Există, la Paris, în cadrul celebrului „Institut de Phonétique-Musée de la Parole et du Geste”, colecţia de cântece şi colinde româneşti a lui Hugo Pernot, profesor la Sorbona, făcută, cu fonograful, cu ajutorul compozitorului român Sabin Drăgoi sau al lui Michel Vulpesco, realizată în anii 1925-1929, cu Gheorghe Madan (Basarabia), Ioan Rinea, Felicia Feşnic (Transilvania) etc., dar şi Alexandru Vasiliu, de 52 de ani, în 1928, învăţător în Tătăruşi, judeţul Fălticeni.
Alexandru Vasiliu (1880–1945), învățător, profesor de limba română, folclorist și publicist originar din Tătăruși – o figură importantă a culegerii de folclor românesc la începutul secolului XX.
A urmat primele clase de școală primară în satul natal, apoi a continuat 2 ani la Școala primară din Fălticeni. Între anii 1890-1895 a fost elev la Școala normală „Vasile Lupu” din Iași. La 1 octombrie 1895, intră în învățământ în satul natal, învățătorul Alexandru Vasiliu, profesând până la ieșirea la pensie, la cerere, la 15 septembrie 1929. Pe 23 martie 1945, a trecut la cele vesnice la Drăghici, judeţul Argeş, unde se afla în refugiu.
În anul 1909, cu sprijinul lui Titu Maiorescu, publică la Academia Română volumul „Cântece, urături și bocete de-ale poporului”, ce reunește 43 de creații populare moldovenești, cu linii melodice notate de profesoara Sofia Teodoreanu.
Pasiunea sa pentru tradiția orală nu s-a oprit aici. În 1926, Alexandru Vasiliu este invitat la Institutul de Fonetică-Musée de la Parole et du Geste, din cadrul Bibliotecii Naționale a Franței (BnF), la Paris.
Acolo, în prezența profesorului Hugo Pernot, înregistrează mai multe cântece populare românești, interpretate vocal și la fluier – documente sonore importante.
Aceste înregistrări nu au fost niciodată difuzate public în România și zac, în continuare, în fonoteca pariziană. O parte dintre ele pot fi totuși consultate online, pe platforma digitală Gallica a Bibliotecii Naționale a Franței.
Două fotografii cu Alexandru Vasiliu în port popular, făcute de M. Blumenfeld din Fălticeni, i-au fost trimise profesorului Pernot, „în amintirea zilei de 23 octombrie 1928”, în 28 ianuarie 1929.
Via dragusanul.ro, bit24.ro.