fenomenul pitesti-standford, katya kelaro

Katya Kelaro - Fenomenul Pitești-Stanford II

– Oprimarea populației prin amenzi uriașe, disproporția între amenzile din România și cele din Franța, pentru lipsa declarației la ieșirea din casă: în România 2000 și chiar 20000 roni la Înviere, iar în Franța echivalentul a 800 de roni amendă individuală. Pentru instituții, amenzile au mers între 7000 și 10000 roni. Excesul de zel al polițiștilor care au urlat la văduvele venite să își pomenească soții morți, amendând preoții cu sume mult peste venitul lor lunar, arată un exercițiu de forță, de intimidare, de atentat la convingeri. Urletul polițiștilor din filmul de la Râmnic nu mai are legătură cu pandemia, ci cu alienarea ortodcșilor pentru că sunt creștini.

– Restricția de a sluji afară, după prima ordonanță militară, restricția de a sluji fără credincioși după a II a ordonanță militară.

– Răspândirea continuată a zvonului că împărtășania ortodoxă este mijlocul cel mai eficient de a răspândi covid 19 în România, fără a putea aduce argument acestor afirmații, ci doar insinuări nedovedite.

– Modul în care au fost verificate bisericile și intimidați preoții care au slujit în noaptea de Înviere, verificările ce amintesc de manevrele de tip securist, percheziționările bisericilor care nu făceau altceva decât să desfășoare slujba Învierii, iar toate cercetările au arătat că ortodocșii au respectat cu strictețe măsurile cerute; cu toate acestea, presa a continuat să arunce cu noroi în valorile românești și ortodoxe, fără a ține cont de faptul că și printre reprezentanții presei sunt totuși oameni născuți, educați în România, cu statut de cetățean român, de religie ortodoxă.

– Modul subit în care s-au dezis de valorile familiei în care au crescut, de valorile școlii care i-a format, denigrarea ostinată a episcopilor, folosirea unui limbaj nu critic, ci defăimător, discriminând prezentarea situației comunității ortodoxe în raport cu celelalte culte din România și din Europa; doar ortodoxia era focarul de infecție, motivul pentru care muncitorii români șomeri, nemaiavând loc de muncă au plecat la cules de sparanghel în Germania; din cauza BOR s-a spus că nu avem autostrăzi, nu avem spitale, deși BOR a construit spitale, centre de asistență, toate puse la dispoziția autorităților. De ce aceste lucruri nu au fost reflectate în jurnalele televiziunilor, pe canalele de știri, în presa on line și presa scrisă va rămâne o pată pe obrazul insensibil și tot mai dezonorat al presei pe plan local și național

– Cenzurarea opoziției, blocarea siteurilor de la acuzația de fake news la tot ceea ce nu se supunea exercițiului de nivelare a conștiinței, reducând omul la necesități fiziologice; interdicția de a gândi; reducerea omului doar la manevre de hrănire și excretorii, oamenilor li s-au explicat reguli de igienă fizică, dar li s-au ignorant regulile de igienă mentală, chiar și celor care nu sunt credincioși; igiena psihică a fost anihilată

– Presa a transmis excesiv, cu intenția de a înspăimânta populația, știri cu titluri apocaliptice, asociind imaginea virusului corona cu cea a unei bombe care torpilează un submarin în misiune; imaginea virusului care torpilează lumea a redus rezistența la stress, scăzând imunitatea populației, aspect foarte grav; oamenii nu au fost încurajați, ci înspăimântați, amenințați cu consecvență; teama amenzilor a fost mai mare decât cea de covid

– Închiderea cimitirelor cu lacăt, paza excesivă a celor care ar fi propagat fals covid, prin aducerea omagiului față de părinți și cei adormiți, ducând o lumină la capătul crucii

– Faptul că din imnul național s-a scos strofa ce conține versul „preoți cu crucea în frunte” arată mesajul pe care autoritățile l-au avut de transmis cetățenilor români, născuți, educați și care trăiesc în România; scoaterea acestei strofe din imnul național poate fi un semn de cenzură ideologică, aspect care amintește de experimentul Pitești Stanford; într-o societate democratică, integritatea imnului ține de integritatea teritorială a conștiinței. Aspect impardonabil, la care nu primim răspuns.

