evrei, khazari

Pe situl Ministerului Educației sunt acum disponibile manualele legate de noua materie «Istoria Evreilor – Holocaustul», care va intra la clase începând de anul viitor. Prima mea concluzie este că nu li se putea face evreilor un deserviciu mai mare cu materia asta, chestie care se va vedea în câţiva ani, când antisemitismul va exploda în rândul tinerilor.

În primul rând, materia în sine este complet inutilă și încarcă inutil o schemă de materii deja supraîncărcată. Nu există niciun fel de justificare serioasă pentru care un elev din România ar fi necesar să învețe istoria evreilor și nu istoria bulgarilor, istoria italienilor, istoria rușilor, istoria americanilor sau istoria chinezilor.

În al doilea rând, alegerea de a băga la clasa a XI-a această materie e cea mai mare prostie strategică făcută de cei care au vrut să impună așa ceva. Ceea ce probabil s-a uitat este că astăzi copiii de clasa a XI-a nu mai au 16-17 ani, ci 17-18 ani. Sunt proaspăt deveniți majori – la vârsta de maximă nesupunere. Pe cale de consecință vor percepe în mod natural această materie drept ceva nenatural, neinteresant – pe scurt, o corvoadă. Nu vor face altceva decât să urască instinctiv informațiile de acolo (și dacă vor avea note mici, cu atât mai mult!) și să privească suspicios toate informațiile din acele manuale.

Una dintre problemele acestor manuale este că lasă de înțeles că persecuțiile împotriva evreilor aveau baze exclusiv religioase și nu caută deloc să explice „miturile” pe care se bazau aceste persecuții, adâncind astfel în mod rodnic discuțiile care s-ar putea naște. De exemplu: de ce erau evreii în Evul Mediu mai bogați decât restul comunităților? Simplu, fiindcă erau singurii care aveau voie să dea bani cu camătă. Era o prostie? Da. Este, azi, ceva de rușine acest fapt? Nu. Sau: de ce evreii, ca minoritate, oriunde s-au dus au dat un număr disproporționat de mare de intelectuali și cărturari raportat la numărul lor (ceea ce i-a făcut pe mulți să adopte așa-zisele politici de „numerus clausus”)? Simplu, pentru că este în tradiția lor să respecte „cartea” și învățătura. Țăranul român respecta pogonul, vaca și porcul și își retrăgea copiii de la școală după cele 4 clase obligatorii; evreii respectau cartea și învățătura. Pe cale de consecință, unii ajungeau… țărani, alții… cărturari. Și tot așa. Niciunul dintre aspectele care se află cu adevărat la baza urii împotriva evreilor nu sunt discutate deschis și cu sinceritate.

În particular, merită discutat felul în care este privit antisemitismul marilor noștri clasici. Nu se menționează pe nicăieri celebra scrisoare a lui Ion Ghica adresată lui Vasile Alecsandri, în care Ghica explică începuturile imigrației evreiești în Principatele Române. Din Eminescu se dau doar citate trunchiate, extrase cu penseta, fără contextul mai larg din care fac ele parte. Caragiale n-am văzut să fie pomenit. Oare ce l-a făcut să scrie „O făclie de Paști”?, dar „Pastramă trufanda”?… Hai să discutăm concret pe textele marilor clasici, nu să o dăm cotită și să scoatem doar citatele care ne convin. Hai să discutăm concret despre ce e vorba în nuvela „Ițic Ștrul, dezertor”, de Liviu Rebreanu. Ce-l face pe caporalul Ghioagă să profite de război și să-l trimită drept la moarte pe evreul Ițic Ștrul? De ce era Ghioagă sărac și de ce Ștrul avusese „4 poli să-l împrumute”, bani pe care Ghioagă nici nu-i dăduse înapoi și probabil nici n-ar fi putut să-i dea?… Întrebare pentru adolescenți: „Dacă ați avea o datorie pe care nu o puteți plăti, credeți că ați fi suficient de puternici moral încât să nu profitați de un eveniment catastrofal pentru a scăpa de acela la care aveți datorie?”… Puneți-i pe adolescenți să gândească, nu să învețe ca papagalii doar ceea ce vă convine vouă.

