9 septembrie 1940, treznea

9 septembrie 1940 - 79 de ani de la masacrul de la Treznea

In toamna anului 1940, imediat dupa intrarea in vigoare a Diktatului de la Viena, care prevedea cedarea Ardealului de Nord catre Ungaria horthysta, in mai multe localitati din aceasta parte a Romaniei trupele maghiare au ucis sute de romani, printre cele mai cunoscute fiind masacrele de la Treznea, unde au fost ucise 86 de persoane si Ip, cu 157 de morti.

86 de localnici – copii, barbati, femei, varstnici – toti au fost omorati in 9 septembrie 1940 de trupele horthyste, pentru simplul motiv ca erau romani, povesteste doctorul in istorie Marin Pop din cadrul Muzeului de Istorie si Arta Salaj, conform Adevarul.

Primele victime au fost copii aflati cu vitele la pascut. Cadavrele lor au fost descoperite pe izlazul comunal. Romani si evrei au fost masacrati cu focuri de mitraliere, strapunsi cu sabiile si baionetele, iar casele atacate cu grenade si incendiate. In urma acestor incidente au murit 93 de persoane, dintre care 86 de romani si 6 evrei.

Cotidianul Romania noua din data de 1 ianuarie 1941, relata cazul lui Nicolae Brumar, roman ridicat din propria sa casa de trupele ocupantului si impuscat langa o capita de fan, impreuna cu sotia si cele doua fiice ale sale. Cadavrele au fost descoperite ciopartite cu baioneta. Un alt caz foarte cunoscut in epoca a fost cel al lui Vasile Margarus. Acesta a fost strapuns cu baioneta in mai multe parti ale corpului si apoi impuscat in cap cu gloante model „dum-dum”. Preotul ortodox a cazut de asemenea victima trupelor horthyste. A ars in casa parohiala care a fost incendiata.

In Treznea se aflau si 9 soldati romani reintorsi acasa si demobilizati. Acestia au fost impuscati cu efectele militare pe ei. Invatatorul si sotia au incercat sa se refugieze in comuna Pusta. Au fost prinsi si adusi la sediul jandarmilor maghiari de la Agrij, de unde au fost dusi pe un camp si impuscati.

Printre victimele masacrului de la Treznea se numara si familia muzicologului roman Octavian Lazar Cosma, presedinte al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania (au fost ucisi parintii sai, invatatorii Lazar si Aurelia Cosma).

In memoriile sale, profesorul Cosma evoca evenimentele sangeroase din 1940:

„Si vara anului 1940 avea sa aduca reflexele militarismului regimurilor totalitare, fascist si comunist, o parte a teritoriului fiind pusa pe tava horthystilor, Treznea intrand sub acest funest Diktat ce avea sa schimbe cursurile multor vieti. Consecintele pentru satenii Treznei au fost dezastruoase, la 9 septembrie 1940 trupele ungare au marsaluit pe ulita principala, venind dinspre Zalau si indreptandu-se spre Buciumi si mai departe. La primarie, notabilitatile – primarul roman, notarul, directorul scolii – le-au intampinat fara prejudecati. Catre orele amiezii, subtiindu-se randurile trupelor, se parea ca preluarea autoritatii se facuse si pe raza comunei noastre, lumea isi vedea de treburi, caci era o zi insorita de toamna, culesul recoltei neputand astepta, mai ales otava… Si, deodata, au rasunat impuscaturi, ce deveneau persistente, se auzeau strigate de groaza, nelinistea si neputinta isi dadusera mana, soldati inarmati se razboiau cu femei casnice, cu pruncii, cu mosnegii; incep sa arda case, primaria este cuprinsa de flacari, se aude o puternica detunatura din centrul comunei, care a bagat si mai mult oamenii in sperieti. Grupe de catane rascoleau gospodariile si, sub amenintarea baionetelor, se faceau coloane de nevinovati, care erau impuscati, gauriti cu baionete, condusi spre locuri unde urmau sa fie executati. Motivul? Erau romani. Localnicii unguri au reactionat cu bucurie, dar au existat si cazuri de retinere, caci nu se asteptau la un macel. Groful Francisc Bay disparuse, nimeni nu intervenea salvator… Bubuitura din sediul primariei are o explicatie simpla: la subsol era depozitata o cantitate mare de dinamita folosita pentru spargerea razoarelor de piatra, necesara pavarii drumului. Temperatura generata de flacarile ce cuprinsesera primaria a declansat explozia, care a alertat trupele ocupante, derutandu-le. Aceste trupe de inchidere se aflau, dupa unii martori, sub influenta alcoolului. Pe Meses, se zice, groful Bay cu oamenii sai au organizat o actiune, cerand executii in anume puncte. Erau vizati si intelectualii satului, preotul Traian Costea, care a fost impuscat si lasat prada vilvatailor care cuprinsesera casa parohiala. Macelul s-a derulat cu cruzime, nemenajind, in prima faza, pe cei care cadeau in calea armatei insetata de sange. Nu numai romani, deoarece printre victime au fost si evrei, inclusiv copii.” (https://ro.wikipedia.org/wiki/Masacrul_de_la_Treznea)

Lord Edmond Fitzmaurice, Foreign Office, Londra, spune: „Atitudinea provocativa a minoritatii maghiare fata de romani poate, de la un moment la altul, sa dea nastere la revolte sangeroase, ale caror consecinte sunt incalculabile. Ungurii urmaresc o politica violenta si oarba impotriva nationalitatilor supuse Coroanei, in mod deosebit impotriva romanilor.” (https://ro.wikipedia.org/wiki/Masacrul_de_la_Treznea)

In lucrarea „Les assassinats”, publicistul american Milton G. Lehrer relata: „Comuna Treznea a fost ocupata de trupele unguresti la 9 septembrie 1940. Ca si cand armata de ocupatie ar fi executat un ordin primit, indata ce satul a fost invadat de soldati, un veritabil potop de foc si sange s-a abatut asupra lui. Toate armele moderne au fost utilizate pentru a satisface instictele brutale: pusti, mitraliere, tunuri, grenade. Dupa ce au fost trase primele salve, soldatii au patruns in case si au asasinat pe oricine gaseau in calea lor, incendiind locuintele. Cazul preotului roman Traian Costea, care, dupa ce a primit un glonte in cap, a fost tras pe galeria de lemn a presbiteriului – caruia i s-a dat foc si a ars in intregime odata cu cadavrul preotului – este tipic. Dupa incetarea focului de arme, ungurii au pus mana pe copiii de romani si ii aruncau de vii in foc, facandu-i sa moara in chinuri groaznice. Jale mare rasuna in tot locul de plansetele lor”.

An de an, masacrul de la Treznea este pomenit de istorici ca fiind o pata neagra in istoria umanitatii, o crima care nu trebuie sa se mai repete niciodata.

Sursa: activenews.ro.