Cristian Horgoș – Alecsandri, I.H. Rădulescu, Goga, Crainic, Vulcănescu, Nae Ionescu, Iorga, Gyr sau Pușcariu riscă rigorile controversatei legi cu numele „Vexler”

Scriitori precum Vasile Alecsandri, Ion Heliade Rădulescu, Octavian Goga, Nicolae Iorga, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu, Nae Ionescu, Radu Gyr sau Sextil Pușcariu, despre care s-a scris că ar fi avut declarații antisemite pot deveni problematici din perspectiva noii controversatei legi ce-i poartă numele „Vexler”, care a trecut într-un mod trădător de Camera Deputaților și a fost adoptată și intrată în vigoare.

Chiar și Eminescu este catalogat ca antisemit de un raport publicat de „Yad Vashem. The World Holocaust Remembrance Center” sub titlul „Fundalul și precursorii Holocaustului. Rădăcini ale antisemitismului românesc. Antisemitismul Ligii Apărării Național Creștine și al Gărzii de Fier. Politicile antisemite ale guvernului Goga și ale dictaturii regale”.

Iată ce găsim în acel articol al Centrului Mondial „Yad Vashem” de Comemorare a Holocaustului:

„S-a scris mult despre antisemitismul lui Mihai Eminescu. Opiniile sale despre evrei erau complexe şi nu atât de excesive cum s-a afirmat uneori, dar este important faptul că el era credibil pentru un segment larg de populaţie în anii 1930 când denumirea de poet naţional era des invocată (cum s-a întâmplat în timpul discursului parlamentar din 1935 al lui Octavian Goga), ca strămoş al antisemitismului extremist şi înverşunat din România Mare a secolului XX. Eminescu nu era singurul dintre liderii culturali care îşi exprimau opiniile antisemite în perioada dintre dobândirea independenţei naţionale şi formarea României Mari. Istoricul Alexandru D. Xenopol declara la începutul secolului că numai evreii botezaţi sunt potriviţi pentru a primi cetăţenia, iar cei care nu s-au convertit la creştinism ar trebui să fie eliminaţi fizic din ţară”.

Pe de altă parte, în articolul „Denazificarea culturii române în stilul lui Putin” găsim opinii mai vechi despre conviețuirea dintre români și evrei.

Istoricul interbelic Anastase Hâciu publică monografia „Evreii în Țările Românești” (1941). El semnalează prezența khazarilor turanici de dincolo de Marea Neagră convertiți la iudaism și prezenți în cetățile tătarilor. Pentru secolul XVI se găsește un citat din domnul Moldovei, Petru Șchiopul, care se plângea în scris de practicile unora dintre evreii acelor vremuri. În termenii de azi, dacă ar fi să elucubrăm pe seama subiectului că domnitorul Petru Șchiopul avea concepții antisemite. A semnala comportamentul poate deviant, sau nu, al oricăror etnii conlocuitoare nu înseamnă că îi urâm sau suntem împotriva lor, ci dimpotrivă. Înseamnă că spunem adevărul. Și ei la rândul lor pot să deplângă depășirea oricăror limite pe care le-am avea față de ei, și deja se vede. Însă, nu există nici o dovadă de acțiuni antisemite ale noastre nici în trecut, nici în prezent, și nu vor fi nici în viitor, în pofida tuturor eforturilor lor de a inventa orice scenarii.

Așa-zisa lege 241/23 decembrie 2025, sau controversata lege ce poartă numele „Vexler”, ce împinge ea însăși la antisemitism, xenofobie, rasism și discurs al urii, dar împotriva românilor, înăsprește pedepsele și extinde sfera faptelor pedepsite în ceea ce privește promovarea ideologiilor extremiste, antisemite, rasiste și xenofobe.

După demisia din 8 ianuarie a fostului ministru Daniel David nu s-a emis nicio poziție a Ministerului Educației față de normele de aplicare a așa-zisei legi „Vexler” astfel că, cel puțin deocamdată, programa școlară de limba și literatura română nu a fost încă afectată.

Dar sunt profesori preocupați de această incertitudine care ar putea avea potențialul de a afecta relațiile armonioase dintre comunitățile române și ebraice, un bun exemplu în acest sens fiind Oradea multi-culturală de astăzi.

De menționat că în timp ce Centrul Mondial „Yad Vashem” de Comemorare a Holocaustului îl situează pe Eminescu în sfera antisemitismului, pe site-ul Institutului Cultural Român s-au publicat o sumedenie de articole prilejuite de manifestări organizate de ICR cu ocazia Zilei Internaționale a Comemorării Holocaustului – 27 ianuarie.

Românii sunt caracterizați de o anumită „delicatețe sufletească” și o deschidere către dialog, uneori interpretate ca o dorință de a evita conflictele directe. Acest stil „împăciuitor”, uneori referit și din perspectiva Baladei Miorița, a fost menționat în contextul în care a permis adaptarea la diverse influențe culturale și politice, dar a fost și criticat ca fiind o formă de pasivitate în momente cheie.

Iată două articole care mai poate fi lecturate în context: „Marta Petreu despre antisemitismul bine temperat al lui Mihai Eminescu și/sau al altora”, „Insolența amenințărilor lui Peter Manu. Victima: Marta Petreu”.

Nota redacției: În România nu a existat niciodată imbecilul antisemitism, nici regim nazist, fascism, nici xenofobie, nici ură de rasă, nici „holocaust”, nici genocid, democid sau crime de război comise de către români, nimic din toate acestea. Cine spune aceste lucruri? Însuși Tribunalul Internațional de la Nurnberg. Punct!

A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!