Cristian Horgoș – Generația Tik-Tok înclinată spre cultura muncii mai deloc

Un nou studiu național realizat de World Vision România în parteneriat cu TikTok arată că, deși 51% dintre părinții din România discută zilnic cu copiii lor despre utilizarea rețelelor sociale, aproape 70% nu au încredere încă în abilitățile lor de a-i susține atunci când navighează online. Mai mult, deși aproape 90% dintre părinți afirmă că adolescenții lor sunt dispuși să discute cu ei despre experiențele lor online, multe familii nu consideră că au instrumentele și cunoștințele necesare pentru a transforma aceste conversații într-o formă de sprijin real.

Sociologii studiază de o vreme, în toată Europa, Generația X, Generația Y (milenialii) și Generația Zet.

Iar noi, în perioada de tranziție, am oscilat între sloganul lansat în socialism „Tineret mândria țării” și actuala semi-generație a nineraților.

La ninerații care trăiesc pe spinarea părinților în Spania li se spune oficial generația „ni-ni” de la expresia “ni estudian, ni trabajan” care tradus înseamnă „nu studiu, nu lucru”.

În Italia li se spune „né-né” de la „né lavora né riceve una formazione”.

În Anglia li se spune „neets” și sunt o serie de articole cu titlu gen „Adevăratele motive pentru care tinerii nu lucrează”, de pildă pe www.economicshelp.org.

Chiar și în îndepărtata Japonie unele străzi urbane sunt pline după-amiaza de adolescente care au abandonat școala pentru a servi cafea, în stil de gheișe moderne, unor bărbați trecuți de floarea vârstei.

E de așteptat că fenomenul se va resimți tot mai mult și la noi.

Adevărul general e că bunăstarea ultimilor ani poate provoca la unii adolescenți și demotivare.

La noi, școlile de meserii plâng după doritori iar destule școli teoretice au niște contra-performanțe de toată groaza la examenele de capacitate și de Bacalaureat.

Sunt adolescenți care preferă să stea cu ochii în ecrane, și mai puțin în cărți, câtă vreme părinții le asigură de toate.

Sigur, avem din fericire și tineri dornici să studieze și/sau să muncească.

La fel de adevărat e că destui ne pleacă la studii în străinătate dintr-un motiv combinat: spirit de aventură și euro-orizont pe de o parte și, pe de altă parte, o plafonare destul de largă în rândul cadrelor universitare din România. Evident, o bună parte din materia cenușie care pleacă nu se va mai întoarce în țară.

Iată o anecdotă arabă cu un gust amărui dar totuși, paradoxal, și cu o rază de speranță.

Fondatorul Dubaiului, șeicul Rashid, a fost întrebat despre viitorul țării sale și el a răspuns:

„– Bunicul meu a călărit pe o cămilă, tatăl meu a călărit pe o cămilă, eu am condus un Mercedes, fiul meu conduce un Land Rover și nepotul meu conduce un Land Rover, dar strănepotul meu va călări pe o cămilă…
– De ce este așa?
– Vremurile grele creează oameni puternici, oamenii puternici creează vremuri ușoare. Vremurile ușoare creează oameni slabi. Oamenii slabi creează vremuri grele.”

Deci ar trebui să fie un ciclu natural care se auto-reglează la nivel de generații.

A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.

Dacă v-a plăcut, sprijiniți Revista România Culturală pe Patreon!