Cristian Horgoș – De ce dă istoria îndărăt?

Periodic, România Culturală oferă articole despre conducători care au îmbinat patriotismul cu cultura: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Iancu de Hunedoara, Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, Cuza Vodă (vezi foto) și lista poate continua.

În ultimele opt decenii i-am avut pe „epigonii” Gheorghiu Dej, Ceaușescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohannis și Nicușor Dan. Ce rămâne de zis despre această serie de dezamăgiri, mai puțin cei care n-au crezut în ei din prima clipă?

Se spune că fiecare popor își merită conducătorii. Voi arăta la finalul acestui articol că nu sunt adeptul necondiționat al acestei afirmații.

Fiindcă nu doar românii votează de-a-n pixul în ultima vreme. Peste tot în lume sunt lideri hapciupalitici. Zărghiți de toate felurile și națiile, pe toate continentele, indiferent că în democrații sau în așa numite non-democrații. Chiar am umfla articolul peste măsură dacă am pomeni numele tuturor.

Până și în minunata Japoniei, premierul Shigeru Ishiba a demisionat deunăzi pentru că populația a realizat că i-a votat partidul în mod greșit.

Totuși, dacă ne uităm adânc în istorie, vedem o democrație ateniană care pe lângă că a creat monumente arhitecturale de talia Acropole-ului și o artă sculpturală care uimește și încântă peste milenii, a mai reușit și să stăvilească un super-imperiu războinic precum cel al Persiei. Chiar și imperiul roman a avut o prosperă perioadă republicană.

Din relatările istorice despre Civilizația Atlantidei reiese indubitabil că a fost o civilizație superioară.

Venind mai încoace, Franța s-a luminat sub Ludovic Soare, India l-a avut Mahtma Ghandi, URSS l-a avut pe rusul Gorbaciov, filozoful politic Benjamin Franklin și „bibliotecarul” Thomas Jefferson s-au numărat printre părinții națiunii americane.

Dar atunci ce se întâmplă în ultimii ani? De ce teoria evoluționistă a lui Darwin pare că a luat-o de-a-ndoaselea și populația Terrei pare că se prostește pe zi ce trece? Teoretic, este acces mult mai larg la educație și cultură. Deci ar trebui să evoluăm și să avem alegeri politice din ce în ce mai bune. Însă nu e așa. Potrivit DEX, polis e o formă de organizare statală în Grecia antică. Iar politica ar trebui să vină din cetate.

Însă oare toată lumea vrea binele cetății?

Chiar e știut că sunt organizații de „lideri” care își mențin scopurile la secret sau în deplin mister, de pildă o parte a masoneriei.

A devenit o modă să fie catalogate ca și conspiraționiste vocile ce se ridică împotriva unor organizații tenebroase care manipulează masele nedorind binele umanității. Aveți dumneavoastră o explicație mai rezonabilă pentru „prosteala” căreia îi cade victimă tot mai mult omenirea?

A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!