Pe cerdacul unui codru
Stă visând cu fusu’-n mână
Mândra florilor cunună,
Așteptând un drag de lotru!

Nu-i un hoț de drumul mare
Ci-un haiduc de inimioare
Rătăcind pe drum, călare
Ca și frunza pe cărare…

Vine numai pe-nserare,
Când luna-i veghează drumul
Ca să-l apere de fiare,

Că e tors de ea cu gândul
Ca în vremi din depărtare,
Că-i zefir și foc, cu rândul!