In Articole

Vasile Goldis - un parinte al patriei

E interes obstesc sa-i cunoastem pe barbatii care vin din Ardeal cu atmosfera racoritoare a muntilor lui, cu vointa otelita in luptele darze pentru viata nationala, cu conceptia lor de moralitate austera.

Vasile GoldisAutobiografie.

Vasile Goldis s-a remarcat ca un neobosit luptator si patriot atasat neamului sau si intereselor acestuia. Indelungata si rodnica sa activitate in beneficiul tarii si al poporului a fost in acelasi timp lupta sustinuta pe plan politic si cultural pentru afirmarea idealului de libertate nationala al romanilor din Transilvania. El a avut un rol remarcabil in marile probleme nationale si national culturale in calitatea sa de sfatuitor si conducator, ascultat si urmat datorita prestigiului pe care l-a obtinut, prin invatatura si intelepciunea sa, prin ideile si faptele sale, ca un profesor de inalta tinuta, ca presedinte al „Astrei”, ca un ministru al invatamantului, culturii si cultelor, ca personalitate in cel mai bun inteles al cuvantului.

Patriei i-a inchinat gandurile si nazuintele sale, iar libertatea si unitatea romanilor au devenit pentru Vasile Goldis notiuni cu valoare de simbol, dar si de program politic.

Patriot cinstit si sincer, s-a identificat permanent cu poporul. „Nu revendic nimic pentru mine…”, obisnuia sa spuna atunci cand apara interesele poporului sau.

Cei care l-au cunoscut, ca si cei care i-au cercetat viata si activitatea, l-au considerat si il considera ca fiind un stralucit reprezentant al miscarii nationale a romanilor din Transilvania din acea epoca.

Vasile Goldis s-a nascut in satul Lunca Teuz, in judetul Arad, la 12 noiembrie 1862 in casa bunicului sau, Teodor Goldis.

A primit o educatie aleasa datorata bunicului sau si tatalui sau, care i-a insuflat dragostea pentru cele mai nobile traditii nationale ale romanilor ardeleni.

Ca elev, a studiat la mai multe scoli, ajungand la varsta adolescentei la liceul maghiar din Arad. S-a dovedit a fi un elev eminent, cu aptitudini deosebite pentru istorie, literatura si filosofie, terminand in anul 1881 cele 8 clase de liceu ca sef de promotie cu nota exceptionala si luandu-si bacalaureatul cu distinctia „Eximio modo”.

Din anul 1881 a intrat student la Facultatea de litere si filosofie a Universitatii din Budapesta, pe care a terminat-o in anul 1886, studiind intre timp, din anul 1882 pana in 1884, la Viena. Si-a inceput cariera didactica la Preparandia din Caransebes, apoi din anul 1889 s-a mutat la Brasov, unde a lucrat pana in anul 1901, ca profesor de liceu. Printre colegii de la Brasov s-au aflat Valeriu Braniste si Virgil Onitiu, iar printre elevi, stralucitii intelectuali de mai tarziu: Octavian Goga, Sextil Puscariu, Onisifor Ghibu, Ioan Lupas s.a.

A fost un dascal stralucit, fiind foarte apreciat de elevii sai atat pentru cunostintele sale cat si pentru calitatile deosebite de pedagog. A avut alte preocupari in afara celor legate de invatamant. A scris articole pe teme de literatura, fiind socotit un talentat gazetar. El a excelat si in domeniul oratoriei. Dovezi in acest sens sunt numeroasele sale discuri si cuvantari remarcabile.

Dupa o lunga cariera didactica desfasurata la Brasov, in anul 1901, s-a mutat la Arad, din motive de sanatate. Aici isi va relua aceasta activitate ca director al scolii de fete, intre anii 1901-1905.

Un loc important in viata lui Vasile Goldis l-a ocupat participarea sa, sub diferite forme, la viata politica. A fost membru marcant al Partidului National Roman din Transilvania. Inca din 1905 alaturi de alti membri ai acestui partid, ca Aurel Vlad, Ioan Suciu, Aurel Lazar, a propus sa fie abandonata vechea tactica pasivista fata de politica oficiala promovata de Budapesta si Viena. Acestia s-au pronuntat pentru o politica mai activa. Tactica noului activism, preconizata de Vasile Goldis, desi nu a fost adoptata principal la Conferinta Nationala a P.N.R. din Transilvania (1905) va fi urmata totusi, de aproape toti conducatorii partidului. In anul 1906 a devenit deputat in parlamentul de la Budapesta unde a desfasurat pana in anul 1910, o activitate deosebit de rodnica.

