Cristian Horgoș – De la Grifonii matriței din Sarmizegetusa Regia la cei din Palatele din Severin, Cluj Napoca și Oradea
În seara zilei de 29 septembrie postul TVR3 a reluat emisiunea „Locuri, oameni și comori de pe TVR3” centrată pe matrița cu grifoni găsită la Sarmizegetusa Regia și care dovedește că dacii erau conectați la culturile epocii inclusiv la cele din Orientul Mijlociu.
O piesă antică reprezentând grifonul datează din secolul al VII-lea î.Hr. și a fost returnată Greciei, în acest an, de Muzeul Metropolitan de Artă din New York.
În timpul Imperiului Persan, grifonul era văzut ca un protector împotriva răului, vrăjitoriei și calomniei. În timp ce grifonii sunt cei mai des întâlniți în arta și mitologia Greciei antice, există dovezi ale reprezentărilor grifonilor și în Persia antică și Egiptul antic. Pe insula Creta din Grecia, arheologii au descoperit reprezentări cu grifoni în fresce din Sala Tronului din Palatul din Knossos, datând încă din secolul al XV-lea î.Hr.
În cea mai faimoasă poveste despre monstrul cu trup leonin se regăseşte şi Alexandru cel Mare. Conform legendei, Alexandru a capturat o pereche de grifoni şi i-a legat cu lanţuri de tronul său. După ce a înfometat creaturile timp de trei zile, Alexandru a început să le tachineze cu bucăţi mari de carne înfipte în lănci, care erau ţinute astfel încât grifonii să nu ajungă la ele. Se spune că Alexandru cel Mare a reuşit să îmblânzească unul dintre grifoni, pe care l-a folosit să zboare prin lume, zbor care a durat șapte zile. Despre grifon se mai spunea că păzea mine de aur şi comori ascunse, ca multe alte fiinţe mitologice. De asemenea, era duşmanul calului, iar dacă se împerecheau vreodată, ceea ce era o raritate, creatura rezultată se numea „Hippogriff”. Grifonii erau consacraţi Soarelui, iar pictorii antici înfăţişau trăsura soarelui trasă de aceste creaturi. S-a mai spus despre grifoni că din secolul VIII î.Hr. până în secolul II d.Hr. aceştia au locuit în stepele din Sciția, unde pietrele preţioase şi aurul se găseau din abundenţă. Când străinii se apropiau şi vroiau să adune pietre preţioase sau aur, creaturile săreau pe ei şi îi făceau bucăţi. Sciţii foloseau oase gigantice ca dovadă a existenţei grifonilor, pentru a-i ţine pe străini departe de bogăţiile lor. Recent s-a sugerat că acele oase erau de fapt fosile de dinozaur. În Egiptul antic, era reprezentat ca o creatură cu trup de leu şi cap de şoim.
Grifoni la Palatele din Drobeta Turnu Severin, Cluj Napoca și Oradea
Grifonii au continuat să inspire arta medievală și renascentistă iar în zilele de astăzi pot fi admirați în câteva palate.
Palatul Bánffy din Cluj – care găzduiește Muzeul de Artă Cluj-Napoca – este cel mai important edificiu baroc din Cluj-Napoca şi unul de referinţă pentru arhitectura de secol XVIII din România, decoraţia arhitecturală în piatră fiind completată cu o serie de sculpturi cu valoare artistică deosebită realizate de Anton Schuchbauer. Motivul central al atticului faţadei principale este stema familiei Bánffy, susţinută de grifoni înaripaţi şi încoronaţi.
Doi grifoni de bronz străjuiesc și fațada Palatului Cultural „Theodor Costescu” din Drobeta Turnu Severin.
Grifonii ornamentează și interioarele Palatului Princiar al Muzeului Cetății Oradea, grație principeluli Gabriel Bethlen care își dorea ca palatul orădean să fie un reper în regiune.
Extraordinara matriță dacică are și grifon-lup
Filmul documentar al TVR poate fi urmărit aici:
În vara anului 2013, la rădăcina unui arbore prăbușit pe Dealul Grădiștei, din Munţii Şureanu, la Sarmizegetusa Regia, a fost găsit unul dintre cele mai importante artefacte care face referire la civilizația dacică.
Obiectul a fost descoperit întâmplător de către administratorul sitului UNESCO, Vladimir Brilinsky, alături de un grup de copii.
