Cristian Horgoș – De la trupeșa Venus paleolitică de Piatra Neamț la zveltele statuete neolitice

Starcevo-Criș

Motivele pentru care antropologii consideră că statuetele Venus din Paleolitic dar și din perioade mai recente erau planturoase era îndeosebi rezistența fizică la boli superioară la femeile corpolente față de cele siluete și lipsite de rezerve biologice care să le ajute să treacă prin boală și convalescență.

În plus, în Paleolitic nu era descoperită agricultura, iar perioadele de foamete în care lipsea vânatul puteau fi fatale celor lipsiți de rezerve de grăsimi.

Venus, Drăgușeni

În Neolitic primează silueta armonioasă

Lucrurile se schimbă în primele societăți agrare, mult mai bine organizate și, bineînțeles, mai evoluate spiritual și mental. Foametea e mai rară, pentru boli se cunosc mai multe plante tămăduitoare iar împotriva epidemiilor se practică, la Cucuteni, incendierea periodică a locuințelor precum și incinerarea morților.

Astfel că nu mai e nevoie, din motive strict patologice, ca tinerele mame să fie din categoria „greluțe”.

Dansul Ielelor

La Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei de la Chișinău se află un fragment de la o amforă unicat, descoperită în anul 1988 într-un cuptor de ars ceramică din așezarea Chirileni III (raionul Sîngerei), atribuită culturii arheologice Cucuteni-Tripolie etapa CII (mileniile V-IV î. Hr.). Siluetele Ielelor care dansează pe amfora de la Sîngerei sunt mai mult decât siluete.

Statueta Venus de Drăgușeni (cca. 6.500 de ani), găsită în județul Botoșani, e impresionantă prin armonia proporțiilor ca de altfel și alte sute de statuete feminine din aceiași cultură de Cucuteni.

„Îndrăgostiții”, Gumelnița

Dar și în cultura Gumelnița se observă aceiași tendință. Un artifact edificator e chiar „Îndrăgostiții de la Gumelnița”.

La fel, și din cultura neolitică Starcevo-Criș au rămas statuete cu dimensiuni încadrabile la stereotipul modern de top-model.

Într-adevăr, și Cucuteni-ul are reprezentări feminine mai dolofănele dar care reprezintă Soboruri de Zeițe și nu reprezentări umane. Zeițele sau preotesele vin în slujba Zeiței Mamă, esență a fertilității.

Nota redacției: Dacă ar fi să luăm în considerare formele necizelate ale acestor statuete, putem trage simpla concluzie că într-adevăr, formele fizice sunt imperfecte și supuse degradării în timp, sau cum am spune noi azi, îmbătrânirii și urâțirii. Însă, esența rămâne în mesajul transmis de formă. Statuetele „corpolente” sugerează abundența corporală, așadar împlinirea, dacă ar fi s-o numim așa, bunăstarea, bogăția, iar cele subțiri, poate chiar ascetismul și renunțarea la abundență, sacrificiul. Iar când avem un cuplu de statuete, desigur bărbat și femeie, este clar că este vorba de Cuplul Sacru, arhetipul Eternului Masculin și al Eternului Feminin, cu formele sale, dar și valorile sale transcendentale, dincolo de corp și de aspectul arhetipal.

Oricum, per ansamblu, și în culturile neolitice de pe teritoriul actual al României și Republicii Moldova frumusețea are o preocupare cu tentă de religiozitate. Astfel, tinderea spre perfecțiune și sublim ținea, prin esență, de spiritualitate.

Un singur exemplu de artefact de Cucuteni în care armonia formelor e de natură să pună în umbră foarte multe din exponatele galeriilor contemporane de artă abstractă. Sau, ca să o spunem pe șleau, grafica abstractă de Cucuteni face ca multe din operele de artă abstractă modernă să pară simple aberații cu fundiță.

Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a pus accentul asupra conceptului de spaţiu şi timp sacru. Iar pe artefactul mai sus menționat noțiunea de spațiu capătă valențe și dimensiuni superioare.

A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.