In aceasta calitate el s-a pronuntat pentru acordarea de drepturi politice largi, democratice, pentru romani si pentru recunoasterea P.N.R. din Transilvania. Intr-o serie de discursuri Vasile Goldis a cerut respectarea libertatii nationale si a aparat invatamantul romanesc de faimoasa lege scolara a ministrului Appony, a criticat legea electorala preconizata de contele Andrassy Gyula. Datorita intransigentei ideilor sale, precum si modului de a pune diferite probleme, el va deveni in Parlamentul de la Budapesta un adversar de temut.

Activitatea sa politica nu a fost intrerupta de esecul inregistrat in anul 1910, cand a candidat din nou pentru parlamentul de la Budapesta si nu a obtinut voturile necesare. El a continuat sa apere interesele romanilor si in perioada urmatoare, folosind alte cai si mijloace. In urma unor conflicte din sanul P.N.R. din Transilvania, privind forma de tratat pe ca trebuiau sa o aleaga romanii din Imperiul austro-ungar, Vasile Goldis, alaturi de alti militanti, va incerca sa reintroduca disciplina si sa refaca unitatea partidului.

Incepand din anul 1911 el a primit sa conduca ziarul „Romanul” din Arad. Datorita talentului sau de gazetar, acest ziar va deveni un important instrument de lupta al romanilor pentru infaptuirea unirii. Ca director al ziarului, a refuzat, in martie 1916, sa subscrie la „Declaratia de fidelitate” ceruta de contele Tisza, imediat dupa intrarea Romaniei in razboi. Ca urmare, ziarul „Romanul” va fi suspendat, dar va reaparea la 7 noiembrie 1918, in preajma pregatirii evenimentelor de la Alba Iulia.

In anul 1913, P.N.R. din Transilvania a acceptat reluarea tratativelor (esuate in 1910) cu guvernele ungare, dar nu s-a ajuns la un compromis datorita cercurilor soviniste ale aristocratiei si a marii burghezii maghiare reprezentate de ultranationalistul conte Tisza Istvan. Acestea dovedeau ca guvernele de la Budapesta nu s-au straduit sa satisfaca nici macar cele mai elementare drepturi ale populatiei romanesti. In pofida unei atitudini moderate, imprimata de conducerea P.N.R. in timpul primului razboi mondial, Vasile Goldis a criticat politica oficiala care continua deznationalizarea romanilor din Transilvania. El a protestat impotriva abuzurilor fata de romani, impotriva internarii unor romani in lagarele de concentrare, considerati suspecti „necredinciosi” si „elemente periculoase”. Aceasta atitudine s-a manifestat pana la sfarsitul razboiului.

Ca urmare a infrangerii totale a monarhiei austro-ungare pe fronturile primului razboi mondial, membrii Comitetului Executiv al P.N.R. s-au intrunit, din initiativa lui Mihai Veliciu si a lui Aurel Lazar, in casa acestuia, la Oradea, la 12 octombrie 1918 si au hotarat redactarea unei declaratii care urma sa fie prezentata in camera deputatilor a parlamentului de la Budapesta. Declaratia a fost conceputa de Vasile Goldis. Acest moment a insemnat inceputul actiunilor P.N.R. care au precedat Marea Unire din 1918. Iata un fragment a ceea ce doreau conducatorii politici ai romanilor transilvaneni: „Pe temeiul dreptului firesc ca fiecare natiune poate dispune, hotara singura si libera de soarta ei – un drept care este acum recunoscut si de catre guvernul ungar prin propunerea de armistitiu a monarhiei – natiunea romana din Ardeal si Ungaria doreste sa se foloseasca de acest drept ca, libera de orice inraurire straina sa hotarasca singura plasarea (asezarea) ei printre natiunile libere…”

Deoarece evenimentele s-au amplificat a avut loc la Budapesta, la 17-30 octombrie 1918 constituirea Consiliului National Roman Central (CNHL) ce urma sa aplice in practica masurile preconizate in Declaratia de la Oradea din 1 octombrie. In comunicat se arata: „Romanii din Ungaria si Transilvania si-au constituit Comitetul National Roman, ca unicul for care reprezinta vointa poporului roman si se bazeaza pe libera hotarare asigurata de curentul vremii si de vointa popoarelor libere”. CNRC era alcatuit din sase reprezentanti ai PNR si sase reprezentanti ai PSD. Intre cei sase membri ai PNR se afla si Vasile Goldis. Acest organism politic si-a stabilit sediul la Arad, unde reapare ziarul „Romanul” (7 noiembrie 1918). In urma acestui eveniment au fost constituite garzile si consiliile nationale romane. Ele au fost create conform indicatiilor date prin manifestul „Catre Natiunea Romana”, redactat de Vasile Goldis.

