Cristian Horgoș – Exuberanță și mituri sacre în „Jocul Căiuților” de dinaintea Anului Nou

Păstrat în Moldova și unele zone din Republica Moldova, Jocul Căiuților continuă să poate fi văzut pe viu în cadrul unor festivaluri tradiționale. Unul din cele mai longevive este „Steaua Sus Răsare”, ajuns la ediția a 55-a sub organizarea Centrului pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare” Neamţ. Iar la acest festival fiecare ediție a cuprins și Jocul Caprei sau Jocul Căiuților.

Anul trecut au participat Căiuții de la Mărgineni – județul Piatra Neamț iar la ediția din acest an, care va avea loc duminică, 28 decembrie 2025, va evolua Ansamblul de datini și obiceiuri de iarnă „Tudoreanca”, de la Tudora – județul Botoșani. Căiuții de la Tudora pot fi văzuți în mai multe filme de pe youtube, de pildă cel încărcat de către Centrul Judeţean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiţionale (CJCPCT) Iaşi la adresa:

Poate părea oarecum ludic dansul unor feciori „călărind” căiuți de lemn nu prea mărișori. Dar în spatele coregrafiei jucăușe și vioaie se ascund și semnificații profunde.

La români este o datină mitologică complexă, un dans ritual cu implicații multiple având la bază un „dans solstițial solar trac”.

Cercetătorii afirmă că moștenirea ritualului tracic al dansului solar s-a transmis la daco-români și la români în datina călușarilor din sudul țării și în dansul căiuților din nordul Moldovei, în preajma solstițiului de iarnă, rit solar influențat și de cultul cailor solari-comuni în Europa de Vest.

Calul este un animal semi-sacru care alungă spiritele rele. Prin dansul căiuților, de o frumusețe aparte, practicanții credeau că înving răul care nu îi mai poate urmări în noul an. După unii etnografi, alungatul spiritelor rele ar consta, psihologic, în refularea unor tensiuni sufleteşti acumulate și ascunse în timpul anului ce se încheie.

Căiuții au rămas și azi în tradiția unor localități din Moldova precum Borlești, Văculești, Cordăreanca, Piatra Șoimului, Hlipiceni, Răcăciuni, Mărgineni, Tudora, Zamostea, Dolhești, Zvoriștea, Fântânele și altele.

Tinerii dansatori sunt foarte agili. Ei îmbracă straie albe, iar capul și gâtul animalului sunt acoperite cu pânză albă și coamă din păr de cal.

Tricolorul este întotdeauna prezent la costumele căiuților iau uneori este însoțit de peteală și panglici.

Jocul se desfășoară față în față, radial, în linie și în cerc, sub comanda căpitanului.

Calul a fost considerat din vremuri vechi un animal nobil în cultura populară, fapt reflectat și în tradiția orală.

Calul năzdrăvan a rămas și în basmele populare românești, cu puteri magice și calități de sfătuitor de nădejde. Calul zburător și înțelept e prezent în „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” care este un basm popular cules de Petre Ispirescu precum și în unele variante ale basmelor populare mitologice cu Ileana Cosânzeana sau Simziana.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!