Desemnați de ruși ca „Волохи”/„Valahi” adică Români și nu „maldavani” în legenda din partea de jos a hărții, ponderea românilor din jumătatea de răsărit a Moldovei răpite (culoarea albastru și cifra 7, ca și cei de peste Nistru până dincolo de Bug și Nipru, până la Don) era desigur atunci mult mai mare de 70% din populația sa, atât cât indică datele din graficul naționalităților de pe harta etnografică a Basarabiei realizată chiar de Marele Stat Major Rusesc de la sfârșitul sec. XIX. Pe hartă se vede numele Țării Românești scris „Валахия” iar locuitorii Basarabiei sunt numiți de către ruși „Волохи”/„Valahi” adică Români. Sublimă dovadă a identității și unității de Neam a poporului nostru românesc! Poate că documentele rusești îi vor convinge pe „maldavani” că sunt români! Nu ne poate scăpa din vedere măsluirea realității etnice din sudul Basarabiei unde elementul românesc este înnecat de străinii prăsiți acolo de țariști: ruso-ukraineni (culoarea albă) și de bulgari (culoarea orange).

„Rușii mici” ce și-au zis „ukraineni”, prin falsuri grosolane și propagandă mincinoasă vor confecționa și comanda în anii următori hărți măsluite pentru că aveau nevoie de „dovezi” ca să-și justifice în fața lumii pretențiile asupra acestui teritoriu istoric românesc. Astfel ei au protestat cu obrăznicie pe lângă marile puteri împotriva Unirii Basarabiei și Bucovinei cu Patria lor Mamă România de la 28 Noiembrie și 27 Martie 1918, pe care nu le-au recunoscut. Atunci ukrainenii reprezentau doar 10% din populația Basarabiei. Pe această hartă vedem și toată Delta Dunării răpită de ruși încă din anul 1929 prin Pacea de la Adrianopol după un alt război cu turcii în urma căruia „eliberaseră” raiaua Brăilei…

Tratatul de la Paris din 18/30 martie 1856 încheiat după Războiul Crimeii obligase Rusia să retrocedeze Principatului Românesc Moldova sudul Basarabiei (viitoarele județe Cahul, Ismail și Bolgrad), care fusese anexat de ruşi în 1812, împreună cu întreg teritoriul dintre Prut şi Nistru, Delta Dunării fiind reatribuită Turciei. În anul 1859 Principatele Române surori Moldova și Țara Românească și-au unit destinele punând temelia edificiului național România! În luna iulie 1878 după Războiul româno-ruso-turc de Independență a României, la Congresul de la Berlin cancelarul Bismark va face cârdășie cu țarul Alexandru al II-lea al Rusiei căruia i se va oferi sudul Basarabiei, pământ românesc pe care rușii îl cereau insistent, pretextând că ne oferă în schimb nordul Dobrogei și Insula Șerpilor care erau de fapt și ele pământuri istorice românești pentru care ostașii români își dăduseră tributul de sânge în timpul Războiului de Independență tocmai încheiat, salvând deseori „aliații” ruși în bătăliile contra turcilor pe câmpurile din Bulgaria. Pe această hartă nu este pomenită „Ukraina” (La Margine, în slavonă – n. red.) pentru că nu exista și nimeni nu auzise de așa ceva ci de Malorusia parte a Rusiei. Încă nu apăruse la orizont spectrul sumbru al Ukrainei care în teritoriile românești ilegal ocupate din anul 1944 – nordul Bucovinei, Ținutul Herța, nord-vestul și sudul Basarabiei, se dovedește înzecit mai șovină în materie de ukrainizare a românilor decât rușii în materie de rusificare și colonizare!

A consemnat pentru dumneavoastră Daniel Siegfriedsohn.