Alături am purtat povara
aceleiaşi slăvite cruci
deşi, necunoscut şi tainic,
tu altfel ţi-a fost dat s-o duci.

Aceeaşi înspinată creangă
a-ncununat şi fruntea ta,
deşi, tăcut şi singuratec,
de tine nimeni nu ştia.

Eu, din răsplata suferinţei
ceva şi-n lume mi-am primit,
dar tu purtând-o neştiută
chiar şi de-aceasta te-ai lipsit.

O, Mâine, când în Cer Stăpânul
va răsplăti pe drept ce-am dat
— răbdarea ta necunoscută
va străluci mai minunat.