În urma unei furtuni puternice, un fag a fost smuls din rădăcini, dezvăluind ascunzătoarea matriței. Emoția momentului a fost descrisă de Brilinsky drept „o revelație”, considerând această descoperire „un adevărat dar divin” pentru eforturile depuse în protejarea sitului istoric.
Descoperirea matriței din bronz a fost un eveniment total neașteptat. O astfel din piesă având în primul rând un caracter de noutate pentru spațiul nostru geografic.
După ce a parcurs un complex program de restaurare, matrița a fost prezentată publicului și a rămas expusă cu caracter permanent într-o sală special amenajată în Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva. În acest fel, piesa cu o mare valoare de patrimoniu beneficiază de condiții de siguranță ridicate.
Matrița este un obiect masiv, de opt kilograme, realizat din bronz, foarte probabil prin metoda cerii pierdute, cu opt feţe, dintre care două au formă hexagonală, iar celelalte sunt rectangulare.
„Cu ajutorul matriţelor de acest tip se ornamentau foi subţiri din metale preţioase: aur, argint sau din aliaj pe bază de cupru. Imprimarea motivelor se făcea prin presarea acestor foiţe în interiorul modelului redat în negativ, cu ajutorul unor unelte realizate din materiale relativ moi, în special lemn, dar şi corn sau cupru”, a declarat, pentru GO Hunedoara, Roxana Stăncescu, conservator la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.
Piesa a fost descoperită într-o stare bună de conservare, pe suprafaţa ei observându-se urme de utilizare. Cel mai probabil meșterii din capitala dacică au folosit matrița pentru a realiza medalioane, falere, veșminte, aplici ornamentale pentru vase, casete şi mobilier sau elemente ale unor bijuterii.
În urmă cu două milenii, o asemenea piesă era costisitoare, ceea ce arată puterea financiară a conducătorilor statului dac, dar și apetitul acestora spre obiecte frumos ornamentate.
„Reprezentările de pe matriţă conțin diverse elemente reale, dar şi mitologice, o enumerare a animalelor redate putând fi relevantă din acest punct de vedere. Astfel, printre animale reale se numără felinele mari (leul, tigrul și leopardul), apoi ursul, mistreţul, lupul, taurul, bourul sau zimbrul, câinele, cerbul, calul, ţapul, antilopa, iepurele, elefantul, rinocerul și hipopotamul, la care se adaugă şi animale fantastice, mai precis grifonii”, a menționat reprezentantul muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva.
Felinele mari sunt reprezentate frecvent în antichitate, în diferite contexte tematice. Reprezentare pe matriță a unor animale precum leul și elefantul, străine teritoriului locuit de daci, demonstrează legătura cu civilizațiile din spațiul mediteranean, unde aceste animale erau frecvent reprezentate. În schimb, apariţiile rinocerului şi hipopotamului pe piesă sunt surprinzătoare, deoarece imaginile acestora au fost rare în antichitate, de pildă pe Poarta Ishtar a actualului Muzeu Pergamon. Aceste animale puteau fi văzute în cadrul jocurilor de lupte din amfiteatru.
Pe matriţă se află trei tipuri de grifoni: grifonul-vultur, grifonul-leu şi grifonul-lup. Dacă primele două tipuri se regăsesc pe un spaţiu larg, grifonul-lup este specific spaţiului nord-pontic.
Pe matriţa de la Sarmizegetusa Regia sunt ilustrate două stiluri decorative distincte: cel mediteraneean, elenistico-roman şi unul inspirat de tradiţiile din lumea nord-pontică. Informaţiile oferite de cercetările arheologice și unele detalii iconografice de pe piesă indică faptul că aceasta a fost realizată şi utilizată în sec. I d. Hr. (poate a doua jumătate a acestuia) sau la începutul secolului II d. Hr.
„Descoperirea matriţei în capitala Regatului Dac reprezintă o dovadă în plus a conectării acestui spaţiu cultural la fluxul artistic şi tehnologic de foarte bună calitate din antichitate”, a conchis Roxana Stăncescu.
Casa „Lajos Weisz” din Timișoara, Casa cu grifoni din Câmpina, grifon la Poarta a IV-a a Cetății Alba Carolina și Templul Roman din Cetatea Alba Iulia, cu o statuetă a zeiței Nemesis alături de un grifon.
Mai avem și lucrarea „Grifoni şi trandafiri în vremea lui Constantin Brâncoveanu” de prof. univ. dr. Cătălina Velculescu și conf. univ. dr. Ileana Stănculescu.
A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.
Si, chiar nu in ultimul rand, Cladirea Universitatii din Bucuresti are grifoni pe frontispiciu