Manualele vor să combată „miturile” antievreiești, dar ele însele pornesc de la explicații mitologice (Avraam, Moise, robia din Babilon etc.) ale originii evreilor. Absolut toate se deschid cu câte un capitol care, sincer, nu are ce căuta într-un manual din 2024. E o îndoctrinare mai jenantă decât la orele de Religie unde, cel puțin la fiică-mea la clasă, observ că se pune accentul mai mult pe niște învățături etice, pe o etică a bunului-simț în societate, nicidecum pe tâmpirea copiilor cu povești inventate de niște oameni cu barbă din urmă cu 3000 de ani.

Inutil de spus, valul de intelectuali evrei care au bolșevizat România după 1945 este trecut, pudic, sub tăcere. Ana Pauker, de pildă, prima femeie care a apărut pe coperta revistei Time, e ca și inexistentă. Păi de ce? Nu a fost tot o „personalitate de origine evreiască”? Nu a fost ea prima femeie ministru de Externe din istoria țării? Sau Mihai Roller. Păi de ce? Nu a scris acesta primul manual de Istoria românilor de după război? Tăticul lui Petre Roman, Ernst Neulander: nu a luptat în Spania pentru libertate? La fel ca tăticul lui Vl. Tismăneanu? Ce, e de rușine că au luptat pentru comuniști, nu alături de Moța și Marin? Etc. etc. etc. Nici măcar în manualul apărut la editura Corint nu e citat frumosul roman al Miriamei Yahil-Wax, „Capitolul lipsă”, care e construit fix în jurul bolșevizării treptate a unui tânăr evreu care n-avea nicio treabă la început cu Rusia Sovietică. De ce nu s-a urmărit să se explice atracția anumitor evrei față de bolșevism prin aceea că foarte mulți dintre ei erau marginalizați social? Nu suficient de bogați pentru a „parveni”, nu suficient de norocoși pentru a fi ocoliți de legile rasiale. Nu ar fi fost niciun secret. Dimpotrivă, ar fi un punct de început pentru o discuție cu un adolescent de azi. „Cât de mult te-ai simți atras de o ideologie extremistă dacă ai simți că ești marginalizat social?”. Ocultându-se această realitate indenegabilă, și anume că mulți evrei s-au aflat în fruntea primelor valuri de bolșevici, nu se face altceva decât să se lase această temă în mâna extremiștilor de dreapta care, bineînțeles, vor zice că evreii au apreciat bolșevismul din ură față de creștini, din cauza unor motivații oculte ș.a.m.d.

Singurul aspect bun pe care îl rețin din aceste manuale este că se discută despre rolul nefast al României în ocuparea Transnistriei. Încă de pe timpul lui Ceaușescu s-a impus un mit nefast, și anume că românii au fost „prietenii evreilor”, că românii nu au participat la holocaust etc. Mitul e cu atât mai persistent cu cât fel de fel de tâmpiți „își aduc ei aminte” din relatările bunicilor lor că „atunci când au venit, rușii au făcut prăpăd”. Toți aceștia este necesar să ia aminte la ceea ce a făcut armata noastră dincolo de Nistru în perioada 1941-1944: a ucis, a masacrat, a terorizat, a furat și a jefuit ca-n codru, cot la cot cu Wehrmachtul. Un istoric basarabean, Vl. Solonari, a publicat destul pe tema asta, cu documente. Când au ajuns aici, rușii nu puteau veni în niciun caz ca să planteze panseluțe! Aviz amatorilor: fiindcă la fel va fi şi dacă vom intra în viitorul apropiat în vreo aventură ucraineană.

În contextul genocidului organizat chiar în acest moment de statul Israel împotriva populației din Gaza, această materie pică fix ca nuca-n perete. Da, statul Israel o avea dreptul la autoapărare, dar nimic nu-i dă dreptul să omoare zeci de mii de copii şi lucrători umanitari. Oare „intelijenții” care au colportat aceste manuale nu or fi văzut contextul în care apar ele?… Oare ei chiar cred că un tânăr rebel, de 17-18 ani, interesat cu adevărat de problemele sociale și politice, chiar nu vede ce se petrece acolo? Manualele astea doar vor da apă la moară mitului… „holocaustului”: „A, uite, pe noi ne freacă la cap cu asta și ei omoară în demență pe acolo, cică să se apere de copii”.

A consemnat pentru dumneavoastră Lucian Sârbu.