La 18 noiembrie 1918 a urmat un alt manifest intitulat „Catre popoarele lumii” redactat in limbile romana si franceza care exprima hotararea nestramutata a natiunii romane din Transilvania de a se uni cu Romania indiferent de ceea ce s-ar hotara la Conferinta de pace a popoarelor, aceasta fiind singura solutie fireasca si logica totodata. Manifestul, semnat de Stefan Cicio Pop in numele Marelui Sfat al Natiunii Romane, se incheia astfel: „Natiunea romana din Ungaria si Transilvania spera si asteapta ca in nazuinta ei spre libertate o va ajuta intreg neamul romanesc cu care una voim a fi de aici inainte in veci”.

La sfarsitul lunii noiembrie s-au amplificat actiunile privind convocarea unei adunari reprezentative a romanilor din Transilvania pentru a fi consultata in privinta unirii cu Romania. Vasile Goldis s-a aflat din nou in valoarea evenimentelor, redactand textul convocarii acestei adunari, pe care a conceput-o ca pe un forum al intregii natiuni romane a carei vointa trebuia sa fie lege. El are meritul de a fi ales, pentru desfasurarea acestei adunari nationale, orasul Alba Iulia, cetatea de scaun a voievodului Mihai, pentru rezonanta si simbolica si incarcatura de istorie ce cuprinde numele acesteia.

Ca un omagiu adus marelui luptator si patriot Vasile Goldis, acestuia i s-a incredintat misiunea de a rosti cuvantarea solemna si de a reprezenta Rezolutia Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918. Intr-o expunere de inalta tinuta patriotica Vasile Goldis a subliniat faptul ca poporul roman nu-si revendica de fapt nu cere nimanui dreptul la autodeterminare si la existenta nationala de sine statatoare, ci „decreteaza” unirea sa cu Romania, ca un drept natural, sacru al oricarei natiuni. Rezolutia din 9 puncte a Adunarii Nationale de la Alba Iulia prevedea unirea pentru veci a Transilvaniei cu Romania. Aceasta hotarare a consacrat astfel, pentru totdeauna, un ideal al romanilor.

Dupa 1 Decembrie 1918, Vasile Goldis va ocupa, pe rand, diferite functii cum au fost: ministru al cultelor si instructiunii publice in Consiliul Dirigent; vicepresedinte al acestui guvern; vicepresedinte al delegatiei care la 12 decembrie 1918 a prezentat la Bucuresti, regelui Ferdinand, actul unirii adoptat la Alba Iulia la 1 decembrie; ministru in guvernul central (1918-1919); deputat la Radna (1919); membru de onoare al Academiei Romane; ministru al artelor si cultelor (1926), presedinte al „Astrei” (1923-1932).

Vasile Goldis si-a petrecut ultimii ani ai vietii la Arad, slabit de varsta si bolnav. Pana la sfarsit a dus o viata modesta si austera. S-a stins din viata la 10 februarie 1934, in localitatea Arad.

Datorita prestigiului deosebit de care s-a bucurat, autoritatile i-au organizat funerarii nationale.

A fost inmormantat in cimitirul „Eternitatea”.

Ganditor si om politic remarcabil, Vasile Goldis a fost in acelasi timp un mare patriot, un luptator neobosit pentru desavarsirea unitatii politice a tuturor romanilor, pentru apararea independentei, suveranitatii si integritatii teritoriale a Romaniei. Pentru toata opera sa Octavian Goga il numise, in semn de suprem omagiu, „parinte al patriei”.

A consemnat prof. Floarea Cristea, Scoala Generala „Vasile Goldis”, Alba-Iulia, via dacoromania-alba.ro.

Recent Posts

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Redacția noastră vă ascultă. Contactați-ne!

Suntem bucuroși să stăm de vorbă. Așteptăm mesajele voastre.

Not readable? Change text. captcha txt
nicolae steinhardt, rautatea umanaconstantin cojocaru, constitutia cetatenilor, fmi, economia democratica, privatizare, oltchim, nationalismul economic
%d bloggers like this: