ca, a inceput sa practice pe el insusi si a trecut prin anumite faze in care si-a dovedit singur existenta acestor lucruri. A ajuns sa scrie carti despre aceasta, sa tina conferinte, seminarii si ateliere de lucru, sa practice meditatia si regresia asupra vietilor anterioare inclusiv cu pacientii sai. Marturiile sale sunt mai mult decat suficiente pentru a convinge orice ateu, daca doreste sa se convinga asupra realitatii acestor lucruri.

In alta ordine de idei, chestiunea ateismului si apostaziei in care s-a cufundat societatea umana dupa sfarsitul asa-zisului Ev Mediu a cunoscut o schimbare de paradigma odata cu aparitia contrapartei materialismului dialectic si rationalismului de tip pozitivist, si anume Miscarea Teozofica prin exponentii sai Blavatski, Leadbeater, Besant, Bailey, Steiner etc. Acestia, dar mai ales Madame Blavatski, au incercat sa aduca interesul in zona paranormalului si a esoterismului real. Impreuna cu acestia au mai aparut si curentul spiritist prin reprezentatii sai Camile Flamarion, Florence Cook sau Eusapia Palladino, Harry Houdini, celebrul iluzionist cu puteri necontestate la acea vreme, persoane care au incercat, prin experimentele lor, sa arate societatii, oamenilor ca mai exista si altceva in afara de lumea fizica. Din pacate, in pofida multimii de dovezi pe care le-au demonstrat, au esuat in a trezi un interes masiv in stirpea umana a acelor vremuri, mai ales in Europa, primul continent crestinat dar si primul afectat de un materialism ateu de o foarte densa vibratie. Doar un interes foarte mic, trezit in putine persoane, a fost rezultatul eforturilor lor.

Si totusi, cum se face ca in acelasi timp cu farsorii Marx si Engels, cu ale lor minciuni epocale care au dus la crime oribile in masa, au mai fost si persoane cu adevarate capacitati interioare precum clarvedere, intuitie, capacitatea de teleportare, cum se numeste acum, si nu au fost cunoscuti atat de mult, precum primii doi mentionati, incat sa stie toata lumea despre ei, decat o mica parte din omenire? Existenta lor s-a incercat a fi tinuta ascunsa pe cat posibil pentru a mentine umanitatea intr-o ignoranta incredibila, sa nu se intrebe, sa nu cerceteze, sa nu inteleaga si sa nu simta nevoia de a-l gasi pe Dumnezeu. Cu toate acestea, materialismul dialectic a dat gres masiv in epoca si va da gres in continuare.

Cu toate acestea, experimentul lui Florence Cook, in Londra, in anii 1870,  a fost unul foarte interesant, prin care a demonstrat fizic realitatea unei fantome. A fost vorba despre un personaj numita Katie King. Aceasta, prin intermediul mediumului Florence Cook, a fost materializata in plan fizic in timpul sedintelor de spiritism. Aparea foarte reala fizic, iar participantii au putut verifica realitatea ei. Era o aparitie care putea fi verificata inclusiv prin atingere. Se simtea foarte clar ca acea aparitie era fizica, deja, era in carne si oase. Ei bine, cu toate acestea, impactul asupra oamenilor nu a fost unul scontat. Putini au fost convinsi insa, multi oameni au si uitat de aceste dovezi.

Vedem ca lumea se impartea in doua: materialista si spiritualista, iar din aceasta impartire au iesit alte doua categorii de oameni mai tarziu in epoca, in secolele ce urmau. Materialistii s-au dezvoltat prin -ismele lor care au umplut lumea de sange prin sec. XX, ca mai apoi, dupa 1990, sa actioneze la nivelul mentalului colectiv prin imensa confuzie teoretica pe care au lansat-o in spatiul public. Chiar si asa, marxistii esueaza prin succesul lor. Desi multe persoane le umple randurile, acest tip de sofism de distragere are menirea sa esueze lamentabil si fatal pentru ca sufletul uman, constiinta umana nu poate fi distrusa, cel mult adormita, redusa la starea sa latenta de embrion. Insa, chiar si asa, aceasta continua sa fie in pofida tuturor supliciilor istorice.

Spiritualistii s-au distins prin amputarea acum peste o mie de ani a doctrinelor religioase. Vina a fost in totalitate a clericilor care au inceput adulterarea si distrugerea invataturilor orale si scrise. Apoi a fost data mai departe, aceasta vina, pe esecul religiei de parca religia ar fi avut vreo vina pentru rea-vointa oamenilor din acele vremuri, care au comis asemenea delicte asupra invataturilor. Toate religiile, atat cele orientale, cat si cele occidentale, au avut de suferit asemenea amputari si grefari cu minciuni, cu falsitati si escrocherii intelectuale provenite din mintea subiectiva a auto-proclamatilor reformatori religiosi. Daca si in ziua de azi, actualul Papa isi permite blasfemiator sa modifice dupa bunul plac rugaciunea Tatal nostru, va puteti imagina pana unde s-a ajuns.

