Noaptea de Sânziene este o noapte magică, un moment de liniște, de echilibru, în care se deschid porțile cerului și lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană. Se spune că mai ales în această noapte (23-24 iunie, noaptea premergătoare zilei Sfântului Ioan Botezătorul) cei norocoși pot întâlni Sânzienele.

Numite în tradiția populară și Sfintele, Frumoasele, Măiastrele, Sânzienele sau Sânzâienele sunt ființe ireale, fantastice, făpturi luminoase din aer, albe, frumoase, binefăcătoare, care au numai însușiri bune. Fuioare ușoare de vânt în timpul zilei, noaptea se transformă în zâne cu părul galben și rochii albe de abur, ce dansează hore amețitoare prin grădini, mutându-se dintr-un loc într-altul, cântând în aer cu glasuri nemaiauzit de armonioase. Sunt entități ale aerului, transparente, pure și nobile, foarte greu de perceput, dată fiind natura lor instabilă, fluidă, predispusă la mișcări foarte rapide.

Spre deosebire de alte personaje mitice, ca Ielele și Rusaliile, Sânzienele (Drăgaicele) sunt binevoitoare omului, aduc fertilitate culturilor agricole, femeilor căsătorite, păsărilor și animalelor, dau miros și puteri tainice florilor, tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor și apără lanurile de intemperiile naturii. Sub un nume sau altul, aceste făpturi mitice există în folclorul tuturor popoarelor, nu numai în Europa, ci pe toate continentele.

Sărbătoarea Sânzienelor are loc la trei zile după Solstițiul de Vară, cea mai lungă zi din an, moment de răscruce situat la mijlocul anului și înscris sub semnul focului, al Soarelui. În cinstea acestuia se aprind focuri uriașe pe culmile dealurilor. Încinși cu brâuri de pelin, oamenii se rotesc în jurul focului, apoi aruncă în foc aceste brâuri ca să ardă odată cu toate posibilele necazuri viitoare. La final, se rostogolesc la vale roți aprinse, și ele simboluri ale Soarelui, care se îndreaptă odată cu vara către toamnă și care au rolul de a alunga spiritele rele. Uneori, sunt lăsate să plutească pe ape mici ambarcațiuni cu lumânări. Se practică săritul peste focul purificator. Se crede că cine va trece prin foc sau va sări peste el în această noapte, se va purifica și întregul an care urmează va fi apărat de duhurile rele, de boli și va fi fericit. Tradițiile acestea, care există și acum în țările Europei Centrale și de Nord datează de secole, cu mult înaintea creștinismului.

După ce se trece de miezul nopții și focurile se sting, oamenii se îndreaptă în liniște spre casele lor, lăsând locul spiritelor care, după credința populară, în noaptea aceasta ca și în toate nopțile importante ale anului, hoinăresc hai-hui prin lume. De aceea, cu această ocazie se realizează și practici de pomenire a morților, numite Moșii de Sânzâiene: se face curățenie la morminte, se pun flori, se aprind lumânări și se dă de pomană la cimitir.

În această zi, florile de sânzâiene, împletite în cununi, sunt atârnate, până în anul următor, la ferestre, la porți, la streșinile caselor, cu credința că vor apăra oamenii, animalele și recolta de forțele nefaste, malefice și vor aduce noroc și belșug. Aceste cununi sunt folosite și pentru prevederea viitorului, în funcție de felul în care cad după ce sunt aruncate pe casă.

Floarea de Sânziană (Gallium verum sau Galium mollugo – după culoarea galbenă sau albă) este o floare de câmp cu inflorescențe mărunte, pline de polen, frumos mirositoare, care înflorește în preajma solstițiului de vară, în perioada coacerii cerealelor. Ea are numeroase întrebuințări în medicină și cosmetică, drept pentru care mitologia populară i-a acordat și proprietăți mistice, fiind folosită în practicile magice efectuate în noaptea premergătoare zilei Sfântului Ioan Botezătorul. Dacă o fată tânără o pune sub pernă în noaptea respectivă, își va visa cu siguranță ursitul. Dacă își pun în păr sau în sân floarea respectivă, atât fetele cât și femeile devin mai atrăgătoare și mai drăgăstoase. Dacă se spală la ivirea zorilor cu roua căzută pe Sânzâiene sau se îmbăiază în apă curgătoare devin mai frumoase.

În medicina populară, Sânziana are numeroase întrebuințări, dar pentru a avea eficiența dorită trebuie culeasă după un anume ritual: florile se culeg în zorii zilei de Sf. Ioan Botezătorul, în timp ce tulpina și semințele, cum este și firesc, toamna. Dacă sunt culese corespunzător, proprietățile lor sunt miraculoase. Astfel, întăresc copiii debili și limfatici, dacă se pun în apa lor de baie; vindecă frigurile; puse în alcool vindecă rănile și urmele loviturilor; roua căzută pe flori în noaptea de Sf. Ioan Botezătorul este leac singuri pentru bolile de ochi și piele.