– Segregarea populației după criteriul vârstei și izolarea bătrânilor, amenzile disproporționat de mari în raport cu pensiile mizere ale cetățenilor români simpli, din mediul rural sau urban, intimidarea eforturilor de a lua pâine, medicamente, asistența bolilor care nu erau covid; eșuarea proiectului prin care se cerea scoaterea bătrânilor din case după sistemul occidental, experiment care nu a reușit. Bătrânii români sunt bineprimiți în familiile lor, protejați, ocrotiți și iubiți, bunicii români sunt alături de nepoții nu doar asimptomatici, ci și neinfectați. Nu s-au semnalat cazuri de transmitere de la nepoți la bunici a covid 19. Incercarea de a duce în spatii de carantinare a batranilor a fost o manevra de tip nazist care nu are legatura cu pandemia, ci tortura familiei traditionale, a ultimilor mohicani ai valorilor familiei românești. Dorinta autoritatilor a fost de a plasa batranii la inceput în spați carantinifere, apoi ospicii si azile. România a transmis lumii că bătrânii sunt sursa înțelepciunii și iubirii familiale, protecția puilor când părinții sunt duși la muncă. Bunicii noștri sunt pedagogi, profesori, istorici, înțelepți, icoană vie și tezaur. Mănâncă puțin, consumă puțin, infirmând ceea ce afirma Christine Lagarde ,,că trebuie făcut ceva cu bătrânii planetei”. A fost o afirmație discriminatorie, instigând luarea unor măsuri de reducere a populației seniorilor. Să ni se fi trasnmis că trebuie să murim înainte de 65 de ani?

– Modul în care a urlat presa din țară și intervenția brutală a președintelui peste protocolul dintre Patriarhie și Ministerul de Interne, modul cum au sărit mai multe asociații asociate ideologiilor anticreștine, încât ministrul afacerilor interne Marcel Vela s-a trezit peste noapte acționat în judecată de activiști de stânga, cu un potop de procese, pentru dorința legitimă de a oferi alinare ortodocșilor prin împărțirea luminii de Înviere. Am înțeles atunci că nu mai avem dreptul nici la lumină. Modul în care a vorbit în context președintele, înfierând ortodoxia și Învierea, a distanțat privitorul lucid de executivul și executantul politic. Nu cred că în alte țări s-a ajuns la un asalt atât de mare fizic și psihic asupra populației. Duritatea mesajelor cu efect intimidant, amenințările fățișe au condus la o dezamăgire profundă față de liderul votat cândva la alegeri, devenit peste noapte de nerecunoscut. Acolo nu mai era pandemie, era teroare, încălcat dreptul la onoare, la conștiință, la identitate. La identitatea de a fi român ortodox. Exercițiul a vrut să interzică și interzice în continuare ortodoxia. Presiunea ce amintește de Pitești continuă asupra populației care privește cu din ce în ce mai mare luare aminte. Poporul român este un popor foarte inteligent: sare și materie cenușie încă are. Sunt rezervele lui nesecate. Unii ne-au numit proști pe toți, apoi au început să înfiereze doar ortodoxia ca izvor al prostiei, limbajul suburban al activiștilor, isteriile lor, crizele aproape comițiale de limbaj și conștiință, strivirea comportamentului decent, oprimarea încercărilor de a gândi, interzicerea dreptului de a gândi fac parte din experimentul Pitești Stanford. Vor ridica într-o zi restricțiile, ultima va fi întoarcerea la biserici.

Iconoclasmul, euharisticlasmul presei aliate autorităților a fost evident, s-a simțit cine a fost școlit și plătit să fie doar dulăul acefal și imoral al momentului. Cert e că presa s-a cam compromis în ochii cetățeanului avizat, intelectualitatea nu e nici lașă, numai că spectacolul trebuia jucat până la final, dezgustând chiar poate și pe actorii din rolurile principale, pentru piesa și replicile pe care le-au avut de dat. Între timp, România întreabă: avem voie să muncim sau vom deveni carnea pe care copiii noștri o vor pune la masă? Ultima fază a experimentului este ca oamenii să devină canibali sau veți da drumul la economie? Că bisericile, am înțeles, au fost numite Catedrala prostirii neamului românesc… Tentativele care induc o stare asemănătoare experimentului Pitești în România 2020 momentan nu au reușit, în ciuda loviturilor meditatice în timpanul și pupila stropită cu comenzi și ordine încât omul să fie o ordonanță, un serv umil, degradat. De aceea, spitalului din Suceava i s-a luat medalia de onoare. Totul făcea parcă parte dintr-un plan, scenariu bine regizat pentru România. În Germania nu s-au efectuat presiuni intimidatorii asupra cetățeanului de rând. Catolicul sau lutheranul, evanghelistul, iehovistul, adventistul nu au fost ridiculizați la extrem, li s-a lăsat dreptul la demnitate în pace. Dar asupra ortodoxiei s-a declanșat un măcel, un linșaj care nu are legătură cu combaterea virusului, ci cu politici de extremă opresiune, nu mai sunt nici Marx, ci un fel de marș, a fost hulit, huiduit, pălmuit, scuipat de presă tot ce e ortodox. Nu a rămas nimic neatins, nepângărit. De la BOR la ISIS s-a indus inacceptabila idee de terorism, iar cei ce strigau ISIS erau chiar teroriștii clipei care ne-au confiscat dreptul de a participa la slujba de Înviere, nu și Învierea însăși.

(Va continua)