Cristian Horgoș – Străvechiul sanctuar cu bucranii de la Parța – Timiș are „con-frați” în Franța, Elveția, Anatolia și Siria

Sanctuarul Neolitic de la Parța, vechi de peste șase milenii, și protejat acum în interiorul Muzeului Național al Banatului, are ca elemente principale două statui lipite, o zeitate feminină și un taur, simboluri ale fecundității și fertilității pentru cultura vremii. Templul, cel mai vechi templu restaurat din România, era folosit în mod sigur și drept calendar solar întrucât în ziua echinocțiului de toamnă și de primăvară, soarele pătrundea printr-un orificiu al templului și lumina perfect altarul.

Detalii se găsesc pe pagina dedicată a Muzelui Național al Banatului la adresa: https://mnab.ro/ro/collection/sectia-de-arheologie/sanctuarul-neolitic-de-la-parta/.

Bucranii, adică reprezentări ale capului de taur cu coarne, au fost găsite și în Cultura Neolitică de Cucuteni, în siturile de la Bodeşti-Frumuşica, județul Neamţ, Podei – Târgu Ocna precum și pe unul din tronurile Soborului Zeițelor de la Poduri – Ghindaru, județul Bacău.

Înștruțatul boului

Sacralitatea taurului sau a boului s-a păstrat în conștiința populară de-a lungul mileniilor, manifestându-se și astăzi în tradiționalul obicei numit „Înștruțatul boului” care se practică de Rusalii în localități de pe  malurile Someșului și Mureșului, tot cu motivație legată de fertilitate și belșug.

Pentru a încerca să înțelegem mai profund din semnificația bucraniilor neolitice de pe teritoriul actual al României putem apela la antropologi care au studiat sanctuare similare din alte zone ale leagănului omenirii. Iată ce spun cercetătorii:

Figuri fizionomice de Om și Taur (sau Bour) din Sanctuarul de la Parța, Timiș

Bucraniile neolitice sunt simboluri cultice care reprezintă capete de taur sau bovine, folosite în sanctuare pentru a exprima forță, fertilitate și putere, nu doar decorativ.

Utilizarea bucraniilor își are originea în culturile preistorice, în care ele îndeplineau probabil funcții magice și religioase. Cranii de bovine sunt prezente în unele morminte încă din paleoliticul superior. Astfel, la Saint-Germain-la-Rivière (Franța) a fost descoperit un schelet uman acoperit cu dale de piatră, însoțit de un bucraniu și coarne ramificate, datând din această perioadă. Pentru paleoantropologul belgian Marcel Otte, această asociere are o valoare simbolică, craniul animalului reprezentând „forța naturală”, depășită de „spirit”, într-o relație care urma să se mențină de-a lungul întregii istorii a omenirii:

„Suport preferențial al transferului magic, de la forța naturală la jocurile simbolurilor, bucraniul traversează toate timpurile, nu atât datorită inerției istorice, cât mai ales convergenței metafizice”, spune Marcel Otte într-o carte a sa.

Procesiunea Taurului Api din Egipt

În epoca neolitică, odată cu apariția agriculturii și sedentarizarea populațiilor, craniile de bovine au început să fie asociate cu construcțiile din cadrul așezărilor umane permanente. O dovadă convingătoare a utilizării acestora ca ornament constructiv o oferă așezarea de la Arbon-Bleiche (Elveția), aparținând culturii Pfyn din neoliticul mijlociu. Un total de 22 de oase frontale cu coarne au fost descoperite acolo, restul craniului fiind îndepărtat cu un instrument contondent. Dintre animale, 14 reprezintă bovine, șase caprine, un bizon și un bour (Bos primigenius). Aceste cranii parțiale au fost găsite lângă pereții caselor, locuințele putând fi prevăzute cu până la patru cranii.

Bucraniile de la Jerf el-Ahmar sunt cranii de bouri (tauri sălbatici) depuse ritualic în interiorul băncilor de piatră din clădirile comune neolitice din situl arheologic, datând din perioada pre-ceramică neolitică A (9.500-8.700 î.Hr.).

Aceste descoperiri sunt semnificative, deoarece oferă dovezi timpurii ale activităților ritualice și simbolismului complex în comunitățile sedentare incipiente, înainte de inventarea scrierii.

Taurohtonia (punerea la pământ sau cucerirea taurului) lui Mithra de la Muzeul Luvru

Jerf el-Ahmar a fost un important sit neolitic situat pe malul Eufratului, în Siria de Nord (acum inundat de Lacul Assad), care a jucat un rol cheie în tranziția către agricultură și sedentarism.

Bucraniile au fost găsite în structuri circulare comune, care erau probabil folosite pentru adunări comunitare și activități ritualice, nu ca locuințe obișnuite. Aceste clădiri aveau bănci de-a lungul pereților, unde erau depozitate craniile de bouri.

Prezența bucraniilor, alături de alte descoperiri precum oase de animale și posibile „pietre-ghid” gravate cu simboluri schematice, sugerează existența unor ritualuri comunitare, probabil legate de vânătoare, fertilitate sau un sistem simbolic complex.

Practica este similară cu cea observată în alte situri neolitice din Orientul Apropiat, cum ar fi Mureybet și Göbekli Tepe, unde craniile de animale, în special de tauri, aveau o semnificație simbolică sau sacră.

Bucraniile de la Jerf el-Ahmar sunt considerate a fi printre cele mai vechi exemple de utilizare a craniilor de animale în scopuri simbolice și rituale în arhitectura preistorică.

Folosirea bucraniilor în scopuri ritualice a continuat, mult mai târziu, în cultura Imperiului Roman cât și a Greciei antice.

Nota redacției:

Aparte de figurile bucraniilor (a craniilor de taurine) din cadrul culturilor mediteraneo-semitice, incluzând și pe cea egipteană, dar și pe a noastră pelasgo-tracă (ca și dualitatea semnalată la Parța, Taur-Om, adică precum runele nordice Tyr-Bar), sau belagină, belacină, blachină, bulahină (aulach, olah, ulach, auroch etc.) – cu trimiteri la stăruința și fermitatea celui mai mare dintre taurine, adică bourul – mai există și picioarele de taur din cadrul arhetipului Sfinxului care se regăsește pe platoul Gizeh din Egipt, care înseamnă același aspect chtonian, sau pământesc, și anume stăruința, fermitatea, a avea picioarele pe pământ. Mai mult, avem o profundă legătură astrologică cu Constelația Zodiacală a Taurului, și mai exact cu steaua sa principală Aldebaran. Multe din sanctuarele pelasge din ținuturile vestice ale țării noastre, dar și ale celorlalte ținuturi carpato-danubiano-pontice, au fost închinate Constelației Taurului și în special lui Aldebaran.

A consemnat pentru dumneavoastră Cristian Horgoș.