În același timp, floarea de Sânziană este un reper calendaristic agrar. Dacă înflorește înainte de Sf. Ioan Botezătorul, înseamnă că vegetația plantelor este prea avansată. La trei zile după Solstițiul de Vară, ziua începe deja să scadă. Întreaga vegetație își pierde câte puțin sevele și aromele. De aceea, ultima zi de culegere a plantelor vindecătoare este ziua de Sânzâiene, fiind considerată cea mai bună zi din an pentru aceasta, florile potențându-și puterile și mirosurile înainte să le înceapă declinul. Multe din florile și ierburile care se culeg în această zi, sunt duse la biserică, cu credința că vor fi sfințite și prin aceasta vor fi curățate de influențele negative ale Rusaliilor/Ielelor, zânele rele ale pădurilor.

Din seria obiceiurilor legate de această zi face parte și tradiția băii de solstițiu (21 iunie) sau de ziua Sf. Ioan Botezătorul (24 iunie). Aceasta se face într-o apă curgătoare și se consideră că spală toate nenorocirile și supărările anului trecut, precum și că ajută ca să se împlinească toate dorințele în următorul an. Există de asemenea obiceiul unui scăldat ritual pentru păstrarea sănătății. Pentru acest lucru sunt alese locuri anume, ape din sălbăticie. Se mai spune că dacă la miezul nopții bei roua căzută pe floarea de Sânziană, aceasta purifică și este aducătoare de noroc, iar dacă faci în această zi o baie în care ai turnat decoctul făcut din nouă plante anume – obligatoriu și Sânziana, tot anul vei fi sănătos și-ți va merge bine.

Lista credințelor populare legate de această sărbătoare este foarte bogată:

• În această noapte, ca și în noaptea de Crăciun, se spune că animalele stau de vorbă. Cine le pândește le poate înțelege graiul și poate afla multe taine.
• Tot în această noapte se spune că răsare în mod magic floarea albă de ferigă, care aduce noroc celui care o va culege, înfruntând curajos ducurile care o păzesc; acesta va putea citi gândurile oamenilor și va descoperi comori ascunse.
• În această noapte se înconjoară casa cu făcliile aprinse, la fel câmpurile cu cereale, fânețele, grajdurile, aceasta pentru ca anul următor să fie mai bogat. În același timp, se fac puternice zgomote nocturne pentru a alunga duhurile rele.
• Dacă o fată aruncă un buchet de flori de Sânziene prin ușa deschisă sau prin fereastră, atunci își va găsi în acest an ursitul. Alteori buchetul se pune sub pernă, căci se spune că visele din această noapte se împlinesc.
• Perioada solstițiului de vară este și prilej pentru organizarea târgurilor, bâlciurilor și iarmaroacelor, pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei (Târgul de Fete de pe Muntele Gâina, cu tradiții din vremea dacilor).
• Una dintre plantele deosebit de folosite în medicina populară este verbina. Pentru ca să aibă eficiență, verbina se culege doar în nopțile de Sânziene, de Înălțarea la Cer și de Sf. Petru și Pavel. Acestei plante i s-a acordat o importanță și un respect deosebit, încă din antichitate: romanii își împodobeau cu ea templele. Se considera că este sub influența planetei Venus, de aceea era folosită în ritualurile pentru dragoste. Dacă se punea pe câmp, atunci aducea prosperitate și recoltă bogată. Dacă se punea în pantofi, îți lua oboseala pe loc. Se spune că nu e voie să o scoți din pământ cu un obiect din fier, ci doar cu unul din argint. Însă înainte de a o scoate se toarnă pe pământ ceară și miere. După ce este scoasă (în noaptea sărbătorilor amintite) trebuie să fie pusă ușor pe pământ și să fie vegheată până la răsăritul zorilor. În medicina populară se mai spune că dacă culegi această plantă înainte de asfințitul soarelui, tot anul următor nu vei avea dureri de cap.
• La solstițiul de vară se atârnă crengi de arțar la uși și la ferestre, pentru că există credința fermă că în acest fel vor fi îndepărtate toate forțele malefice. Frunzele de arțar culese în această zi și puse la uscat vindecă orice rană și înlătură durerea de cap.
• Dacă hainele, covoarele și așternuturile sunt expuse în 24 iunie la soare, ele nu vor fi mâncate de molii.
• Dacă în această zi vezi o furnică roșie, aceasta este de foarte bun augur. Iar dacă găsești o furnică în portmoneu, este un semn indubitabil că vei avea un an foarte bogat.
• În unele zone se obișnuiește ca în această zi să se mănânce turte din aluat cu flori de soc, în felul acesta întregul an care urmează vei fi sănătos. Crenguțe de soc sunt atârnate la ferestre și la uși, pentru a apăra în felul acesta casa de orice necazuri și boli și pentru a se asigura astfel bunăstarea în tot anul următor. Din cele mai vechi timpuri, socul este plantat lângă casele oamenilor deoarece se crede că în el sălășluiește un duh sau o zână bună care-l apără pe oameni de nenorociri. E considerat un sacrilegiu să tai un soc, copacul despre care țăranii spun că „în fața lui trebuie să-ți scoți pălăria”.
• Se spune că dacă culegi și mănânci la miezul nopții de Sf. Ioan Botezătorul petalele florii de grâu, numită albăstrica, tot anul vei avea noroc în toate.

A consemnat pentru dumneavoastră prof. dr. Vicu Merlan, „Dacia Esoterică – Simboluri, Legende și Tradiții (volumul 1)”, cap. IV Credințe și tradiții în spațiul carpato-balcanic – IV. 29. Tradiția sărbătorii Sânzienelor, a Solstițiului de vară și a zilei Sfântului Ioan Botezătorul, Editura Daksha, București 2023.