Mai departe in timp, spiritualistii, intai cei din cadrul bisericilor, sinagogilor, templelor si moscheelor, apoi cei din afara locasurilor de cult, au comis delictul de a ateiza religia prin masiva activitate de modificare a invataturilor. In timp s-a ajuns la actuala forma, de exemplu, a Bibliei, o forma aproape total adulterata pe care ignorantii dau vina ca este minciuna lui Dumnezeu si marxistii jubileaza prin celebrarea motto-ului lor ca „religia este opiul popoarelor”, in masura in care Marx a fost rabin, desi a fost expulzat din cadrul religios al conationalilor sai. Ignoranta umana, astfel, a dus la concluzia ca, chipurile, Dumnezeu este de vina pentru asemenea invataturi sangeroase. Sa mai mentionam si Coranul? A fost si este o alta scriptura masiv adulterata de catre oameni, nu de Dumnezeu. Mai putem avea incredere in ceea ce scrie in aceste scripturi, daca s-a umblat la ele?

Mai tarziu, prin secolul XX, s-au realizat incredibile experimente atat stiintifice, cat si profund spirituale, dovedind existenta altor dimensiuni decat cea fizica. Ne aducem aminte de faimosul experiment al fantelor duble realizat la inceputul secolului trecut. De asemenea, Nikola Tesla, Albert Einstein, Erwin Schrodinger sau Niels-Bohr au fost mari oameni de stiinta care au demonstrat puterea energiei si a luminii ca fascicole de fotoni. A aparut ceea ce numim astazi fizica cuantica, care, culmea pentru materialistii atei, isi trage seva din Vedele Indice. Mai tarziu, experimente asupra apei, de exemplu, realizate de Henri Coanda si Patrick Flannagan au adus dovezi in plus despre realitatea invizibila a vietii, a lumii fizice si dimensiunile de un grad mai inalt de vibratie. Apoi, putem vorbi si despre Tao al Fizicii, o lucrare realizata de catre binecunoscutul om de stiinta austriac, Fritjof Capra. Toate acestea sunt suficiente dovezi pentru ca ateii sa cerceteze si sa inceteze a mai crede in falsuri istorice de proportii precum marxismul. Sa ne aducem aminte ca, intr-unul din congresele comuniste din sec. XIX, Marx insusi s-a ridicat in picioare si a declarat cu voce tare: „Domnilor, eu nu sunt marxist!”. Aceasta afirmatie a starnit rumoare si multe urlete, galagie in sala. Asa ceva era, in mod hilar, inadmisibil pentru ei. In fine..

Religia, in cele din urma, a dovedit mereu oamenilor ca este o traire interioara foarte profunda si complexa, cu multe aspecte. Doar cei care au chemarea reala de a intelege procesul religios al omului vor putea sa o si puna in practica. In schimb, persoane care nu au astfel de chemari, si pe deasupra mai au si astfel de idei eronate, venite din ignoranta, nu traiesc asa ceva. Nici nu mai este indicat sa ii convingem de ceva in legatura cu aceste chestiuni. S-a spus foarte clar: cere si ti se va da, bate si ti se va deschide. Pai, atunci, sa caute si sa gaseasca, sa afle. Este inutil sa li se spuna ca Dumnezeu nu este o fantezie, ci mai degraba o forta creatoare care face, sustine si desface intregul Univers. Insusi atomul contine o parte divina, de o energie uimitor de inalta, imposibil de cuprins cu mintea umana. Asistam, sau vom asista, la o unire naturala dintre religie si stiinta asa cum a fost odinioara. Astfel religia va putea deveni stiintifica (si nu teologica), iar stiinta religioasa, prin care se vor putea (daca nu deja se intampla) explica marile fenomene paranormale (adica dincolo de „normalul fizic”), redevenind esoterismul real de alta data.

Pentru cei atei mai este doar o intrebare simpla cu care sa le inchidem gura si sa ii smerim: oare electricitatea exista? Nu o vedem, dar ii vedem efectele, nu-i asa?

Astfel ca, a afirma astazi ca esti ateu, oricine altcineva ai fi tu, este o dovada de o masiva ignoranta. Trezeste-te, omule, sau vei ramane in urma cu intregul trecut istoric in putrefactie!

 

Recent Posts

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
economia romaneasca, puterea otomanacalin georgescu, iesirea din matrix, proiect de tara, apa, hrana, energie, leadership, prin noi insine
%d bloggers like this: